leagă-mi promisiunile toate un snop,
gândul îmbată-l în nard
şi sirop,
timpul acesta nătâng şi miop
ne va întoarce.
fire de alb şi de roşu îţi prind
sus peste tâmplă şi gând
toamnei…
mistuie-i toamnei, dorului, anotimpurilor care ne leagă umbră și demon, sânge și freamăt, țipăt în oglinda spartă, arcuire. mă -ntunec a ultimă plecare, mă risipesc în zadarnice rosturi, și mă naște-n zăpadă un blestem de octombrie. mistuie-i toamnei, noroiului care plânge sub călcâie. babele slute îl nasc pe noiembrie. ducă-se toamnei.