un copil se ridică astăzi în lume un copil pe sub porţi neştiute râzând, un copil e o floare arzând e o sete de mâine. ochii lui sunt corăbii de stele, glasul lui este însăşi iubirea curgând, un copil poartă ceruri pe frunte către viaţă privind. un copil. ce minune îl ţine între palmele sorţii… Read More un copil…
în setea pământului mă închid, acolo unde liniștea se cutremură și se prelinge pe-un cârd de oase desprinse mă leg, acolo unde țeasta pământului cântă în râvna pământului mă ascund, acolo unde noaptea se plimbă și râde, pe-o bucată de cer sfâșiat mă așez, acolo unde șoapta pământului cântă. în răscrucea de liniște a zilei… Read More acolo unde pământul cântă
alone, together, concertul de violoncel al lui stjepan hauser din aprilie… cuvintele sunt de prisos. <3 să fiți bine, oameni buni! by
când pervazul s-a născut, acum 10 ani într-o oarecare zi de aprilie, în care căutam drumul inimii și mai scriam cu majuscule, nu m-aș fi gândit (știu, am mai spus și o repet ca să nu uit) că totul va deveni… o carte. o carte ca o inimă, larg deschisă pentru aceia care aidoma lui… Read More când pervazul…
râvnind la soare și rotind în umbră cu palma goală risipind pe sticlă o zbatere, o răsuflare, o aripă râzând în soare, respirând în umbră sărut în soare și șoptit din umbră cu inima pulsând ca o lumină de lumânare goală și nebună, scurgând în soare, semănând a umbră visând la soare și vibrând la… Read More despre soare și umbră (love in the time of corona)
soarele. dintre toate soarele o durea cel mai tare. absența și prezența lui, amestecate, zilele prea însorite, zilele prea pline de nori apoși privite din cadrul sec și alb al ferestrei și în esență toată acea căldură a soarelui pe care, chiar și după atâta vreme n-o putea înțelege și cuprinde pe deplin. izolare. sec,… Read More izolarea
acolo unde albe, se sparg tăceri la ușă, acolo unde moartea coboară pe pământ, cu chipul ei de iască, în sânge clocotind, acolo unde viața, cu teamă stă pe tușă, acolo unde gândul de ziduri se lovește, acolo unde cerul se-mbracă cu tăcere, cernind, zvâcnind, când omenirea piere, acolo unde viața din oameni se topește,… Read More acolo. love in the time of corona
povestea celebrilor bukowski bears, nu cei din imagine, care îmi aparțin, ci aceia născuți în stockholm, prin anii 90 ai secolului trecut, se leagă nu de scriitorul cu același nume, ci de barbara bukowski, cea care, de mai bine de trei decenii, trimite în lume ursuleții ei pufoși, absolut speciali și inconfundabili cu mesajul ”see… Read More bukowski bears- o poveste de mărțișor
ana. o poveste de dincolo de timp. un nume, un chip, un fir nevăzut ce leagă rădăcina firii și o întoarcere pe ulițele copilăriei. cea de-a doua carte a lui em sava pe care o cunosc de pe vremea poveștilor lui ella. și o editură, siono, care ne-a intrigat cu (ne) apariția ei în toamnă,… Read More ana. o poveste de dincolo de timp
există oameni…. tu. există oameni pe care nici măcar nu trebuie să-i vezi ca să te recunoști în ei, acasă. există oameni alături de care ești tu însuți, așa cum sunt corăbiile în porturi și pe ape, fragile și deloc temătoare înaintea furtunilor cărora știu deja că le vor supraviețui, ajungând din nou… acasă numai… Read More există oameni… tu
singurătatea. se încețoșează iarna peste noi de zile bune și miroase a frig desenat cu grijă, unul palid, abia amintind de gerurile de altă dată. liniștea casei se sparge în respirațiile moi ale pisicii, se preschimbă în glasul de copil care răspunde mereu la telefon cu un zâmbet oricât de diferită mi-ar fi de fapt… Read More singurătatea
anului care este, anului care a fost… gânduri. imediat ce am schimbat ultimele două cifre ale anului care este, parcă iarna s-a trezit din somn și s-a pus grăbită pe treabă. după două zile cu 13 grade sub zero, zăpada se întinde lacomă peste toate. e aproape ireal și este clar de poveste. și, cum… Read More anului care este, anului care a fost…
cam așa ar trebui să se intituleze prima postare a acestui an, o leapșă pornită de la vladen (facem un update: leapșa a pornit de la aldus, cum am aflat și eu) și ajunsă la mine de la tușa vero și în esență este foarte simplă: prima cerință: ”Prima cerință: postați o piesă muzicală care… Read More o leapșă despre muzică ciudată
vioara fermecată sau… așa cum v-am promis, a doua poveste de crăciun, din acest an… adventus. să vă fie bine, dragii mei! iarna întârzia. undeva, pe cerul care se obrăznicise de-a dreptul, afișând culori care mai de care mai sofisticate, norii albi, aducători de zăpadă, parcă își luaseră câmpii, fugiseră. în locul lor, pe la… Read More vioara fermecată (adventus)
moș crăciun. personaj mitic, ireal, atât de mult așteptat încât roșu și alb sunt culorile pe care le-am tot pândi de dincolo de ferestre, copiii cei mici și cei mari, de acum și până la venirea lui. adventus. de astăzi, 25 noiembrie și până la crăciun mai este o lună. sau cele patru săptămâni de… Read More moș crăciun (adventus)
liniștea coborâtă în amurguri ca o vindecare a norilor, tălpile goale și oarbe, amușinând după o iarbă de-acum uscată, mâna. de cele mai multe ori goală, ca o creangă desfrunzită și toamna. toamna precedând marile zăpezi ale poveștilor ninsorile cu gustul lor rece, un rece vecin cu incandescența tâmpla. înconjurată de o mie de gânduri… Read More și toamna și inima și viața