decembrie, luni (2)

by

ni se adună gerul peste pleoape,
ne curg uitările în albul vătuit,
de gând cuvma uitat
şi nu încape
în semnul zilei tot ce ne-am rostit.
ni se agaţă iarna peste gânduri
şi-n alb extatic se albeşte sticla,
pe la ferestre,
pe sub porţi, pisica
ne toarce un decembrie. sub vânturi
se plânge dorul meu,
o literă rostogolită
din miezul de cuvânt, încă nescris,
mi-e luni şi-mi este azi
ispită.

 

9 thoughts on “decembrie, luni (2)”

  1. mi-e luni si mi-e decembrie a doua
    zi de cuminte iarna-n gand
    si poate ne-o invata luna cu noua
    zapada alba cursa ca uitarea, bland…

Comments are closed.

error: Content is protected !!