15 septembrie. tradiționala zi de școală (pentru unii dintre noi), de nou început, de visuri, de bucurie… sau de tristețe. pentru unii dintre noi, 15 septembrie a devenit de anul trecut un semn de doliu, odată cu stingerea celui numit Robert, Robert al nostru, maratonist, blogger, prieten, amic, Om. nimic, după acel 15 septembrie, nu… Read More 15 septembrie
în mine se vorbește despre toamnă cu doruri noi, melancolii de brumă în mine stau icoane lungi, de humă și se vestesc rugini cu chip de doamnă în mine se vorbește despre frunză curgând, cenușa clipei pe genunchi o mai adun și parcă din rărunchi te strig, chemarea-mi să te-ajungă. pe dealuri lungi, curbate de… Read More în mine se vorbește despre toamnă
brașov, din căldarea de lumină. ecaterina varga doamna noastră. povești cu gust de amintire din orașul coronei, întâmplări uitate astăzi ori pe care istoria nu le vrea cuprinse în cărțile ei. după o îndelungată pauză, ne întoarcem astăzi pe străzile orașului meu. astăzi… pe strada ecaterina varga, o străduță ce taie pieptiș marginea tâmpei, tivită… Read More brașov, din căldarea de lumină: ecaterina varga, doamna noastră
darurile greciei: olive tree. amintiri, gusturi, arome, culori. din fiecare vacanță petrecută pe meleagurile zeilor ne rămân peste ani ele, darurile greciei, amintiri. și pentru că astăzi am deschis bidonul de ulei organic adus de acolo, din neos marmaras, mi-am amintit că printre darurile greciei din acest an se numără și ora petrecută cu vesna… Read More darurile greciei: olive tree
și atunci ni se umbriseră genele a despărțire, în ziua aceea de albastru și de rotund, pe când încăpeau în palmele mele toate razele soarelui, toate stelele numai eu spuneam că nu, pe jumătate întoarsă, pe jumătate albită la încheieturile nopții, pe când soarele privea leneș, agale și nouă ni se umbriseră genele a trăire.… Read More și atunci ni se umbriseră genele…
sunt locuri în care soarele… te iubește. au trecut pe-acolo zei și se-nalță chiparoși ca niște săgeți, atât de verzi în lumină, zâmbindu-ți regește. sunt locuri în care soarele… te iubește. uneori acasă, sub prundișul adunat de apele anilor, pe sub candide stele atât de palide în noaptea care șoptește. sunt locuri în care soarele… Read More sunt locuri în care soarele…
right here waiting for you… richard marx. un cântec lansat în 1989. acum 30 de ani. un cântec pe care, din pură întâmplare (sau nu), l-am ascultat aseară, după mulți ani în care nici nu-l mai știusem, preocupată de cu totul alte obsesii muzicale și genuri. și totuși el era acolo… right here waiting… și-am… Read More right here waiting
sunt milioane de clipe înapoi, în trecut, emoții pe care le las astăzi în urmă sunt milioane de zâmbete înainte și noi ne privim. parcă umăr la umăr, parcă mână atinsă de mână, timid, gesturi noi, parcă vechi, milioane stau să cearnă cuvinte și-atât de cuminte ziua de mâine se-așează-ntre noi. sunt milioane de vise… Read More milioane de…
jon snow sau uhtred de bebbanburg? aceasta să fie întrebarea de astăzi și, după mulți ani în care n-am mai făcut caracterizări de personaje, înante de a vă spune preferința mea, o să încerc să-i creionez pe cei doi eroi din serialele got și last kingdom, dar mai cu seamă din cărțile atât de dragi… Read More jon snow sau uhtred de bebbanburg?
pacienta tăcută, romanul lui alex michaelides apărut la editura litera în acest an, mi-a însoțit vreo trei ceasuri dintr-o dimineață a acestei minivacanțe de paști. da, în celelalte fusesem pe câmpiile sfărâmate ale lui sanderson, semn că am avut iarăși o vacanță reușită. și poate că n-aș fi cumpărat cartea dacă nu m-ar fi intrigat… Read More pacienta tăcută – o recenzie a durerii
câmpiile sfărâmate. sanderson. words of radiance. cel de-al doilea volum din seria arhiva luminii de furtună apărut în februarie, la capătul unei lungi așteptări, mi-a însoțit vacanța de paști. și, în ciuda faptului că am achiziționat cartea de când (în sfârșit) a apărut, am preferat să citesc cele peste nouă sute de pagini în aceste… Read More câmpiile sfârâmate – volumul 1 din cuvinte despre lumină- sanderson
acel moment în care îți dai seama că au trecut pe drumul inimii nouă ani. nouă ani în care am scris. am cunoscut oameni, ne-am împrietenit, am plecat de lângă ei, i-am încurajat să scrie, să simtă și să trăiască, m-au încurajat să scriu, să simt și să trăiesc, au plecat spre alți oameni. și… Read More nouă ani
what to do with all this love? un desen aparținând unui personaj pe nume chiara bautista. desenul, ca și personajul, le-am găsit pe facebook, întrebările erau acolo, în cap. și ce să faci cu atâta iubire? cui să i-o dai? cum să o-ncapi? pe cine să așezi în sentimente? cui să îi desenezi ciorapi batiste,… Read More what to do whit all this love? (și ce să faci cu atâta iubire?)
”îmi amintesc de tine, stăteai în fața mea, a fost de-ajuns o privire ce n-o pot, n-o pot uita” (compact – fata din vis) miroase în sfârșit a primăvară în orașul nostru, a primăvară îndelung așteptată, una în care copacii își dau ghes la muguri noi, iar florile, deocamdată abia șoptite, dau ghes vântului. miroase… Read More compact: radiografia unei emoții
născut în evul mediu, pe când cavalerii teutoni își făcuseră loc de popas și de apărare, până la urmă, în fața năvălirilor otomane, brașovul, căldarea de lumină atât de dragă nouă, celor care locuim în ea, își are propriile legende, multe dintre ele uitate astăzi, cum ar fi lacul celor douăzeci de vrăjitoare, spânzurătoarea ori… Read More brașov, din căldarea de lumină: legendele orașului
8 martie: când martie își desface pletele iarăși, coborând încet peste eșafodul iernii, mă așez la răspântiile inimii mele așteptând. semn. întotdeauna vine un semn, un soi de respirație pe care nu o aud, dar o simt cu toată ființa mea, așa cum îți simt, fără să aud, inima. și îți simt inima, prietenul meu,… Read More scrisori către un prieten: când martie își desface