e-o molimă-n oraș, cumva lugubru se cerne viața pe sub măști de ceară, e-o molimă, se zice că omoară cu râsul ei ciudat și cinabru pe toți pierduții-n calea ei, fecioară de mucegai, de moarte, de macabru. e-o molimă-n oraș, cumva lugubru ne numărăm străini, cu ochii goi, ne oxidăm trecutul, la gunoi se duce… Read More e-o molimă-n oraș tango lugubru (glossă)

nu-mi spune că am ochii căprui, eu știu, mi-i dezvăluie toamna, mi-i ascunde rugina, când eu te privesc și se sperie luna, nu-mi spune că am ochi amărui. nu-mi spune cum curge timpul pe tâmple când albul pe fire și tâmple coboară eu știu, mă dezvăluie toamna din mine, mă atinge rugina pe gene când… Read More nu-mi spune

în mine stau cuvintele la pândă și anotimpuri noi își cheamă rugă, când vară trece, toamna curge blândă, și pe al primăverii ghiocel, o slugă, îl simt strunit în graba rece-a iernii, în mine ard  cuvintele, vecernii. în mine dorm cuvintele la umbră de iarnă rece, moale și prelungă, când primăvara pletele-și alungă pe chipul… Read More în mine stau cuvintele

leagă-mi promisiunile toate un snop, gândul îmbată-l în nard şi sirop, timpul acesta nătâng şi miop ne va întoarce. fire de alb şi de roşu îţi prind sus peste tâmplă şi gând by

soarele îmi zvâcnea pe mâna stângă, tropot de șoapte alcătuind bătăile inimii, fremătând ploaia din dreapta, nătângă, și-un asfințit abia mirosind, liniștea ca o iască de vară cobora peste pleoapele ude de rouă mirosea a pâine și a lună nouă și te priveam ca întâia oară cu ochii de mure, cu gândul că plouă ne… Read More inima calcă, zâmbetul saltă (cântec de iele)

zâmbetele s-au închis într-o rază de cerc părea că mi se osteniseră toate ploile, amăgeam anotimpul cu zahăr candel deșurubam gândurile. îmbrățișările s-au apus într-un romb colorat, mirosea a tăcere în toate colțurile, pliveam de uitare ghivecele amintirilor deșurubam lacrimile. pașii s-au dus la diagonală de apusuri verile toate miroseau a porumbul cel copt pe-o… Read More deșurubări…

în setea pământului mă închid, acolo unde liniștea se cutremură și se prelinge pe-un cârd de oase desprinse mă leg, acolo unde țeasta pământului cântă în râvna pământului mă ascund, acolo unde noaptea se plimbă și râde, pe-o bucată de cer sfâșiat mă așez, acolo unde șoapta pământului cântă. în răscrucea de liniște a zilei… Read More acolo unde pământul cântă

râvnind la soare și rotind în umbră cu palma goală risipind pe sticlă o zbatere, o răsuflare, o aripă râzând în soare, respirând în umbră sărut în soare și șoptit din umbră cu inima pulsând ca o lumină de lumânare goală și nebună, scurgând în soare, semănând a umbră visând la soare și vibrând la… Read More despre soare și umbră (love in the time of corona)

acolo unde albe, se sparg tăceri la ușă, acolo unde moartea coboară pe pământ, cu chipul ei de iască, în sânge clocotind, acolo unde viața, cu teamă stă pe tușă, acolo unde gândul de ziduri se lovește, acolo unde cerul se-mbracă cu tăcere, cernind, zvâcnind, când omenirea piere, acolo unde viața din oameni se topește,… Read More acolo. love in the time of corona

liniștea coborâtă în amurguri ca o vindecare a norilor, tălpile goale și oarbe, amușinând după o iarbă de-acum uscată, mâna. de cele mai multe ori goală, ca o creangă desfrunzită și toamna. toamna precedând marile zăpezi ale poveștilor ninsorile cu gustul lor rece, un rece vecin cu incandescența tâmpla. înconjurată de o mie de gânduri… Read More și toamna și inima și viața

tu mă zidești pe mine-n tine, eu te găsesc pe tine-n mine și cercuri de lumină când coboară, îmbrățișând lumina la zenit, eu mă zidesc pe mine-n mine și te găsesc, neprețuit, pe tine-n tine, când nevăzută viața sfoară, ne leagă-n cercul de lumină și pentru asta suntem împreună. eu mă zidesc pe mine-n tine… Read More și pentru asta suntem împreună

”tu te-ai născut ca să aduci bucuria și fericirea” și oricâte măști ai avea, oricât de alb ți-e sufletul și negru chipul tu te-ai născut ca să râzi, așa, zguduind cu toată ființa ta marea, inima. tu te-ai născut cu numele fericirii și chiar de nu-i așa, prin sânge și moarte de-ai trece cândva, oricât… Read More Joker

îmi torc pe o coajă de pâine, pe frunza lui mâine, rugină. stelele repetă aceeaşi oră jumătate albastră, un pic abstractă: să vină. toamna-n gutui cu ochii căprui uşor amărui. îmi torc pe-un biscuit amar, cumva hoinar, rugină. zilele repetă aceeași ploaie jumătate bălaie, și un pic nervoasă: să vină toamna-n gutui cu ochii căprui… Read More îmi torc… (cântec de octombrie) toamna

sunt mai cuminte toamna, ca o gutuie vântul se zguduie pe sub o frunză, octombrie cu fața lui nătângă se mărmuie sunt mai cuminte toamna, ca o lumină dansuri de brumă coboară-n rugină, octombrie cu chip de spumă se-adună sunt mai cuminte toamna și-n mirare de floare strivită de rece și ploi, octombrie râde curbat… Read More rugă lui octombrie

și atunci ni se umbriseră genele a despărțire, în ziua aceea de albastru și de rotund, pe când încăpeau în palmele mele toate razele soarelui, toate stelele numai eu spuneam că nu, pe jumătate întoarsă, pe jumătate albită la încheieturile nopții, pe când soarele privea leneș, agale și nouă ni se umbriseră genele a trăire.… Read More și atunci ni se umbriseră genele…