… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
câți oameni te-au privit și nu le-ai spus cum te pândește noaptea din lumină și câte ceruri ai închis în gând tot așteptând, alunecând pe calea ta de solitar prin lume. la câte porți ai stat și n-ai intrat privind icoanele în ochi cum te privesc și câte mâini te-au vrut și te-au atins pe … Read more
ziua când pleacă bărbații este o zi oarecare, neanunțată la știri, cu soare râzând, cu sălbatice viscole pe la încheieturi, pe la îmbrățișările rămase orfane, cu vânt. ziua când pleacă bărbații și-n bolta casei se-aude praful e o zi cu tristețe în ochi de copil e o noapte. ziua când pleacă bărbații poate astăzi, … Read more
unde ești tu, astăzi nu știu. lacrima deschide poarta lui Dumnezeu și-mi pare că ai trecut sau poate eu pe ulița tăcerilor de-atunci. era o casă albastră înaintea mea și suspinau stelele în plină zi, unde ești tu? cu hohot de copii cuvintele ți-au vindecat pereții. lacrima deschide poarta lui Dumnezeu și anotimpul verii în … Read more
pe-un măgăruș, cu crengi de sălcii dinainte, de-un veac uitat în alte veacuri, se-aud floriile-nflorind din nou lumina și-atunci porni Isus spre patimă cuminte ducând cu sine lacrimile toate. alai de oameni îi strigau osana și-n ramuri de finic și de măslin se-adună, porni Isus spre patimă cuminte pe-un măgăruș. cu crengi de sălcii înainte. … Read more
pământul. iubea senzația de a trece cu tălpile goale peste obrazul bătrân al pământului. când nu ploua, se simțeau denivelările până în arcul piciorului, dar senzația cea mai plăcută era atunci când, după o ploaie fixă, se ghicea obrazul ca de bebeluș, lutul acela moale și aproape cald. sau încălzit de soarele care venea mereu … Read more
mă bate gândul să mai pun astăzi o majusculă în suflet…și nu pentru că ar fi fost, este încă, ziua lui ci pentru că, în poezie nu-i știu perechea deși am cutreierat ceva vreme printre pagini în vers. pe nichita nu l-am cunoscut, nu așa cum se cunosc oamenii, cât mai degrabă cuvintele. l-am văzut … Read more
iscând un verb și răsucind lumina când noaptea curge răscolind prin vise cuvintele. iscând din noi iubirea cu ritmuri, iamburi, metrică și alb se naște poezia. din vorbe moi, din cioburi de lumină din strigătul opac al morții, din tot ce trece și din ce rămâne se naște gustul ei de pâine și ne ademenește… … Read more
ușa se deschisese parcă prea repede lăsând la iveală, în chenarul de lemn, chipul fără vârstă al slujnicei despre care nu știa nimeni cum de căpătase acces la odăile private ale celui ales. regen. cu o strângere de inimă, marele preot îi făcu semn să intre. o cunoștea, desigur, o văzuse însoțind-o pe fiica cea … Read more
pe când era micuță, erin locuia într-o casă pe romanstrasse, nu departe de nymphenburg schloss, într-o lume plină de verdeață și liniște. în lumea aceea ireală, cu mobile vechi și miros de ștrudel, auzise întâia oară despre stele. bona ei încerca adesea să-i împărtășească din poveștile și cunoștințele ei, mai cu seamă atunci când ieșeau … Read more
pământul mustea de apă. în mod curios doar atât își amintea din ziua aceea nătângă în care toată lumea i se schimbase, devenise mai slută și mai lipsită de bucuria care i se păruse atât de firească. lordul tunetului urcase iute treptele casei și, de sus, de la fereastra ei, sturmkaiserin nu-i văzuse chipul, doar … Read more
în urmă cu un an vă spuneam că mă veți găsi și altfel, a rămânere. find me on a book era chemarea și îmbrățișarea mea pentru voi, promisiunea făcută demult pentru mine și pentru voi. un soi de validare pentru care am muncit cu mine destul de multă vreme. astăzi, după un an carusel în … Read more
am tot vrut să vă scriu despre un proiect drag mie (nu îmi aparține, dar iubesc ceea ce fac oamenii aceștia) pe nume somnoroșii în esență un loc de povești de văzut cu ochii închiși așa cum spun chiar ei . adică tudor, mihaela, roxana, mihalea și oana, niște oameni care spun povești de drag … Read more
s-a făcut tot mai frumoasă bebe, e și normal, este acasă la ea și se simte iubită. dintre amândoi, îl preferă cu siguranță pe dan, pentru că ar sta nemișcat cu ea în brațe ore în șir, cât îl toarce și îl ”tratează” și pentru că o răsfață cumplit. dar zgârieturile mele sunt dovadă că … Read more
în urmă cu câțiva ani, cu ajutorul și îndemul unui bun prieten, i-am revăzut într-un răgaz de primăvară pe oamenii compact. am și poză cu ei, tot din bunătatea aceluiași prieten, însă nu despre asta este vorba acum, ci… despre ei, oamenii compact, aceia pe care îi știam în adolescența și cruda mea tinerețe și … Read more
ea venea din anotimpul ploilor și al vorbelor nerostite, căci prefera să privească lumea tăcând, cu ochii ei de apă și să atingă uneori totul cu mâna legată. ea venea din lumile vechi, din scrierile uitate din templu, acelea pe care, odată cu urcarea întâiului ales pe tronul de șofran, oamenii le șterseseră și le … Read more