sărbători de suflet

există oameni…. tu. există oameni pe care nici măcar nu trebuie să-i vezi ca să te recunoști în ei, acasă. există oameni alături de care ești tu însuți, așa cum sunt corăbiile în porturi și pe ape, fragile și deloc temătoare înaintea furtunilor cărora știu deja că le vor supraviețui, ajungând din nou… acasă numai … Read more

opt ani. milioane de cuvinte. oameni. zâmbete. timp. opt ani de scris, de iubit, de citit… și de uitat. un drum pavat cu scrieri pe care, recitindu-le, parcă le-aș iubi din nou. un labirint de emoții. întâlniri reale, îmbrățișări, despărțiri. reveniri, plecări, uitări. opt ani de viață. de gânduri și de rânduri. astăzi este ziua … Read more

nu ştiu cum se face, nu am ştiut niciodată, dar sufletul meu ştie, cu toate că nu este ştiutor de carte, când vine ea, vremea să scoatem colindele la primenit, aşa că de câteva zile, el şi cu maya aleg de zor colinda potrivită. odată  găsită, au şters-o de praf, ba chiar i-au cusut câteva … Read more

o sută de ani, numărați pe clipe, pe lacrimi, pe două războaie și pe multe, enorm de multe zbateri, alergări, tristeți. o sută de zâmbete. o sută de ani încap, calculate așa, la prima ochire, 5200 de săptămâni sau 365000 de zile și cine mai știe câte minute. astăzi, la începutul săptămânii în care bunica … Read more

acum șase ani știam despre blogging ceva mai puțin decât știu acum, un bob doar. mulți oameni care au intrat așa în viața mea îmi erau străini și departe, pe mulți dintre cei care i-am cunoscut în acest timp i-am uitat, așa cum și ei m-au uitat, mulți oameni îmi sunt acum, împotriva distanței, aproape. prietenii … Read more

ne-am pus sufletele în palme și lumina a devenit cântec de neoprit. ne-am atins corzile sufletelor cu șoapte noi, ca și cum ne regăsiserăm cu mirare după lungul drum spre sine. întâmplari s-au rostogolit pe drumurile noastre ca niște mărgele, colorând zâmbetele timide. nimic nu mai era la fel și totul devenise un șir nou … Read more

heimkommen. că tot se apropie crăciunul, că tot începem imediat să ne gândim la toate câte au fost în an. heimkommen … pentru toată viața, la timp. pe la începuturile plimbării mele virtuale (unii îi zic blogging), acum hăt ani- o duamnă ascunde etatea, snobismul și circumvoluțiunile mai netede de sub pleata recent coafată, așa … Read more

32 de ani. atât a durat vacanța noastră, cât o viață ori cât o mie de întâmplări, palide stavile în goana timpului, repere de care ne agățăm în acel exercițiu de aducere aminte. memorie, melancolie. scriu rar despre mine pe-aici, iar voi știți că exercițiile acestea, cel puțin la modul public, îmi sunt străine, chiar … Read more

totul te poate despărți de celălalt… dacă vrei. și ziua de ieri poate fi una de acum 32 de ani… dacă vrei. zâmbetul este același, la fel și omul cu care ai împărțit cândva o felie de copilărie, de naivitate, un zâmbet atât de frumos, pătat cu cerneală. în fond ce înseamnă 32 de ani? … Read more

foto: dincolo de cortina, libris. pe mama Dariei o cunoscusem așa cum cunoști lacrima și cuvântul, așa cum cunoști strigătul și durerea pe care le vezi, le auzi, încerci să le înțelegi, dar îți rămân până la urmă exterioare. tragi aer în piept, spui o rugăciune dacă știi și crezi și până la sfârșitul săptămânii … Read more

cea mai bună zi este aceea când: – cuvintele scrise de tine mă lasă fără respirație, ca o pasăre curbată de uimire în zborul ei. – cineva îmi amintește că peste nisipul din clepsidra prieteniei noastre lumina lasă dâre de aur, aproape invizibile (oamenii buni sunt ca aurul în nisip, strălucesc oricum). – suntem amândoi … Read more

dăruiesc îmbrăţişări. uneori cu naivitate, cu încăpăţânare, cu bucurie. uneori cu drag, uneori cu timiditate, uneori cu spaimă, uneori cu lacrimă, uneori…. la capătul săptămânii trecute, după ce am trăit emoţia primei ninsori cu tunete din viaţa mea, am avut ocazia să mă revăd cu o parte dintre fetele cu care am scris ani de … Read more

eu am învăţat să număr primăvara deodată cu tine. şi până atunci, la ceasul primei noastre numărători, treceam prea lesne cu vederea orice colţ de verde sfâşiind sticla zăpezilor. eu am învăţat să-mi ascult iernile pe o piatră, sub palme. ştiu că aşa, dacă am puţină răbdare, am să simt cu o secundă mai repede … Read more

te aşezasem în gândul meu ca pe-o mirare: ochii tăi îmi semănau ca şi cum priveam dintr-o dată lumea prin tine. ţi-am trimis mai întâi un ghem, ademeniri de pisică ce-aşteaptă adevărul, dar în inima mea se zbâteau clopote de bucurie. am vrut să mă conving atunci că a venit primăvara, cum stăteam amândouă pe … Read more