soarele o îmbrăţişă vesel de cum ieşi în stradă şi se privi iar, deşi ea nu prea făcea asta, în vitrina unui magazin, zâmbindu-şi, recunoscându-se. bucle mari şi negre îi încadrau chipul, machiajul discret o lumina şi în zâmbetul toamnei vechea ei rochie neagră era ca un prieten drag, regăsit. niciodată nu îşi imaginase atunci,… Read More frunze în păr
nu-mi spune că am ochii căprui, eu știu, mi-i dezvăluie toamna, mi-i ascunde rugina, când eu te privesc și se sperie luna, nu-mi spune că am ochi amărui. nu-mi spune cum curge timpul pe tâmple când albul pe fire și tâmple coboară eu știu, mă dezvăluie toamna din mine, mă atinge rugina pe gene când… Read More nu-mi spune
în mine stau cuvintele la pândă și anotimpuri noi își cheamă rugă, când vară trece, toamna curge blândă, și pe al primăverii ghiocel, o slugă, îl simt strunit în graba rece-a iernii, în mine ard cuvintele, vecernii. în mine dorm cuvintele la umbră de iarnă rece, moale și prelungă, când primăvara pletele-și alungă pe chipul… Read More în mine stau cuvintele
leagă-mi promisiunile toate un snop, gândul îmbată-l în nard şi sirop, timpul acesta nătâng şi miop ne va întoarce. fire de alb şi de roşu îţi prind sus peste tâmplă şi gând by
soarele îmi zvâcnea pe mâna stângă, tropot de șoapte alcătuind bătăile inimii, fremătând ploaia din dreapta, nătângă, și-un asfințit abia mirosind, liniștea ca o iască de vară cobora peste pleoapele ude de rouă mirosea a pâine și a lună nouă și te priveam ca întâia oară cu ochii de mure, cu gândul că plouă ne… Read More inima calcă, zâmbetul saltă (cântec de iele)
zâmbetele s-au închis într-o rază de cerc părea că mi se osteniseră toate ploile, amăgeam anotimpul cu zahăr candel deșurubam gândurile. îmbrățișările s-au apus într-un romb colorat, mirosea a tăcere în toate colțurile, pliveam de uitare ghivecele amintirilor deșurubam lacrimile. pașii s-au dus la diagonală de apusuri verile toate miroseau a porumbul cel copt pe-o… Read More deșurubări…
un copil se ridică astăzi în lume un copil pe sub porţi neştiute râzând, un copil e o floare arzând e o sete de mâine. ochii lui sunt corăbii de stele, glasul lui este însăşi iubirea curgând, un copil poartă ceruri pe frunte către viaţă privind. un copil. ce minune îl ţine între palmele sorţii… Read More un copil…
în setea pământului mă închid, acolo unde liniștea se cutremură și se prelinge pe-un cârd de oase desprinse mă leg, acolo unde țeasta pământului cântă în râvna pământului mă ascund, acolo unde noaptea se plimbă și râde, pe-o bucată de cer sfâșiat mă așez, acolo unde șoapta pământului cântă. în răscrucea de liniște a zilei… Read More acolo unde pământul cântă
alone, together, concertul de violoncel al lui stjepan hauser din aprilie… cuvintele sunt de prisos. <3 să fiți bine, oameni buni! by
când pervazul s-a născut, acum 10 ani într-o oarecare zi de aprilie, în care căutam drumul inimii și mai scriam cu majuscule, nu m-aș fi gândit (știu, am mai spus și o repet ca să nu uit) că totul va deveni… o carte. o carte ca o inimă, larg deschisă pentru aceia care aidoma lui… Read More când pervazul…
râvnind la soare și rotind în umbră cu palma goală risipind pe sticlă o zbatere, o răsuflare, o aripă râzând în soare, respirând în umbră sărut în soare și șoptit din umbră cu inima pulsând ca o lumină de lumânare goală și nebună, scurgând în soare, semănând a umbră visând la soare și vibrând la… Read More despre soare și umbră (love in the time of corona)
soarele. dintre toate soarele o durea cel mai tare. absența și prezența lui, amestecate, zilele prea însorite, zilele prea pline de nori apoși privite din cadrul sec și alb al ferestrei și în esență toată acea căldură a soarelui pe care, chiar și după atâta vreme n-o putea înțelege și cuprinde pe deplin. izolare. sec,… Read More izolarea
acolo unde albe, se sparg tăceri la ușă, acolo unde moartea coboară pe pământ, cu chipul ei de iască, în sânge clocotind, acolo unde viața, cu teamă stă pe tușă, acolo unde gândul de ziduri se lovește, acolo unde cerul se-mbracă cu tăcere, cernind, zvâcnind, când omenirea piere, acolo unde viața din oameni se topește,… Read More acolo. love in the time of corona
povestea celebrilor bukowski bears, nu cei din imagine, care îmi aparțin, ci aceia născuți în stockholm, prin anii 90 ai secolului trecut, se leagă nu de scriitorul cu același nume, ci de barbara bukowski, cea care, de mai bine de trei decenii, trimite în lume ursuleții ei pufoși, absolut speciali și inconfundabili cu mesajul ”see… Read More bukowski bears- o poveste de mărțișor
ana. o poveste de dincolo de timp. un nume, un chip, un fir nevăzut ce leagă rădăcina firii și o întoarcere pe ulițele copilăriei. cea de-a doua carte a lui em sava pe care o cunosc de pe vremea poveștilor lui ella. și o editură, siono, care ne-a intrigat cu (ne) apariția ei în toamnă,… Read More ana. o poveste de dincolo de timp
există oameni…. tu. există oameni pe care nici măcar nu trebuie să-i vezi ca să te recunoști în ei, acasă. există oameni alături de care ești tu însuți, așa cum sunt corăbiile în porturi și pe ape, fragile și deloc temătoare înaintea furtunilor cărora știu deja că le vor supraviețui, ajungând din nou… acasă numai… Read More există oameni… tu