psi-words

constat că iar am lăsat praful pe-aici și-am ajuns la noiembrie. probabil că, la un moment dat, o să închidem prăvălia deoarece uit să mai scriu pe-aici (să mă tragă careva de mână, vă rog). nu-i vorbă, în octombrie n-am scris mai nimic nici din proiectele mele, ba încă am și citit foarte puțin. ia-ți … Read more

noapte grea și frig. bb se culcușește pe lângă mine parcă ar vrea să-mi dea din liniștea ei. este ceea ce este, mom. și sfârșitul verii, și sfârșitul cuvintelor, chiar și liniștea spartă în cioburi mărunte peste care cade o altă liniște. în jur miroase a iarnă grăbită, o iarnă care pare să nu aibă … Read more

mai las un semn: a venit toamna. o simt de câteva zile în jur, ca și cum se adeverește încă odată vorba bătrânilor cum că după Sfântă Mărie, e dusă vara, o simte și nucul din fereastră care se îmbracă cu auriu și ne-au trimis-o și ploile, dar înainte de septembrie, o să mă uit … Read more

tot august, trecut de jumătate și tot vacanțe pe ici, pe colo. aici nu, dar vara îmi priește cititul așa că am reușit să termin fizica tristeții începută luna trecută (nu m-a prins în mod deosebit) dar l-am deschis pe kehlmann și nici că am mai ieșit din tyll, măsurarea lumii și joc de lumini, … Read more

nu știu când a dat buzna august peste noi, dar iată-ne în a patra zi. lumea pleacă în vacanțe, cel puțin asta văd în jur, io-s acasă și cresc flori care seamănă cu fluturi. adică orhidee taiwaneze pe românește care dintr-o mutație genetică au florile în formă de fluturaș. asta ar fi vestea bună, că … Read more

iaca și iulie cu năvala căldurii și cu (în sfârșit) examenele terminate. de o vreme iunie-iulie este cu capacități și bacalaureate despre care nu am să vorbesc, dar mă intersectez cu ele și, mai ales cu stresul părintesc, asta ca să nu-i zic de-a dreptul isterie. cum nu am de gând să mai scriu proză … Read more

vara asta, care a căzut peste noi dintr-o dată mi se pare la fel de grăbită și fierbinte ca și celelalte surate ale ei, doar mai întârziată ca o mireasă care nu se decide, îmbrăcată și cu lăutarii la ușă fiind, să iasă și să spună acel cuvânt. în rest, ca și altele, e o … Read more

cum trec rar pe-aici, dar scriu și citesc (mai aștept niște cărți pe care mi le doream de ceva vreme) las aici un jurnal pe fugă. mai întâi, că mi s-a publicat un text și mă bucur, îl găsiți pe liternautica, strada  am citit ultima carte a lui stephen king, never flinch, știți voi, cea … Read more

nu am mai scris de multă vreme aici și, de fapt, nu prea am scris în ultimele zile deși am idei, am și cărți de citit, chiar una după care am alergat destulă vreme și care, găsită la anticariat, nu a fost deloc ieftină. eh… vremuri frământate cum ar veni și nici nu este de … Read more

din toate sertarele memoriei cu care mă mândresc, cele mai goale sunt acelea ale copilăriei despre care obișnuiesc să spun că a fost minunată și nici nu contează că, atunci când repet platitudinea asta, simt un soi de închistare și un frig care vine din inimă. din acele sertare, știu, ies la iveală amintiri cu … Read more

există un scriitor. stă pe marginea marginii lumii și veghează ca poveștile să nu se piardă, duce pe spatele ușor aplecat toate cărțile pe care le-a citit vreodată și pe care, în nopțile cu lună plină, le rescrie, le îmbracă în forme  și sensuri noi despre care nu știe, dar este treaba lui să le găsească, … Read more

pentru cei care mă cunosc de multă vreme (și sunt destui) iubesc să scriu cu stiloul și iubesc să îmi scriu textele de mână, nu că aș fi aidoma lui mircea cărtărescu, dar sunt kinestezică, simțul meu tactil este una dintre ancorele care declanșează scrisul meu. cu ceva vreme în urmă am descoperit că scrisul … Read more

celui care trece, gratitudine, chiar și pentru acele momente în care a fost greu. celui care vine, mulțumire pentru oameni, pentru sănătate, pentru speranțe, pentru tot ce va aduce. toate care vin să vă fie de folos și la timpul potrivit.

își ținea masca pe chip, nu ca să se ferească de vreo ninsoare, de lumina puternică ori de vreun atac, ci pur și simplu se învățase să se ascundă, purta multe semne pe chipul obosit, medona îl cususe de atâtea ori încât uitase șirul zilelor în care se uitase la el ca la un mort, clătinând … Read more