azi torn o nerămânere în vis,
desprindere şi dezlegare,
balans de linişte-n etili
pe coaja dintre două respiraţii,
în transparenţa sticlei mă închid
şi ochii mei, nevinovaţii,
de linii curbe-mi par atinşi
ca un nisip curbat în răsuciri,
alunecând,
ademeniri.
azi beau din ciobul unui vis,
dezâmblânzire în uimire,
balans din cicluri de benzen
pe o impresie cu tiv de miere.
în orbul nopţii astăzi mă alung
şi gura mea e-atât de mută,
sub pecete de flori, de nins
din alte zile prinse-n calendar,
a ridicare,
a lumină în pahar,
ademenind,
alunecări.
37 thoughts on “echilibristica”
Comments are closed.
Din ciobul unui vis picură durerile altuia neînfiripat…
licariri si straluciri, iarna-i de poveste, si-atunci cand ilicu-n spate-l iei si dai in laturi omatul, poteca sa iti faci s-ajungi pe unde trebuie. si fireste ca paharul in care fiertul strop de roade iti da crezi tu putere! fain a iesit!
am incercat sa ma inscriu in tabel dar nu am reusit.
Azi torn
alunecarea într-un vis
în lampa fermecată
ieșită din abis.
Si gura mea e muta in fata echilibristicii tale printre cuvinte…
Citind, am alunecat şi eu pe marginea paharului şi am căzut mută într-un tablou cu miere, flori, zăpadă şi uimire.
Cred că este una dintre puținele teme ce m-ar fi tentat. Poate că aș fi scris și eu ceva, fară să mă înscriu în faimosul vostru tabel, dar după ce am citit câteva articole, mi-am înfrânat avântul, căci nu mai e nimic de spus. Ați furat toate visele și le-ați așternut pe la voi, v-ați umplut paharele pentru ca apoi să degustați mereu câte puțin din parfumatele voastre. Iar după ce ați dănțuit frenetic, nici pahar nu mai aveți nevoie, vă mulțumiți cu ciobul de frumos ce întregește viața!
M-am risipit în comentarii, iar ce a mai rămas din vise nu mai adună nici o picătură, cu care să acopăr fundul de pahar.
Ne scurgem incet dar sigur ademeniti de senzatie.
…nu ştiu unde se duc visele, dacă ne iau cuvintele cu ele dar uneori sunt adăpostite prea bine, ca aici…
O halbă mi-ar trebui pentru visele mele. Cele diurne, căci pe cele nocturne nu mi le prea aduc aminte.
Faină poezie!
Azi par fum…doar o pulverizare în eter, cum îs visele, prin care ai lăsat oamenii să treacă, ca să li se aşeze în pori mireasma unui singur vis, şi neoamenii să se înnece în tăria ei prin alunecări în alte cioburi de gând.
Aici te contrazic, Mugur. În teritoriul viselor există o infinitate de posibilități. Și tocmai vastitatea acestui teritoriu conferă inclusiv șansa originalității, spre deosebire de alte teme așa-zis ”fumate” de poeții de pretutindeni. Încearcă. Mâine va fi mai greu. Eu știu cum e să amâni. Trec anii fără să îți dai seama. Hai că divaghez cu stil. Sănătate indubitabilă!
Tocmai infinitatea posibilităților face mai grea alegerea! Iar dacă aș alege mai multe variante, aș ameți și mi-aș pierde echilibrul și așa instabil, pe marginea paharului cu vise. Macar dacă aș cădea in interior, să mă aleg și eu cu câteva.
Mulțumesc pentru încurajare! La mine au trecut deja anii, mulți, pe unii i-am mai observat, pe alții i-am pierdut din vedere, așa că nu mai aștept decât un mâine, și acela ipotetic!
ninsorile se ţes în geam
dormite zile-şi caută rostul alb,
a miere e doar un pretext sărman
când ciobul se ridică în pahar
şi-n al iluziei nectar.
… la care renunţasem numai pentru că ne trebuia ceara pentru aripile altui vis… mereu altul.
purtăm seva în cuvinte, adi. doar aşa… se poate.
te voi ruga să mai încerci. fie wordpress-ul are probleme, fie tabelul ştie că aş vrea să-l înclocuiesc cu altceva şi face figuri.
din vechea lampă de alamă
un duh ieşi privind năuc
către paharul une-un mâţ
făcea din vise altă ramă.
şi a mea. că de-aceea azi nu am mieunat nimic.
draga mea, nu vin să-ţi spun că metaforele tale mă impresionează, că scrii fantastic şi elucubrant, ardent şi mai ştiu eu cum, dar scrisul tău frumos, din suflet, l-aş vrea arătat în lumină. nu ai de ce să îţi fie jenă cu bunătatea ta. pe cuvânt.
şi repet: pentru mine eşti o lecţie dragă…
dezmuţeşte-te iute că avem de joacă!
asa da, desigur!
mugur… mai ai timp până la ora 22. apoi va fi cu adevărat prea târziu…
iar anii, anii nu-s niciodată mulţi când trec cu rost!
livrăm şi halbe, la cererea clientului, slvc! gata pline cu vise…
nu pari fum, da întoarsă acasă îmi pari! gata bradu? că am poftă de spart globuri!
adică ne lichefiem?
nic eu nu ştiu unde se duc, când se duc, visele…
sau evaporam intr-un final
Am incercat și eu ceva,
Făr’ de intrare la tabel,
Căci vreau să mai adast nițel
În libertate!
Am scris link-ul din nou și tot nu merge. Dacă vrei poți să ștergi unul…
O fi de la ,,Pungești”!
habar nu am ce se întâmplă! dar am şters…
şi tânjim o sinterizare!
Nu îi gata! Îi vine bine lopata!
Bine. mai incerc o data.
Păi eu în vin mi-am înecat visele, dar putea să fie și ambrozie pentru cei care caută înălțarea, nu scufundarea. Dar și de la vin te înalți. În ochii tăi, cel puțin.
visuri taică, visuri…
frumoase versuri