moartea se plimbă pe stradă

moartea se plimbă pe stradă mizeria clipei se-agață de talpă cineva deschide o fereastră obiecte inutile se leagă de gură, de mâinile goale, de inimă. moartea se plimbă pe stradă e dimineață îmi spun, ne privim amândouă în ochii goi de bună seamă ca două prietene vechi ai mai fost pe-aici o aud și râde. … Read more

oamenii au un fel de a iubi

oamenii au un fel de a iubi înainte și înapoi, ca un elastic, se-aude noaptea cum tremură între mirare și vis, între bătăile inimii. oamenii au un fel de a iubi concav, maiestuos, niciodată elongat, între mirare și vis, între bătăile inimii, ca un elicopter răsturnat ce bate zadarnic praful, crestătură în liniștea clipei, eviscerare. … Read more

un soare care a uitat să apună

de-amurg se-așează noaptea-n așteptare, când saltimbancul slut ai clipei plânge pe-un cer cu dâre roșii ca de sânge un soare a uitat să mai apună și cum să-ți spun, cum să te strig când urma rece de cenușă-n cer te-alungă-n noapte bună? de dor se-așează lacrima-n pocale un trubadur de sânge și rugină, un soare … Read more

sânge

mă întorc în sânge ca acasă, în șuierul repede al oaselor albe, în mine însămi cu gustul de sare și în zâmbet. corăbiile gândului m-au purtat cu foame și sete, cu încântare, sălbăticia clipei, irespirabila m-a mirat. mă întorc în sânge ca acasă, pe prispa sufletului îmi aștern o rămânere-n sare și în oase și … Read more

ceasurile acestea

ceasurile acestea prelungi care nu ne spun cum să ne iubim, cum să ne oblojim, timpurile acestea închise în rotund și în ace, care nu ne trimit niciodată către noi înșine ci numai înainte, ceasurile acestea nătângi care ne aleargă prin viață, la ședință, la examen, la bătrânețe și la moarte. ceasurile acestea care bat … Read more

câţi oameni….

câți oameni te-au privit și nu le-ai spus cum te pândește noaptea din lumină și câte ceruri ai închis în gând tot așteptând, alunecând pe calea ta de solitar prin lume. la câte porți ai stat și n-ai intrat privind icoanele în ochi cum te privesc și câte mâini te-au vrut și te-au atins pe … Read more

ziua când pleacă bărbații

  ziua când pleacă bărbații este o zi oarecare, neanunțată la știri, cu soare râzând, cu sălbatice viscole pe la încheieturi, pe la îmbrățișările rămase orfane, cu vânt. ziua când pleacă bărbații și-n bolta casei se-aude praful e o zi cu tristețe în ochi de copil e o noapte. ziua când pleacă bărbații poate astăzi, … Read more

lui Blaga, în maiul de astăzi

unde ești tu, astăzi nu știu. lacrima deschide poarta lui Dumnezeu și-mi pare că ai trecut sau poate eu pe ulița tăcerilor de-atunci. era o casă albastră înaintea mea și suspinau stelele în plină zi, unde ești tu? cu hohot de copii cuvintele ți-au vindecat pereții. lacrima deschide poarta lui Dumnezeu și anotimpul verii în … Read more

porni Isus spre patimă, cuminte

pe-un măgăruș, cu crengi de sălcii dinainte, de-un veac uitat în alte veacuri, se-aud floriile-nflorind din nou lumina și-atunci porni Isus spre patimă cuminte ducând cu sine lacrimile toate. alai de oameni îi strigau osana și-n ramuri de finic și de măslin se-adună, porni Isus spre patimă cuminte pe-un măgăruș. cu crengi de sălcii înainte. … Read more

de ziua intrernațională a poeziei

iscând un verb și răsucind lumina când noaptea curge răscolind prin vise cuvintele. iscând din noi iubirea cu ritmuri, iamburi, metrică și alb se naște poezia. din vorbe moi, din cioburi de lumină din strigătul opac al morții, din tot ce trece și din ce rămâne se naște gustul ei de pâine și ne ademenește… … Read more

toamnei…

mistuie-i toamnei, dorului, anotimpurilor care ne leagă umbră și demon, sânge și freamăt, țipăt în oglinda spartă, arcuire. mă -ntunec a ultimă plecare, mă risipesc în zadarnice rosturi, și mă naște-n zăpadă un blestem de octombrie. mistuie-i toamnei, noroiului care plânge sub călcâie. babele slute îl nasc pe noiembrie. ducă-se toamnei.

și când îmi va fi dor

și când îmi va fi dor, am să te găsesc la capătul răsuflării mele și când îmi va fi dor, am să mă ning dinaintea inimii, am să culeg rugina de pe toate frunzele pe care nu le știi și nici eu nu le mai știu de când ai plecat și când îmi va fi … Read more

jurnal de război (18)

felul în care cobori în aceeași noapte amară, repetabilă, nebună, mâncătoare de sânge, mă cutremură. feluri în care treci cu umbrele morților pe chip, șuierând a gloanțe care sfârtecă inima, țeasta, mă mistuie. felul în care te visez pe drumul spre casă cu zâmbetul zdrențuit, hămesit, și încă atât de plin de lumină mă ține … Read more

mi-ar spune

de-ar fi să-mi întreb inima, mi-ar spune iubire, de-ar fi să-mi întreb trupul, mi-ar spune venire, de-ar fi să-mi întreb ochii, mi-ar spune sorbire, de-ar fi să-mi întreb sufletul, mi-ar spune șoptire, de-ar fi să-mi întreb credința, mi-ar spune găsire, de-ar fi să-mi întreb auzul, mi-ar spune vorbire, de-ar fi să-mi întreb gândul, mi-ar spune … Read more

ridică-te în toamnă

când verii i se năruie norocul sub văluri lungi de aur și rugină ridică-te, nu-i moartea ce-o să vină a florii și a soarelui sorocul ce ține-n palmă viață și gutuie și-un palimpsest de viață pentru viață, ridică-te nu-i moartea florii vinovată de toamna asta dulce amăruie ce bate-n pieptul zilei sfidând norii. când trec … Read more

dinspre toamnă

îngerii miroseau a tămâie și-argint, anotimpurile toate se risipeau pe sub porți, pe sub luna cea nouă, rotundă, îngerii viscoleau. soarele avea parcă gustul de pâine, zilele toate se amestecau pe sub nori, pe sub porți de tăcere și humă, raze de soare zâmbeau. și-apoi n-am mai fost nimic. doar un semn ca o arsură … Read more

error: Content is protected !!