fata din vis- 40 de ani, compact

în urmă cu câțiva ani, cu ajutorul și îndemul unui bun prieten, i-am revăzut într-un răgaz de primăvară pe oamenii compact. am și poză cu ei, tot din bunătatea aceluiași prieten, însă nu despre asta este vorba acum, ci… despre ei, oamenii compact, aceia pe care îi știam în adolescența și cruda mea tinerețe și … Read more

citind Albedo

îmi propusesem pentru sfârșitul de an să fac unele, altele, același tipar cu multe cărți și ceai, poate și un strop de zăpadă.  nu s-a potrivit mai nimic și nu că ar fi fost de vină cineva, pur și simplu sărbătorile ne-au fost atipice și am renunțat  la planuri. de sărbători nu am citit nimic, … Read more

tu… prima iarnă fără tine

a nins aseară peste locul unde doarme vremelnicul tău trup și am privit întâia iarnă fără tine cu același amestec de dor și de lacrimă. mi-e dor. de curând am șters fotografiile tale din locurile în care le-ar putea găsi oameni care nu ne-ar înțelege legătura. ieri a fost 12 din ultima lună. și pentru … Read more

eu nu mai știu…

eu nu mai știu dacă dorul de iarnă mă mistuie ori dacă este de vină plecarea ta. plouă și eu îmi port tăcerile pe gură ca niște răni niciodată vindecate. merg printre oameni ca o străină de lume. uneori plâng. dar cel mai des îmi șoptesc în adânc ”te iubește mama” și oare cum am … Read more

este timpul…

atunci când ai apărut în viața mea nu m-am gândit niciodată cum trece, cât de repede trece timpul. și că într-o zi de toamnă, cu soare și auriu pe gene, ne vom despărți. iubisem toamna… și ai plecat parcă prea repede. și la fel de repede au trecut alte șase duminici fără tine. te iubește … Read more

tu, toamnei… (3)

zilele trec. pe la răstimpuri, oamenii mă mai întreabă cum sunt de parcă totul s-ar putea șterge așa, dintr-o privire, de parcă ai fi uitat între timp să locuiești în inima mea. uneori este greu, uneori este mai ușor, mai ales atunci când tu lași semne mici pe care eu le văd și știu, cu … Read more

tu, toamnei…. (2)

zilele trec parcă grăbite, punând distanță  tot mai grea între noi și, cu toate că afară este atât de cald, în mine este frig. și acasă, draga mea, și acasă. e un frig și un gol ca în iernile cele mari ale veșniciei. am început să plâng mai puțin. poate pentru că știu că noi … Read more

glossă de toamnă

e-n moartea asta, a frunzei, ceva de clovn cernit e-o dezrădăcinare-n suflet când aurul de la zenit se mistuie-n căușul palmei e-o moarte-n plânset. e-n moartea asta, a frunzei, un plâns ascuns, un dor mărunt e-o pandemie de cuvânt când cerul galben și cărunt se stinge-n falduri de pământ sub albul rupt al pânzei ceva … Read more

tu, toamnei…

tu, care te-ai dus toamnei pentru totdeauna. și chiar de nu-s decât două săptămâni, îmi pare că nouă vieți au trecut deja fără tine. tu, iubirea mea mică și perfectă. îmi amintesc ultimele noastre clipe împreună. dimineața care se vătuia pe la fereastră. eu m-am trezit și ochii tăi vegheau cu iubire spre mine. era … Read more

frunze arzând.

astăzi absența ta are culoarea frunzelor arzând. oamenii mi-au spus că o să treacă. că o să uit. dar eu nu vreau să uit, cum aș putea? mă așez pe o răspântie de secunde și îmi amintesc clipele noastre din urmă. amândouă iubeam toamna cândva, acum toamna mă năruie. și-mi lipsești de parcă mă lipsesc … Read more

doar o pisică…?

tu ai venit într-o zi pe pământ ca o steluță norocoasă. oamenii nu te-au știut, nu te-au cunoscut, prea repede au văzut … doar o pisică și au gonit-o. au trecut peste noi anotimpuri. eu eram ocupată cu tristețea și, să mă ierți, nu ți-am auzit chemarea. nu ți-am auzit plânsul. până într-o zi. îți … Read more

noi, ce iubiți…

noi, cei iubiți, cei smeriți purtând semnele timpului pe tălpile goale, noi, cei frumoși, cei duioși, purtând urme de aripi domoale purtând steaguri de fluturi pe gânduri și ruguri noi… cei iubiți, cei smeriți, purtând semnele timpului nostru ningând noi cei cu flacără-n ochi și-n cuvânt cei cu semne de rouă de lună cea nouă … Read more

un scriitor…

un scriitor se hrănește cu sentimente, cu chipuri de oameni, cu peisaje/decoruri, cu îmbrățișări. aidoma oricărui alt om, un scriitor poartă în inima lui și iad și rai și, surprinzător sau nu, duce lingura la gură la fel ca orice alt om. nu este absolut nicio diferență între cele două tacâmuri. o carte publicată nu … Read more

error: Content is protected !!