… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
în semnul bolnav al zilei, ea îşi potrivea zâmbetul în oglinzile false ale admiraţiei, acelea în care nu încăpea de fapt, prea străină fiind de ipocriziile mărunte, neînsemnate ce colorau lumea de dincolo. se resemnase? luminile erau aceleaşi de fapt, ca şi umbrele care cădeau regulat, de parcă ar fi fost programate, peste micul glob … Read more
… sau o datorie mai veche pentru prietenul ratatouille care se întreba mai demult cum ar fi o glosă scrisă de mâţul pervazier. iat-o deci şobolănime. nu ştiu dacă este pe stilul meu, dar mi-am zis să nu mă apuce anul celălalt cu promisiunea neonorată. :)) o linişte de gheaţă se arcuieşte-n palme când iarna asta … Read more
… atunci când în inima mea înfloresc toate zâmbetele celor care, într-un fel al lor pe care nu vreau să mi-l explic, mă fac să tresar de fiecare dată cu roşu în obraji. … atunci când ademenesc bucuria fără să îmi pese dacă mâine, bucata aceea de plastic cu care ne facem schimburile de o … Read more
se conturează în jur tot mai limpede a verde peste care albul, în trecerea lui efemeră nu acoperă şi dezvăluie tot mai intens mirosul acela aparte, amestecat cu amintiri. pădurea doarme în lumina care are în ea ceva mat, ca de lapte prelins din sânii grei ai cerului şi sub cupola aceasta de încremenire, paşii … Read more
lăsat la amicul cc care pe motiv de vacanţă la munte şi internet mobil nu ne poate răspunde. :)) cod salin în dulci registre, prin desiş de vorbe mute asimptote de iubire cine stă să le asculte? pe sub crengi, pe sub dorinţe ochii ard, cerşind lumină noduri plâng nedesfăcute a iubirilor sentinţă. tu bufonul … Read more
am să îţi las un mesaj pe fereastră, stele de gheaţă topind înţelesul salin al lacrimii atunci când luna înghite cu noduri frânghia nopţii venită dinspre răsărit. am să îţi las un desiş de trăiri pe masă, stele de gheaţă arzând înţelesul rotund al inimii atunci când în amiaza prea albă, pe discul palid al … Read more
eu nu strivesc tăcerea sub călcâi atunci când vorbelor le pun zălog şi-n dezmierdare de cuvânt m-afund. eu nu ating cu ochiul meu mirat lumina-n învelişul ei fragil, mi-e aplecare a-nţeles când fraze ţes. eu nu alung nematerialul din idei când ele vin pe scară, la apus şi muza îmi coboară în stilou, în scrisul … Read more
… că timpul meu se măsoară în căutări curbate ale înţelesului de cuvânt şi mă aşteaptă de fiecare dată la poarta zilei cu un zâmbet. … că sunt vinovată de vise pe care mi le împlineşte cu răbdare şi dragoste pentru că sunt parte din visele lui. … că setea mea de drum nu se … Read more
mă prinde noaptea urcând şi coborând pe treptele aceluiaşi vis în care lucrurile par mai întâi blurate, ca prinse în fugă în fotografia clipei de care m-am legat printr-o partie tacită despre care nici eu nu ştiusem prea bine la început. atunci, alte sorţi mă jucaseră la zaruri în vreme ce eu exersam pânda cercului de miazănoapte. stai … Read more
unii dintre voi ştiu deja despre ce va fi vorba în această postare pe care am promis-o încă de săptămâna trecută (şi îmi cer scuze lui manuel şi corinei pentru că nu am reuşit să o scriu aşa cum plănuisem) s-a mai vorbit pe facebook despre aceasta. când am ales tema de joacă pentru psilunelile … Read more
azi torn o nerămânere în vis, desprindere şi dezlegare, balans de linişte-n etili pe coaja dintre două respiraţii, în transparenţa sticlei mă închid şi ochii mei, nevinovaţii, de linii curbe-mi par atinşi ca un nisip curbat în răsuciri, alunecând, ademeniri. azi beau din ciobul unui vis, dezâmblânzire în uimire, balans din cicluri de benzen pe … Read more
apărută în urmă cu aproape doi ani, pe un alt site povestea unuia dintre cele mai frumoase parfumuri chanel este darul meu pentru toţi cei care mai cred în nuieluşa de argint a lui sân nicoară ori … îşi serbează onomastica. vă invit astăzi să ne imaginăm o seară vătuită de iarnă, undeva la paris, la … Read more
eu nu ating pământul atunci când merg, atunci când oasele s-ar vrea mai moi, mai tari şi-n ochii goi o lacrimă se stinge. eu nu ating cuvântul atunci când zborul s-ar desface şi-n lipsa aripii ce nu mă-ncape eu mă visez fiind. eu nu ating cu palma mea în gestul simplu de îmbrăţişare, mirare, nu-mi … Read more
ni se adună gerul peste pleoape, ne curg uitările în albul vătuit, de gând cuvma uitat şi nu încape în semnul zilei tot ce ne-am rostit. ni se agaţă iarna peste gânduri şi-n alb extatic se albeşte sticla, pe la ferestre, pe sub porţi, pisica ne toarce un decembrie. sub vânturi se plânge dorul meu, … Read more
se naște mai întâi un zvon. ca un soi de ape iscate în batiste, el se ridică încet, abia atins de răsuflare, sferă transparentă şi fragilă peste care mâini nevăzute aduc atingerea lor delicată. o culoare, cea potrivită, o pensulă, un zâmbet şi amintiri parfumate cu pricepere şi pasiune. cum se nasc globurile atunci când … Read more
eu ţin în palme nopţi de smoală şi mi-s gălbui, a stea pe-aripă cuvintele ce-n violet se înfiripă şi tac într-un albastru de cerneală. a străvezie parcă mi-e lumina când torc cu paşii de un verde stins, trandafiriu al inimii cu care ning din albe vise pentru totdeauna. eu ruginiu îmi torn pe buze reci … Read more