… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
călin spunea cam aşa pe feisbuc: Azi nu-ţi mai cer nimic, Nu pot, Am obosit să tot socot. Mă înţelegi ce vreau să zic? Azi nu mai spun nici un cuvânt. Nu ştiu Dacă mi-e bine sau pustiu. Nu ştiu nici măcar de sunt viu, De-s apă sau pământ. iar eu nu m-am putut abţine … Read more
ea zâmbea la capătul străzii. ici şi colo, pe copaci, zâmbetul ei se agăţa pentru clipă, vagă impresie de rămânere, de apartenenţă. ea lucea pe degetele frunzei, ultima, cea căzută în somn, mici scântei ca de frig se apropiau şi se îndepărtau, răsuflare. ea crescuse între timp, între noi, ca o inimă cusută de coaste, … Read more
mai întîi ne-am aşezat paltoanele în cui. acelaşi cui, mereu alte haine pe care se ghicea încă vântul coborând alene pe-un pălimar împletit din sare şi nisip. ne miraserăm fiecare înlăuntrul său de venirea aceasta nechemată a vântului pe care o strângeam, o ascundeam în palmele ude ca pe-o hârtie pe care viaţa scrisese la repezeală cuvinte încă … Read more
sursa foto: perfume shrine (da, unul dintre blogurile de parfum pe care le citesc, aparţinând elenei vosnaki, cunoscătorii ştiu unde o mai găsesc) omul priveşte cu atenţie prin obiectiv înspre chipul ce pare desenat din lumini şi umbre de marmură în vreme ce mâna aşteaptă răbdătoare. alb şi negru, întuneric şi lumină adunate în aceeaşi secundă … Read more
un predicat albastru, prelung la chip şi poate cam subţire în tălmăcire, mi se lipise într-o dimineaţă ca un pretext de soare în fereastră, biet cerc predestinat să se topească în căutarea unui subiect fierbinte. în calea lui, cu glas de precupeaţă, un adjectiv rotund, uşor curbat, cam predispus la înclinare porni prelegerea sub care … Read more
semn de după amiază pentru copilul… road şi proiecţiile sale de timp. ni se adună toate frigurile pe tâmple, ca un apel de ceaţă peste gând mici soldaţi, lacrimile, privesc nătâng hei,unde ne sunt aripile? mi se face un frig polar dimineaţa, atunci când tu ieşi prin ferestre aripi largi, balans, dulce distanţa şi un … Read more
iubirea e un fluture alb în batistă, iubirea e un curcubeu tivit pe genunchi, iubirea e un inel prea rotund în catifeaua de roşu închisă. iubirea e o tresărire de gene, e un obraz roşu, sărutat de vânt iubirea e o poezie de argint care nu face schimb.
tu, cel atât de alb la chip, aproape transparent, aproape sălbatic, leagă-ți, te rog, tropotul la ușă. de cealaltă parte a lemnului sunt numai eu. tu, cel năvalnic, cel înalt și albastru, aproape pătimaș, leagă-ți, te rog, șoaptele de poartă. de cealaltă parte a vântului sunt numai eu. tu, cel care râzi cu tot chipul, … Read more
numele lor mi se lipesc de palme ca nişte frunze ude, chemate de vânt, iar gândurile, gândurile îmi par câteodată nişte păsări cu gâturi lungi în căutarea luminii. pene albe şi roşii mi se desfac din şiragul culorilor încă neştiute, idei rotunde ce închid în ele bine şi rău, până dincolo de pricepere. îmi plac … Read more
aproape rotund este numele tău ca o chemare închisă-n batistă, aproape rotund, paranteză închisă un dor îmi atinge calea mereu. aproape rotund este gândul nescris, acolade curgând pe pereţii fiinţei, aproape curbat, ca-n desenele viţei verdele frunzei îmi pare zidit. aproape rotund mă ajung amintiri şi în glasul de ieri mi-s cuvintele moi aproape rotund, … Read more
“bloggerii s-au săturat să fie iepuraşii care aleargă înaintea ogarului! unii am renunţat să fim iepuraşii altora.” aşa se încheie comentariul meu lăsat acum câteva zile la articolul lui tudor despre retragerea finaliştilor din concursul catchy şi îmi amintesc că văzusem cândva, la televizor- curios cum se dezleagă amintirile- un reportaj despre cursele de ogari, acelea … Read more
se ştiau de multă vreme. mici gesturi îi legaseră într-un anumel fel şi îşi ridicaseră o lume a lor în care nu mai încăpea nimeni. şoapte. linişte. necuvinte. împreună erau un amestec de contraste pe care nimic nu le-ar fi adus alături, dar ea îşi amintea zâmbind, îşi amintea şi el, toate acele frânturi de … Read more
bolnavă sunt de dezlegare şi de tăcere prinsă-n cui, a altuia, a nimănui îmi este liniştea curbată, o paranteză de nimicuri în care ploaia-şi face cuib când eu mă chem şi mă alung sub steaua care râde strâmb. bolnavă sunt de risipire, nisipul galben, nezidit, uitat ca un cuvânt stingher de acolade ce înghit tot … Read more
nu mi-aş fi dorit niciodată ca în sâmbetele noastre de joacă şi de cuvânt să scriu aşa ceva despre unul de-ai noştri, căci conu virusache cum îl numeam adesea, era unul de-ai noştri, din vechea gardă a duzinarilor, aceia care, atât de puţini la început, în urmă cu aproape trei ani, porneam acest carusel de cuvinte. … Read more
pe un calandru nichelat şi rece se aşezase cam stingher, privind tăcut, un soare palid scos din călimara cuvintelor ce parcă au apus. şi-n zvonul de albastru risipit ca lacrima strivită-n călcătură ziua cea nouă îşi punea armură pe osul desenat în lut. – eu caut calea regilor ce-n noapte caleidoscop de cruci au dus … Read more
în ultimul deceniu al secolului trecut, pe când rafturile magazinelor noastre altă dată goale se umpleau şi se tot umpleau cu tot felul de produse neştiute multora dintre noi, iar marile magazine tip mall şi fiţe erau în faza de pionierat, printre primele parfumuri care au apărut la noi, cu reclamele lor cu tot, au … Read more