poezii

din ploi, descătușare și-un chip de soare-n frunzele ce ard o dâră de șoapte o boabă de nard, înmiresmat de liniște e totul când toamna trece cu mâna strânsă ca un cârlig în care-adună dintr-un tufiș un plâns de brumă iar vântul rece, oropsit ca un căluț fără scăpare din caruselul zilelor pustii cu iz … Read more

moartea se plimbă pe stradă mizeria clipei se-agață de talpă cineva deschide o fereastră obiecte inutile se leagă de gură, de mâinile goale, de inimă. moartea se plimbă pe stradă e dimineață îmi spun, ne privim amândouă în ochii goi de bună seamă ca două prietene vechi ai mai fost pe-aici o aud și râde. … Read more

de-amurg se-așează noaptea-n așteptare, când saltimbancul slut ai clipei plânge pe-un cer cu dâre roșii ca de sânge un soare a uitat să mai apună și cum să-ți spun, cum să te strig când urma rece de cenușă-n cer te-alungă-n noapte bună? de dor se-așează lacrima-n pocale un trubadur de sânge și rugină, un soare … Read more

mă întorc în sânge ca acasă, în șuierul repede al oaselor albe, în mine însămi cu gustul de sare și în zâmbet. corăbiile gândului m-au purtat cu foame și sete, cu încântare, sălbăticia clipei, irespirabila m-a mirat. mă întorc în sânge ca acasă, pe prispa sufletului îmi aștern o rămânere-n sare și în oase și … Read more

ceasurile acestea prelungi care nu ne spun cum să ne iubim, cum să ne oblojim, timpurile acestea închise în rotund și în ace, care nu ne trimit niciodată către noi înșine ci numai înainte, ceasurile acestea nătângi care ne aleargă prin viață, la ședință, la examen, la bătrânețe și la moarte. ceasurile acestea care bat … Read more

câți oameni te-au privit și nu le-ai spus cum te pândește noaptea din lumină și câte ceruri ai închis în gând tot așteptând, alunecând pe calea ta de solitar prin lume. la câte porți ai stat și n-ai intrat privind icoanele în ochi cum te privesc și câte mâini te-au vrut și te-au atins pe … Read more

  ziua când pleacă bărbații este o zi oarecare, neanunțată la știri, cu soare râzând, cu sălbatice viscole pe la încheieturi, pe la îmbrățișările rămase orfane, cu vânt. ziua când pleacă bărbații și-n bolta casei se-aude praful e o zi cu tristețe în ochi de copil e o noapte. ziua când pleacă bărbații poate astăzi, … Read more

unde ești tu, astăzi nu știu. lacrima deschide poarta lui Dumnezeu și-mi pare că ai trecut sau poate eu pe ulița tăcerilor de-atunci. era o casă albastră înaintea mea și suspinau stelele în plină zi, unde ești tu? cu hohot de copii cuvintele ți-au vindecat pereții. lacrima deschide poarta lui Dumnezeu și anotimpul verii în … Read more

pe-un măgăruș, cu crengi de sălcii dinainte, de-un veac uitat în alte veacuri, se-aud floriile-nflorind din nou lumina și-atunci porni Isus spre patimă cuminte ducând cu sine lacrimile toate. alai de oameni îi strigau osana și-n ramuri de finic și de măslin se-adună, porni Isus spre patimă cuminte pe-un măgăruș. cu crengi de sălcii înainte. … Read more

iscând un verb și răsucind lumina când noaptea curge răscolind prin vise cuvintele. iscând din noi iubirea cu ritmuri, iamburi, metrică și alb se naște poezia. din vorbe moi, din cioburi de lumină din strigătul opac al morții, din tot ce trece și din ce rămâne se naște gustul ei de pâine și ne ademenește… … Read more

mistuie-i toamnei, dorului, anotimpurilor care ne leagă umbră și demon, sânge și freamăt, țipăt în oglinda spartă, arcuire. mă -ntunec a ultimă plecare, mă risipesc în zadarnice rosturi, și mă naște-n zăpadă un blestem de octombrie. mistuie-i toamnei, noroiului care plânge sub călcâie. babele slute îl nasc pe noiembrie. ducă-se toamnei.

și când îmi va fi dor, am să te găsesc la capătul răsuflării mele și când îmi va fi dor, am să mă ning dinaintea inimii, am să culeg rugina de pe toate frunzele pe care nu le știi și nici eu nu le mai știu de când ai plecat și când îmi va fi … Read more

felul în care cobori în aceeași noapte amară, repetabilă, nebună, mâncătoare de sânge, mă cutremură. feluri în care treci cu umbrele morților pe chip, șuierând a gloanțe care sfârtecă inima, țeasta, mă mistuie. felul în care te visez pe drumul spre casă cu zâmbetul zdrențuit, hămesit, și încă atât de plin de lumină mă ține … Read more

de-ar fi să-mi întreb inima, mi-ar spune iubire, de-ar fi să-mi întreb trupul, mi-ar spune venire, de-ar fi să-mi întreb ochii, mi-ar spune sorbire, de-ar fi să-mi întreb sufletul, mi-ar spune șoptire, de-ar fi să-mi întreb credința, mi-ar spune găsire, de-ar fi să-mi întreb auzul, mi-ar spune vorbire, de-ar fi să-mi întreb gândul, mi-ar spune … Read more

când verii i se năruie norocul sub văluri lungi de aur și rugină ridică-te, nu-i moartea ce-o să vină a florii și a soarelui sorocul ce ține-n palmă viață și gutuie și-un palimpsest de viață pentru viață, ridică-te nu-i moartea florii vinovată de toamna asta dulce amăruie ce bate-n pieptul zilei sfidând norii. când trec … Read more