se naște mai întâi un zvon. ca un soi de ape iscate în batiste, el se ridică încet, abia atins de răsuflare, sferă transparentă şi fragilă peste care mâini nevăzute aduc atingerea lor delicată. o culoare, cea potrivită, o pensulă, un zâmbet şi amintiri parfumate cu pricepere şi pasiune.
cum se nasc globurile atunci când se nasc?
printre amintirile mele de demult, globurile sunt nişte minuni păstrate cu grijă peste an, desenate în culorile lor pale, cu ţesătură fină de sclipici, poveşti fragile pe care mă temeam uneori să le ating şi care împodobeau an de an bradul acela mare, apărut de cine ştie unde în casa noastră.
ca şi bomboanele de pom, acelea din fondantul tare şi uscat, deloc comestibil, globurile copilăriei mele treceau dintr-un brad în celălalt şi dintr-un decembrie în altul, legate cu aţa lor fragilă. şi le purtam de grijă să nu se spargă… ceva mai târziu, într-un decembrie de adolescenţi, îmi amintesc cum am umplut geanta mea de şcoală cu globuri noi, de sticlă fragedă, după ce stătusem câteva ore bune în frig, la coadă, aşa cum se stătea mereu, pentru orice. cutii noi şi colorate pe care cheltuisem aproape toate economiile mele, purtate spre casă ca o pradă preţioasă, de război. în anul acela mi s-a părut că bradul avea o strălucire aparte, cumva mai frumoasă decât tot ce ştiusem până atunci, poate şi pentru că ajutasem şi eu puţin, pentru prima oară.
peste toate aceste amintiri, peste anii aceia în care pisica mea de odinioară, naomi, se urca în brad căutând anume cele mai frumoase globuri ca să le spargă, după care privea amuzată la ploaia de cioburi, s-au aşternut zăpezile noi ale melancoliei. maya preferă să doarmă sub brad şi să jumulească la beteala ei, deloc interesată de podoabele roşii care luminează tăcut amintiri de ieri şi de mâine. poate şi de aceea bradul nostru are tot mai multe globuri de la un an la celălalt, iar eu ştiu prea bine că nu mă pot abţine să cumpăr ceva nou.
privesc de câteva zile la globurile desenate cu migală de handmade sister. în magazinul ei virtual s-au aşezat cuminţi, la sfat bun, pe lângă borcănaşele îmbrăcate la rândul lor de sărbătoare şi care aşteaptă cuminţi să poarte în ele cremele parfumate şi atent pregătite, globuri care, pictate de mâini pricepute, fac alegerea dificilă.
decembrie, luni… aştept marile zăpezi să mă ningă şi mă pregătesc din nou să fac daruri pentru oamenii dragi, într-o sărbătoare pe care o iubesc tocmai pentru bucuria aceasta de a dărui şi de a primi un zâmbet în schimb. o parte dintre cele pe care îl voi ruga pe moş crăciun să le aducă celor din lista mea lungă vor purta semnătura handmade (pachetele de crăciun) şi te întreb acum:
tu de unde cumperi cadourile pe care le vei face, de la magazin sau de la prieteni? dacă ar fi să alegi din acest magazin despre care am scris şi altă dată, pe care ţi l-ai dori? ce glob ţi-ar place să prinzi în bradul acestui an ca semn de mulţumire, de amintire?
Minunate si borcanasele si globurile, doar niste maini extrem de pricepute pot sa faca asa frumuseti.
bine o gasesc si pe Dana si pe toti si toate cei din club! fain scris, amintiri depanate fara a cadea intr-o melancolie negativa, mereu apar pisici care fac din joc sa irumpa fericirea dupa ce globurile se fac mai multe parti! vorba aia cioburile aduc matura si farasul, sau aspiratorul mai intai si apoi protejare pisicii faptuitoare. cat despre impodobit zau ca nu stiu de cand si ce si cum, dar nu ma pricep prea bine la partea asta, mai deloc. iar sarbatoarea imi place s-o simt uneori si auster, ideea de pretuire mai cinstita a ideii de avut ceva, pretuit mai adecvat ceva: sanatate, carte, liniste, putin dar unit, de-astea, stiti voi, care pier intr-o atentie proiectata pe excursii, revuri si convivialitate exacerbata=chefuri si altele!
