psi-words

din toate sertarele memoriei cu care mă mândresc, cele mai goale sunt acelea ale copilăriei despre care obișnuiesc să spun că a fost minunată și nici nu contează că, atunci când repet platitudinea asta, simt un soi de închistare și un frig care vine din inimă. din acele sertare, știu, ies la iveală amintiri cu … Read more

există un scriitor. stă pe marginea marginii lumii și veghează ca poveștile să nu se piardă, duce pe spatele ușor aplecat toate cărțile pe care le-a citit vreodată și pe care, în nopțile cu lună plină, le rescrie, le îmbracă în forme  și sensuri noi despre care nu știe, dar este treaba lui să le găsească, … Read more

pentru cei care mă cunosc de multă vreme (și sunt destui) iubesc să scriu cu stiloul și iubesc să îmi scriu textele de mână, nu că aș fi aidoma lui mircea cărtărescu, dar sunt kinestezică, simțul meu tactil este una dintre ancorele care declanșează scrisul meu. cu ceva vreme în urmă am descoperit că scrisul … Read more

celui care trece, gratitudine, chiar și pentru acele momente în care a fost greu. celui care vine, mulțumire pentru oameni, pentru sănătate, pentru speranțe, pentru tot ce va aduce. toate care vin să vă fie de folos și la timpul potrivit.

își ținea masca pe chip, nu ca să se ferească de vreo ninsoare, de lumina puternică ori de vreun atac, ci pur și simplu se învățase să se ascundă, purta multe semne pe chipul obosit, medona îl cususe de atâtea ori încât uitase șirul zilelor în care se uitase la el ca la un mort, clătinând … Read more

observ că au trecut deja multe luni de când nu am mai scris nimic pe-aici și că nimeni nu a zis ceva despre cuvinte. nu promit că le voi lega în fraze, dar o să mă străduiesc să le las aici pentru voi, așa că, ștergem praful și zic: descătușare, noroi, împlinit, șoapte, imbold, scăpare, … Read more

din toamnă nu e nimic nou, se sinucid frunzele și de frig și de noapte, e un zvon care miroase a îngropăciune. pe-aleea de beton pe care râdeau castanii mai ieri, un copil râdea purtat pe brațe printre șiruri de oameni în negru. din toamnă nu e nimic nou, pescărușii au încetat să mai cheme … Read more

sângele îi curgea pe chip, îl simțea cum cobora încet dinspre rana care durea îngrozitor, dar nu fusese mortală. celălalt plecase de multă vreme și, în întunericul fierbinte, nu se simțea decât răsuflarea lui și un miros vag, prăfos, dinspre pietrele măcinate de vânt. din nou era singur și nu înțelegea cum de fusese atacat, … Read more

în felul acela stins, oamenii coboară ca niște munți mici de pe muntele mare, trecându-și oboseala de pe un chip pe altul cu palmele căuș. ca un ștergar alb, uitat pe o frânghie, inima ei se oprește de fiecare dată când, cu ochii umbriți de culorile înserării, iese în poartă și-l caută printre ceilalți, gesturi … Read more

după cum vedea lucrurile, totul se terminase. privea către femeia care îl tulburase și-l subjugase atâta vreme și pentru care nu mai simțea decât o vagă amiciție, un soi de duioșie ca față de o haină pe care, deși veche și abandonată în dulap, nu se îndura s-o arunce, o haină doldora de amintiri ar fi … Read more

ca și ceilalți, purta un combinezon albastru care semăna cu o piele întinsă prea mult și scotea în evidență toate formele. cusături alambicate, în culorile circulus, pe spate și la reverul de care erau prinse firele pentru cască și microfon pe care le purta aproape tot timpul, formau breasla, numele și rangul, astfel încât oricine știa … Read more

se simțea dezintegrat la propriu, ca și cum fiecare dintre membrele lui o luaseră la sănătoasa, nu se mai suportau. le și vedea, cele două mâini stângi, așa cum zicea tata că are, privindu-se cu ură, atacându-se una pe cealaltă, degetele cu unghii roase și rupte care se transformau în gheare ce sfâșiau. pe el însuși. … Read more

i se dusese liniștea de izbeliște, se frământa și i se părea tot mai puțin posibil să afle ce era cu regenerarea aia, blestematele de femei nu răspundeau la întrebări, doar pufneau și îl priveau de sus, povestea asta făcea ca răzbunarea lui să fie de-a dreptul complicată, cum naiba să omori pe cineva care … Read more

maica rosa dispăru la începutul primei ierni și saukrat privea adesea locul ei gol de la masă cu un soi de mirare reprimată. unde plecase întâia și de ce toate se purtau ca și cum femeia era încă în odaia ei de unde tuna și fulgera? zile în șir le văzuse pe novicele cu ciucuri … Read more

soarele celei de-a patra  toamne se ridica încet din spatele zidurilor groase, acoperite cu plante care își pierdeau încet vigoarea.  curând, în locul lor avea să fie numai piatra goală acoperită la bază cu mușchi jilav ca o boală, făcând priveliștea și mai dezolantă decât era, dar saukrat știa că nu putea schimba asta, camera … Read more