psi-words

despre scrisul lui radu prodan aș putea spune multe, dar mai ales că nu îmi este necunoscut. m-am intersectat cu el în partitura pentru două suflete, pași și am admirat acolo sincronizarea celor doi autori- axel și em- modul aproape incredibil în care s-au împletit emoțiile, metaforele, trăirile celor doi autori, acel yin și yang … Read more

cât umblăm pe pământ, în vremelnicia gândului nostru se înalță și liniște, și iubire și zâmbet. să pui în raniță gândul bun și zâmbetul. cu lumina ne-om ocupa noi, fiecare, să ne-o punem strajă la răspântii a rămânere și a bună găsire. când știu că ți-e bine, mi-e bine și mi se mai domolește freamătul. … Read more

nu am tăcut. niciunul dintre noi de fapt. și toți, împreună, în miezul de liniște, ne-am desenat unul, celuilalt, cuvinte flori și cuvinte gânduri. drumuri s-au lungit înaintea noastră, s-au topit și s-au redesenat. trăim într-o lume în care nimic din ce-a fost nu se mai recunoaște în oglinda de astăzi. și chiar și aceasta … Read more

după ce ne-am plimbat la bucurești ca să sorbim cuvinte și cafea în serile ibooksquare (dacă nu ați văzut emisiunea altminteri grozavă, vă las linkul mai jos), după o amânare a lansării Humanitas din mai, iată că în iunie, pe data de 5 mai exact, ne vedem la bookfest. vă rog să rețineți, ora este … Read more

sărbătorile au trecut. am citit mult, în tihnă, poate și pentru că te știam liniștit sau nu neapărat liniștit cât cu mâinile ocupate. limanul acela fragil ne găsise pe fiecare, așa cum cerusem. în câteva zile înflorește iar lacrima maicii. crizantemele sunt galben-portocalii, răsfățate, iar trandafirii îngălbenesc absența mea de pe-aici cu boboci noi. florile… … Read more

primăvara a dat năvală peste noi cu furie. peste noapte bieții copăcei până mai ieri ninși și speriați, parcă și-au prins curajul să înmugurească. aidoma primăverii și războiul parcă a căpătat mai multă furie și, între noi, curg vești de moarte. nu îmi pot imagina cât de tare dor, cât de tare te dor. dar … Read more

tot căutând lumina dintre noi, pășim cu picioarele goale prin întuneric. și astăzi, ca de câteva zile încoace, tremurul glasului meu se împletește cu tăcerea surorii tale. sora ta care astăzi e pe marginea lumii. și parcă abia ieri am fost eu acolo legând și dezlegând firul invizibil și ancestral al femeilor care au fost, … Read more

zilele curg. ca streșinile când se lasă primăvara pe genunchii reci ai iernii, ca un copil cu picioare firave. nu știu când au trecut anii noștri, nu îmi amintesc când ai spus prima oară de galben. eram copiii altei primăveri, nu-i așa? tu galben, eu verde, ea margarete. zilele trecute am plantat maci. galbeni. poate … Read more

mai întâi mi-am crestat cuvintele în palmă. așa începe mereu, cu durere, cu sânge, cu urletul înăbușit. ceva mai târziu am descoperit stiloul și hârtia. scriam pe ascuns, în carnea nopții, așa cum odinioară scriam în carnea mâinii. durea însă mult mai puțin. sau așa credeam, învățasem să trăiesc cu durerea, era suportabilă și, mai … Read more

căutând lumina de oriunde ar veni. cam asta facem, chiar și când tăcem toți trei. este o sete de lumină în noi care ne mistuie, care ne doare, așa că lăsăm unul, celuilalt semne. palide semne, mici urme că ”am fost aici” că ”sunt atât e bine cât se poate” că ”trăiesc”. de când nu … Read more

o să încerc să adun aici, gândurile, impresiile și susținerea voastră pentru cartea mea, proză de pisică și vă mulțumesc de pe acum. nu uitați, la Libfest, în perioada 11-14 aprilie, va fi lansarea oficială a cărții care poate fi găsităla editura Siono, la Libris, Cărturești, Humanitas și rețeaua librăriilor Alexandria.   prima recenzie vine … Read more

ai trecut ca prin vis. adică așa cum visasem cu câteva zile înainte, dar eu nu eram. mă depărtasem puțin, cât să culeg toate florile galbene pe care le-am întâlnit, ca să ți le așez în cale, semn de recunoaștere, de gând, de pace, de bine, de întreg… și de lumină. gândul că am lipsit … Read more

ieri nu ți-am scris nimic. așteptam numai să se nască primăvara din trandafirul cel galben. are 3 boboci. afară sunt minus 7 grade. un soare cu dinți lungi râde de dincolo de sticla prăfuită și mă gândesc dacă să amân și astăzi ieșirea. te-am visat cu două nopți în urmă trecând cu zâmbetul tău hoinar.  … Read more

ți-aș scrie mai mult dar vezi, tu, viața asta mă grăbește uneori pe drumuri despre care nici nu am știut că există. la capătul lor o pungă de cartofi, o pâine, o cutie de ibuprofen și chipul tot mai palid al tatei. știu, nu e drept să amintesc acum, când moartea se plimbă goală prin … Read more