Crăciunul este sărbătoarea mea preferată, iar alegerea cadourilor este cel mai mare cadou al meu. Îți mulțumesc pentru idee. Borcănelele alea mi s-au lipit de suflet.
Da, decembrie-luni, globuri, borcane-minuni…copilarie in miros de gutui… .
Adun stari si senzatii si ma imbat cu o gura de cafea langa torsul pisicii.
Oare mai trebuie sa plec la servici..sau sa stau o viata aici ?
Neata’ buna Camelia !
stai numai să vină globul cu pisici, să vezi atunci dana ce și dacă mai spun ceva!
împărțim aceeași iubire, sonia.
borcănașele mă duc deseori cu gândul la vechile flacoane de parfum, din vremea când parfumul era mai rar și… solid. poate că o să vă dăruiesc istoria flacoanelor, ea a apărut cândva, în altă parte…
iar cremele, pot jura despre calitatea lor. chiar știe bine handmade sister ce face.
pentru că știu deja, cuvintele nu fug, eu zic totuși să fugi la serviciu. pe noi ne regăsești pe pervaz.
Tare ma ispiteste continutul borcanaselor, ce mi-as baga nasul prin ele sa vad ce minunatii ascund
Ma crezi ca la randu-mi, alaturi de ochisori micuti/ mirati/ rotunzi, pret de o clipa, chiar am crezut si eu ? 
Globurile imi plac in varianta simpla, poate doar usor atinse de-un gand-desen.
Aseara ma uitam cu copiii pe Cartoon, era o poveste cu Mos Craciun. Si vine o scena in care un baietel strange in manuta un fel de glob mititel si spune: Eu cred, cred ! In clipa aceea, ii apare in fata, Mosul
Eu am nişte amintiri taaaare neplăcute despre globuri. Că pe vremuri globurile astea indestructibile, chinezeşti nu se prea găseau. Ori eu am fost un copil tare îndemânatec, iar mama un om cu o memorie fantastică. “Daneeee … Unde e globul ăla care avea un coşar pe el ???” … Pisici, unde putea să fie ?! Logic că-l spărsesem… 👿
eu cred și acum, lotusica. cred într-un fel inexplicabil, cu tot copilul din mine.
dane, fii sigur că și mama mea avea memorie de genul acesta. fii sigur!
Ce frumos e “Decembrie, luni” al tău! Şi eu am început de anul trecut cu al meu să facem o tradiţie: în fiecare an să cumpărăm un globuleţ de sticlă mai deosebit pe care să inscripţionăm cum om putea anul în care l-am achiziţionat.
Doamne, sutn tare frumoase globuleţele fetelor…numai că pentru bugetul meu sunt un pic cam scumpe
curând mă duc la poştă după el! maya zice că pare interesant… eu sper să n-o tenteze prea tare.
ba să pofteşti să nu te abţii! şi mie îmi place ideea…
adi, pentru mine sărbătoarea are contur de podoabe şi desfăşurare intimă, preţuită… nu mulţi îmi sunt aproape de sărbători, dar îmi sunt cei dragi, pentru ei dedic energie şi timp, bucurie şi emoţie în sărbători. nu este chiolhan ci familia adunată aproape… nu este petrecere ci timp împreună.
Ma bucur!
Abia aştept să văd ce şi câte globuleţe vom strânge!
În kika au nişte globuleţe din stică foarte, dar foarte frumoase!
perfect, asa si eu consider ca trebuie!
iarna frumoasa! 
eu nu pot avea bradut…ca ii papa motanii beteala.
Pfui, m-ai facut si mai nostalgica…
nu cred aşa ceva. de mai bine de 20 de ani sunt posesor de felină şi nu mi-a lipsit niciodată bradul, nici chiar atunci când, la sfârşitul sărbătorilor, puteam număra globurile rămase intacte pe degete.
arata de nu se poate borcanasele astea pictate… cata migala si cata cautare este in fiecare obiect lucrat manual doar cel care face astel de lucruri intelege , si e cu atat mai frumos sa vezi aprecierea si intelegerea celorlalti care apreciaza o astel de munca.
ai evocat niste amintiri superbe … sarbatorile Craciunului legate de globurile de sticla… eu n am avut… le am privit la altii… poate ar trebui sa scriu odata despre asta, sa ma eliberez.