… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
iscând un verb și răsucind lumina când noaptea curge răscolind prin vise cuvintele. iscând din noi iubirea cu ritmuri, iamburi, metrică și alb se naște poezia. din vorbe moi, din cioburi de lumină din strigătul opac al morții, din tot ce trece și din ce rămâne se naște gustul ei de pâine și ne ademenește… … Read more
ușa se deschisese parcă prea repede lăsând la iveală, în chenarul de lemn, chipul fără vârstă al slujnicei despre care nu știa nimeni cum de căpătase acces la odăile private ale celui ales. regen. cu o strângere de inimă, marele preot îi făcu semn să intre. o cunoștea, desigur, o văzuse însoțind-o pe fiica cea … Read more
pe când era micuță, erin locuia într-o casă pe romanstrasse, nu departe de nymphenburg schloss, într-o lume plină de verdeață și liniște. în lumea aceea ireală, cu mobile vechi și miros de ștrudel, auzise întâia oară despre stele. bona ei încerca adesea să-i împărtășească din poveștile și cunoștințele ei, mai cu seamă atunci când ieșeau … Read more
pământul mustea de apă. în mod curios doar atât își amintea din ziua aceea nătângă în care toată lumea i se schimbase, devenise mai slută și mai lipsită de bucuria care i se păruse atât de firească. lordul tunetului urcase iute treptele casei și, de sus, de la fereastra ei, sturmkaiserin nu-i văzuse chipul, doar … Read more
în urmă cu un an vă spuneam că mă veți găsi și altfel, a rămânere. find me on a book era chemarea și îmbrățișarea mea pentru voi, promisiunea făcută demult pentru mine și pentru voi. un soi de validare pentru care am muncit cu mine destul de multă vreme. astăzi, după un an carusel în … Read more
am tot vrut să vă scriu despre un proiect drag mie (nu îmi aparține, dar iubesc ceea ce fac oamenii aceștia) pe nume somnoroșii în esență un loc de povești de văzut cu ochii închiși așa cum spun chiar ei . adică tudor, mihaela, roxana, mihalea și oana, niște oameni care spun povești de drag … Read more
s-a făcut tot mai frumoasă bebe, e și normal, este acasă la ea și se simte iubită. dintre amândoi, îl preferă cu siguranță pe dan, pentru că ar sta nemișcat cu ea în brațe ore în șir, cât îl toarce și îl ”tratează” și pentru că o răsfață cumplit. dar zgârieturile mele sunt dovadă că … Read more
în urmă cu câțiva ani, cu ajutorul și îndemul unui bun prieten, i-am revăzut într-un răgaz de primăvară pe oamenii compact. am și poză cu ei, tot din bunătatea aceluiași prieten, însă nu despre asta este vorba acum, ci… despre ei, oamenii compact, aceia pe care îi știam în adolescența și cruda mea tinerețe și … Read more
ea venea din anotimpul ploilor și al vorbelor nerostite, căci prefera să privească lumea tăcând, cu ochii ei de apă și să atingă uneori totul cu mâna legată. ea venea din lumile vechi, din scrierile uitate din templu, acelea pe care, odată cu urcarea întâiului ales pe tronul de șofran, oamenii le șterseseră și le … Read more
îmi propusesem pentru sfârșitul de an să fac unele, altele, același tipar cu multe cărți și ceai, poate și un strop de zăpadă. nu s-a potrivit mai nimic și nu că ar fi fost de vină cineva, pur și simplu sărbătorile ne-au fost atipice și am renunțat la planuri. de sărbători nu am citit nimic, … Read more
sărbătorile au trecut cu amestecul lor, cu gânduri și freamăt, cu griji atipice. am făcut bradul târziu și cu destule emoții. familia mi-a trimis drept cadou un alt glob, pentru că ea iubea bradul, așa că acum sunt două globuri ale ei, unul cu numele, celălalt cu chipul. te iubește mama. nu sunt multe zile … Read more
a nins aseară peste locul unde doarme vremelnicul tău trup și am privit întâia iarnă fără tine cu același amestec de dor și de lacrimă. mi-e dor. de curând am șters fotografiile tale din locurile în care le-ar putea găsi oameni care nu ne-ar înțelege legătura. ieri a fost 12 din ultima lună. și pentru … Read more
din ceea ce știa ea, se născuse în toiul verii, într-o zi sufocant de caldă, o zi în care soarele parcă se hotărâse să stea nemișcat acolo pe cerul sticlă, înfipt și enervant, cu toate razele acelea ale lui care goneau turbate peste pământ. niște bezmetice, și-ar fi zis ea, dacă ar fi putut, dar … Read more
eu nu mai știu dacă dorul de iarnă mă mistuie ori dacă este de vină plecarea ta. plouă și eu îmi port tăcerile pe gură ca niște răni niciodată vindecate. merg printre oameni ca o străină de lume. uneori plâng. dar cel mai des îmi șoptesc în adânc ”te iubește mama” și oare cum am … Read more
atunci când ai apărut în viața mea nu m-am gândit niciodată cum trece, cât de repede trece timpul. și că într-o zi de toamnă, cu soare și auriu pe gene, ne vom despărți. iubisem toamna… și ai plecat parcă prea repede. și la fel de repede au trecut alte șase duminici fără tine. te iubește … Read more