eu ţin în palme nopţi de smoală
şi mi-s gălbui, a stea pe-aripă
cuvintele ce-n violet se înfiripă
şi tac într-un albastru de cerneală.
a străvezie parcă mi-e lumina
când torc cu paşii de un verde stins,
trandafiriu al inimii cu care ning
din albe vise pentru totdeauna.
eu ruginiu îmi torn pe buze reci
a nerămânere, a nerostire
când cenuşiu e cerul a zidire
şi înnegrit e pasul tău când pleci.
a zvonuri roşiatice mi-e trupul
în care arde inima ca o batistă
redesenând căderea parcă tristă
a norilor, când se ridică fumul.
pastel de pisicel, motanel torcand in culori! frumos a iesit!
Trandafiriu îmi pare zvonul şi ecoul
Lăsat de fâlfâiri de aripi,
Ce-mi bat prin minte şi-mi alungă dorul
Şi mă cuprind în braţe multe datini
Ce-aduc albastră strălucire de poveste
Cusută-n cerul meu cu stele albe,
Din iarna străvezie ce primeşte
Colindul prea grăbit, plin de flori dalbe.
Tu scoţi cuvinte violet din călimară,
Dar slova ta e verde-crud, şi prin poveşti
Îmi prinzi în suflet amintiri de-o vară
Când m-ai cuprins în jocuri pisiceşti.
M-ai scos din cenuşiu, din gri de smoală
Şi-am străbătut deja trei anotimpuri,
M-ai luat boboc gălbui cu iz de şcoală,
Şi-ai presărat mult ruginiu-n ale mele simţuri.
Un pas ce pare înnegrit de timp
Rămâne între noi spre a ne cunoaşte,
Deşi “scufiţe roşiatice“-mi apar în schimb
Vorbind de-un mâţ: ce, cred, l-aş recunoaşte.
Stângace-s azi în norii mei de vorbe ca topazul,
Las stelele poveştilor cumva să mă conducă,
Te aplaud, te colind ca o nălucă
Şi-aştept cuminte să-ţi găsesc pervazul.
Te sărut cu drag şi multumesc că m-ai ajutat prin temele acestui club să-mi găsesc….glasul!
Aha, de aici a pornit! Am citit mai întâi la tine… Frumoase culori voi două, potrivindu-vă azi în sensibilitatea culorii.
O vedem, o vedem…aici, sper eu, ne vedem unii pe alţii cu mult mai bine decât vedem prin alte părţi!
Un pastel-motănel ce-abia pășește prin zăpadă…