iubire și faianță

se simțea dezintegrat la propriu, ca și cum fiecare dintre membrele lui o luaseră la sănătoasa, nu se mai suportau. le și vedea, cele două mâini stângi, așa cum zicea tata că are, privindu-se cu ură, atacându-se una pe cealaltă, degetele cu unghii roase și rupte care se transformau în gheare ce sfâșiau. pe el însuși. … Read more

să ucizi un curcubeu (4)

i se dusese liniștea de izbeliște, se frământa și i se părea tot mai puțin posibil să afle ce era cu regenerarea aia, blestematele de femei nu răspundeau la întrebări, doar pufneau și îl priveau de sus, povestea asta făcea ca răzbunarea lui să fie de-a dreptul complicată, cum naiba să omori pe cineva care … Read more

să ucizi un curcubeu (3)

maica rosa dispăru la începutul primei ierni și saukrat privea adesea locul ei gol de la masă cu un soi de mirare reprimată. unde plecase întâia și de ce toate se purtau ca și cum femeia era încă în odaia ei de unde tuna și fulgera? zile în șir le văzuse pe novicele cu ciucuri … Read more

să ucizi un curcubeu (2)

soarele celei de-a patra  toamne se ridica încet din spatele zidurilor groase, acoperite cu plante care își pierdeau încet vigoarea.  curând, în locul lor avea să fie numai piatra goală acoperită la bază cu mușchi jilav ca o boală, făcând priveliștea și mai dezolantă decât era, dar saukrat știa că nu putea schimba asta, camera … Read more

să ucizi un curcubeu (1)

saukrat stătea și privea pe fereastră fără să vadă cum cea de-a treia primăvară venise, umpluse dealurile de un nou verde și alb și, cel puțin în privința asta, nu încăpea îndoială, avea să fie o recoltă bogată încă de la următoarea rotație a anotimpurilor. din nou, maicile avuseseră dreptate, dar tot ar fi vrut să … Read more

întreg (3)

un plâns de copil o făcu să ciulească urechile în adăpostul pe care și-l găsise, stătea la pândă deși sărbătoarea luminii nu începuse, mai erau ore bune din ziua prea caldă și n-ar fi ieșit dacă nu era gil. de când știa adevărul și furia de-nceput se mai domolise, lucrurile se legau altfel în mintea ei, … Read more

întreg (2)

la drept vorbind, plecarea ei nu fusese o surpriză pentru nimeni și cu siguranță nu pentru bărbatul înalt ca o trestie. max chandelier a continuat să stea la masă ca și cum fiica lui era acolo, a repetat gesturile lui obișnuite și a păstrat aceeași tăcere ca un scut ani în șir. un singur lucru … Read more

întreg

era ca atunci când se privea în oglidă numai că acum cineva inversase culorile, negrul devenise alb și albul cu luciri de mătase nu era pur ca mantiile numiților ci  bătrân ca un steag rătăcit în copac,  ca o promisiune ajunsă la  scadență , pe care ezitau să i-o împlinească în ciuda contractului prin care … Read more

mirosul mamei

câtă durere încape într-o batistă? câtă noapte este nevoie ca să te vindeci de amintire? în câte anotimpuri vom uita ceea ce nu se poate uita? mirosul mamei îmi stăruie în minte, se agață cu degetele lui nevăzute de tot ceea ce sunt. mă trage înapoi orice aș face și singurul lucru pe care îl … Read more

anotimpuri

anotimpurile nu mai existau. o simțea în aerul din jur și în oase, în toate obiectele care îl înconjurau și care deveniseră un soi de capcană fierbinte de unde nu mai avea scăpare, era prea târziu, dar cum să fi știut? toate acele semne le văzuse prea târziu pentru ca funia timpului să mai poată … Read more

genunchii roz

-vrei să alergăm împreună? mie mi-e frică de bătrân. așa a început totul, într-o dimineață ca asta, cu aburi și ceață groasă care se ridica din pământ, doi genunchi roz, rotunzi, lipiți unul de celălalt și o bancă mereu goală când ieșeam din bloc. nu i-am răspuns, la șase dimineața nu am chef de vorbă, … Read more

rostind adevărul

să nu te temi de adevăr. șovăia. dimineața în care pleca, așa cum stabilise, să fugă din calea primejdiei care se plimba prin palat trecuse, se risipise ca nisipul în vânt și ea era tot acolo, într-o amorțeală din care se întreba uneori ”dar dacă?” dar dacă greșea de data asta și se mai putea … Read more

te iubesc de undeva?

stătea la fereastră cât era ziua de lungă și aștepta, urmărea spectacolul vieții din care nu mai făcea parte de o bună bucată de vreme, imobilizat în fotoliu, ieșea tot mai rar și cu dificultate, forțat fiind mai cu seamă de bolile vârstei, cu ajutorul asistenților care îl jupuiau de bani și-l oboseau este măsură, … Read more

carne de tun

stă în oficiul mic și privește pe fereastră cu un aer de iritare mocnită. așteaptă. dincolo, în biroul mare, un soi de open-space în nuanțe verde obosit, liniștea își face de lucru. nici măcar femeia de la curățenie nu a apărut, pesemne a aflat de ședința ad hoc și așteaptă și ea ori robotește prin baie, … Read more

error: Content is protected !!