am să îţi las un mesaj pe fereastră,
stele de gheaţă topind
înţelesul salin al lacrimii
atunci când luna înghite cu noduri
frânghia nopţii venită dinspre răsărit.
am să îţi las un desiş de trăiri pe masă,
stele de gheaţă arzând
înţelesul rotund al inimii
atunci când în amiaza prea albă,
pe discul palid al soarelui te mai desenez.
am să îţi las o sentinţă lipită pe uşă,
stele de gheaţă căutând
înţelesul abia creionat al atingerii,
atunci când luna, biet lampadar orb,
mai cere un recurs luminii.
am să îţi prind asimptote de tâmpla curbată,
stele de gheaţă cerşind
înţelesul uscat din crengi şi din trupuri,
atunci când iarna îşi trimite albul,
mici abţibilduri lipite de suflet,
de singurătate.
Stelele de gheata mi-au ramas pe suflet, dar e bine pt ca il mai linistesc.
Ai încheiat anul cu o duzină tristă. Frumoasă, dar tristă. Așa că eu îți voi face o urare. Să-ți fie sărbătorile pline de zâmbet.
Mulțumesc pentru toate duzinile la care ți-am fost alături!
stelele de gheaţă… se topesc!
eu vă mulţumesc, sonia, pentru tot ce clădim împreună! de sărbători îmi doresc… să dorm. sunt, ca în fiecare an, sleită, dar merg mai departe!
Chiar, cum o fi să ceri recurs luminii? Adică, cum ar răspunde lumina. Mi-ai dat o temă de gândire…
iar?
acu să te văz pe ce scrii!
Nu am avut răgaz să particip la aceasta Duzină, regret, revin în 2014, abia îmi fac timp să mă reped la laptop ca să mai comentez pe ici, pe colo. Dar am să mă uit la toate postările, sunt curios cine integrează mai natural ”asimptotele”. E principala provocare pentru această Duzină. Atât.
Ca de obicei, scrierea ta trebuie s-o citesc de 2-3 ori ca să o pătrund. Deocamdată, am desprins scheletul și niscai înlănțuiri cartilaginoase. Acum extrag musculatura.
Pe foi!
Cu tocul de la știu eu cine. 
să-ţi trăiască ştii tu cine!
aolooo, cc-ule, să nu mă laşi în oasele goale, te rog! vacanţă frumoasă să ai!
Să-mi! Îi scriu un mesaj pe pervaz!
Să se vadă din avion.
bine aşa.. să se! par avion?
Pari pară mălăiață.
Îți las și eu un mesaj pe fereastră pisicel: să-ți fie Sărbătorile frumoase, calde și albe așa cum îți plac.
Nu se putea! Adecă, tocmai de la ultima Duzină să lipsesc. Eu, care familia mea, tocmai de la patuzsopt, neicusorule!…Nu se putea, mă-nțeledzi?
Chiar acum reiau și firul poveștii tale, c-azi-noapte m-am pus cu burta pe scris și m-am prăbușit în hăurile negrelor mele gânduri. Așadar:
”am să îți las un mesaj pe fereastră / stele de gheață topind / înțelesul salin al lacrimii / atunci când luna înghite cu noduri / frânghia nopții…” … și uite-așa mă furi tu, săptămână de săptămână, pe cea lumea plină de lumină din lumină …
Off, am dormit doar 2,5 ore! Erată: ”pe cea LUME plină de lumină…”, nearticulat…
psi was there.
ascultând asta:
http://www.youtube.com/watch?v=lqi8GHA7K1w
You welcome! Me ”welgone” la munte, just tomorrow…Dar sper să-mi fac timp și de Psiluneală…
la munte? adicătelea near by my pervaz, herr cc?
să-ţi fie vacanţa faină! eu rămân să mă mai măsor cu timpul… aşteptând vacanţele sărace ale verii.
La Cheia. Not far from you. The same to you.
Iti las gandul meu bun!
Nu imi amintesc nicio iarnă până in 2005 fără abţibilduri de singurătate. Hmmmm….
eu munte le spun pietrei craiului, caţaveilor mari şi mici, cc-ule, nişte chietre aşa, mai năltuţe. cheia este în mintea mea mai la vale… a teleajenului. dar… not so far, not so far. dacă dai un strigăt mai temeinic, te-aş putea auzi cum te răsteşti la merri christmas!
pe care ţi-l întorc cu drag, gina.
eu îţi doresc, adriana, să nu-ţi mai aminteşti decât crăciunurile lui “împreună”.
Față de Bucureștiul meu, orice plecare spre nord e o plecare spre munte. Generic. Voi hăuli până te-oi trezi. Din Tăria Înălțimilor Tale.
da tu crezi că dorm? am zis io aşa cumva? până pe 10 ianuarie nu am hodină decât în 25-26 şi 1-2 când no phone, no net, nobody. şi sforr, sforr…
da-i bine să ştii că cineva, cândva, cumva… hăuleşte şi pentru tine.
si totusi nimeni nu e singur cu un asemenea mesager grijuliu
. eu nu am simtit singuratatea din cuvinte, am simtit grija pentru cel ce primeste mesajul .
verzi și cu ciocolată multă?
să nu mă caute nimeni, să nu mă găsească decât moș crăciun….
Iarna are darul acesta de a ne trimite spre singurătăţi hibernale, dar important e să avem căldura celor dragi alături şi totul prinde alte culori şi scrie mesaje ce topesc şi gheaţa!
Frumos la tine, pisic drag, ca de obicei! Am fost ocupată, dar când timpul mi-e prieten, vin cu drag la jocul acesta al cuvintelor! Sper să fiu mai hărnicuţă în noul an că mi-e bine aici! 
Chiar am “comis” două variante, acum! Sper să fie potrivite în context! 
Sărbători cu bine, rotunde şi pline de căldură!
Las la portiţă crenguţă de vâsc, pentru noroc şi fericire!
….Doamne, perfect spus! Multumim…asemenea!
Ce brad frumos si incarcat s-a construit din numele celor inscrisi in tabel… mai mare dragul
da, dor, o ediţie bogată!
semn că creştem.
lolita, ştii doar că pe-aici ne jucăm, nu ne canonim unii pe alţii.
deci… bun venit din nou. încercasem să comentez la tine dar m-am înpotmolit: lampadar este nearticulat şi aşa trebuia să-l foloseşti. tu l-ai articulat în primul text. 
ciocolată verde
ca să le cuprindem pe toate.
Trebuie să remediez, nu? Nu pot intra în noul cu restanţe de felul acesta, nu?
Să înţeleg că în rest e bine, doamna profesoară?
P.S. Nu ştiu ce are formularul meu că mulţi trecători s-au plâns… Anul nou poate va veni şi cu idei pentru schimbarea blogului, sper! <3
din fericire nu-s deloc profesoară, cel mult mâţ pervazier. este foarte bine cănd condeiele se joacă!
Dragă mâţ pervazier,
Şi, mă rog, ce e aşa de rău în a fi profesoară, pisic năzdrăvan? 
cred că ştii deja că sunt fan joacă, deci îmi place când e rost de aşa ceva!
Pupici pe botic!
…pentru că prefer să fiu trainer. ştiu că îmi place mai mult. pare acelaşi lucru, dar nu este.
ti pup şi semnez:
psi von psipsina pervazierus!