pasămite gândurile. s-au deșurubat așa, dintr-o dată, ca o găleată de flori răsturnată pe masă. pasămite aripile. de cerneală-n fereastră, ca o veghe ireal de albastră și inima mea ce mirare-n culoare. pasămite rândurile de flori strivite între degete oarbe când noaptea te soarbe și inima bate stângace. pasămite inima acolade de sânge, repetabil, în… Read More pasămite gândurile ca o găleată de flori

te caută întâmplarea pe-o lumină, te-ademenesc tăceri cu gust de frunză, te-ntâmplă o mirare ca o nuntă în care tac, zvâcnind, mirese lungi. te-ademenește, poate, dinspre noapte cu gustul de cireșe, roșu-n șoapte, o vară nouă, vis de libertate pe sub amurg de piatră și de lapte. te caută întâmplarea pe sub gene, când pe… Read More te caută întâmplarea

prindere şi desprindere, legare- plecare, aripi ce taie dimineaţa în două ca o răsuflare grea e lumina ce ne ţine la distanţă coborând alene pe dealuri, printre curbele moi ale pământului. legare şi dezlegare, pietre ce desenează drumul dintre două secunde cea albă, a zilei, râzând, cea neagră, dans de iele haluciant, năprasnic. veghez pământul,… Read More pasăre de hârtie

promit să nu dispar din mine când sângele se zbate în ruine și teamă mi-e și dor de mine, promit să nu dispar din mine când umbrele mi se agață de zâmbetul olog, ca o paiață, reașezând întreaga viață, promit să nu dispar din mine și mai apoi, cu ochii goi, de-atâtea lacrimi și de… Read More promit să nu dispar din mine

ia-mă de mână zână nebună sub lună. stele, castele, mărgele. ia-mă de mână şi lasă acasă, pe masă biletul răscumpărării mele ori un denunţ anonim. zilele, ielele, filele. ia-mă de mână, adună, alungă vise-poveşti când vii, ori când treci. cineva o să ne recunoască îmbrăţişarea, chemarea, uitarea, mirarea, candoarea. ia-mă de mână, zână de lună… Read More denunţ (împotriva fricii)

am cerut cerului un răgaz şi o poartă nouă, spre mâine, ca o nălucă desprinsă de pe marginea nopţii, pasăre captivă în îmbrăţişarea propriilor aripi. am cerut cerului o lumină şi o ancoră în miezul zilei, ridicând iarba în începutul de verde, ascultând rădăcina în adâncirea-i. am cerut cerului o inimă şi o lacrimă mare… Read More am cerut cerului (rugă de primăvară)

poezia mea este o respirație, o stare de cerc, un zâmbet prelung, poezia mea este-un cânt de amurg o aliterație. poezia mea este o palmă deschisă lumină curgând, tăcere ningând, poezia mea este un salt în adânc ori o șoaptă metisă. poezia mea este cântec și strigăt rană ce curge, lacrimă plânge, poezia mea e… Read More poezia mea (gând de ziua internațională a poeziei)

sursa foto: buzz-hat ziua când pleacă bărbații este o zi oarecare, neanunțată la știri, cu soare râzând, cu sălbatice viscole pe la încheieturi, pe la îmbrățișările rămase orfane, cu vânt. ziua când pleacă bărbații și-n bolta casei se-aude praful e o zi cu tristețe în ochi de copil e o noapte. ziua când pleacă bărbații… Read More ziua când pleacă bărbații

martie. azi. ochii mei. alăturare de ape coborând din înalt peste coama zilelor ce nu mă încap şi mă alungă. gândul meu. nerostirea tăcută şi neagră a unei distanţe, cea dintre două clipiri şi dintre două respiraţii pe care uneori nu mi le recunosc ca fiind ale mele. gura mea. necântec de nelebădă tivită cu… Read More zăpezile lui martie

îmi cer un cer… eu nu te caut dar te mai adun, când pe sub felinarul stins al clipei treci, iluzia cu câinii ei cei reci şi vorbe ca baloane de săpun, eu nu îţi cer şi nu-mi ajung tăcerile din ochi s-adăp lumina, când palmele mai plâng de neatingeri şi pe genunchi, pe oase… Read More îmi cer un cer

pe ochii tăi dansează, goală, o lacrimă. ea vorbeşte lumii despre mine, atunci când nopţile te dor, ea vorbeşte despre tine, atunci când eu te caut în mine. pe ochii tăi dansează plină inima mea. ea spune lumii poveşti despre noi, poveşti nemaiauzite şi totuşi banale, despre o mână întinsă despre un zâmbet, atunci când… Read More pe ochii tăi

pe-al liniștei țărm, pe unde trec, curbate, trei gânduri de mătase, pe geana de lumină din crepuscul, pe jumătate de-adevăr, minuscul, pe-al liniștei geamăt îndoiala își cerne pletele, toate cele cinci simțuri s-o ajungă zâmbetele, strigătele de precupeață ale zilei de vineri sfâșie inocența aproape albastră și ninge. pe-al liniștei țărm s-au așternut la sfadă… Read More pe-al liniștei țărm (zălog de zăpadă)

lumina dreptății: la arme tovarăși, cu toții voioși lumina dreptății ne cheamă, ne strigă în oase un gând tămâios cu brațe vânjoase, viteji fără seamăn, la arme tovarăși vă strig și vă-ndemn lumina dreptății e freamăt și cheamăt luptăm pentru ea!- un ostășesc îndemn e-n inima noastră și-n flamuri. stindard de lumină, dreptate în cuget… Read More lumina dreptății (joacă pe o… muză dată )

ninge cu lumină, ninge cu iubire ninge cu tăcere albă la zenit, plânge alb nadirul, ce copilărie! ninge cu iubire în oglinzi de gând. și se tremur ochii de-atâta lumină răsărituri albe, alb în asfințit. ninge azi pe creste ninge cu iubire, îngeri mari de gheață se dezleagă-n palme se ridică-n carne iarna mea frumoasă… Read More ninge cu iubire. azi de dimineață

gerul își mușcă gleznele pe drum, fulgii își leagănă pleoapele lungi peste tăceri ca din noapte de-adânci și ninge. o ireală și tăcută zăpadă ne bântuie fulgii cu pleoapele lungi, domolind viscolul inimii, coboară prin rupte zăgazuri o iarnă și-n sufletul ca o catedrală se-adăpostesc tăcutele umbre, lacrimi se-noadă la tâmple gerul pe os se-nfășoară… Read More …și ninge (fulgii cu pleoapele lungi)