mă prinde noaptea urcând şi coborând pe treptele aceluiaşi vis în care lucrurile par mai întâi blurate, ca prinse în fugă în fotografia clipei de care m-am legat printr-o partie tacită despre care nici eu nu ştiusem prea bine la început. atunci, alte sorţi mă jucaseră la zaruri în vreme ce eu exersam pânda cercului de miazănoapte.
stai la distanţă de mine deşi ne prefacem că între noi nu este decât o răsuflare adâncă, asemeni unui oftat ridicat din inima pământului, un pământ falit de-atâtea jupuiri ale anotimpurilor. pe o tipsie de sticlă, fragilă în transparenţa ei, mi se aduc veştile inocenţei şi eu simt că îmi lipseşte încă o dată puterea de a le înţelege cât nu am trecut pe sub cele nouă porţi, purtându-mi legarea în frânghie nouă, din cozi de aur.
din file de cărţi răsfoite cândva, amintirile coboară agale şi se îmbracă înaintea-mi cu rochii noi, de ţipar lucitor, rotindu-se în oglinda gândului, fără să le pot opri. în ospăţul acesta al simţurilor eu mă simt ca un urs panda desenat de o mână jucăuşă pe un sac de şcoală căruia nu-i poţi sorti frunze de bambus. rămase nedesenate în fuga aţei de culoare potrivită, frunzele sunt un soi de infirmitate a întregului, în vreme ce eu rămân un pseudonim de urs visând la cerc.
şi-ţi mai spun că îmi iubesc clipa aceasta de care sunt legată fără să pot cârti şi care mă priveşte la rândul ei, de sus, uşor distantă şi rece, ca pe un ecou al sinelui prost croit, după un tipar în care se simte graba, teama. şi ştiu, port vina omului care s-a fălit cândva cu propriile-i cuvinte şi dorul celui ce tânjeşte să intre în tagma celor ce scoală înţelesul din piatră. nu am fost însă niciodată aceea care, prin zăpezile tăcerii îşi face pârtie, drum alb şi solitar spre cunoaştere.
ziua mă priveşte şi ea de pe un cat de gânduri firave, de parcă m-ar întreba şoptit ce mai fac.
– mai nimic nu fac, sâc! astăzi rostogolesc cuvinte… şi mâine…înţelesuri.
în rest sunt bine, sănătoasă, sănătate pe care v-o doresc şi vouă.
cu drag,
mâţul pervazier.
În seara asta același lucru am făcut și eu. Nimic. Doar am rostogolit cuvinte. Iar acum am început să caut înțelesuri la voi. Și surpriza a început la tine. Ai gândit alte cuvinte decât cele pe care le-am ales eu. Și îți dau dreptate, lucrul ăsta face jocul mai frumos și mai plin de sens.
Măi, mâţ pervazier…ai rostogolit o lume …in seara asta. Bine te-am găsit!
Ca intotdeauna matul pervazier toarce superb
Tocmai mă pregăteam să-ţi răspund, dar văd că te-ai descurcat singurel! Bravo!
Pe mine nu mă mai prinde noaptea, mă prinde ziua, cu soarele ei cu dinţi, cu care mă înfaşcă şi mă târăşte prin aer(rece) ca şi cum aş fi un balon de aer cald şi văd, în călătoria asta, oameni reci, cu nasul în telefoanele lor smart, nici nu se uită pe unde merg, de parcă le-ar fi programată direcţia. Din când în când, câte-un cerşetor apare de nicăieri, ca o eroare de program şi-atunci, câte un trecător(ori călător) ridică ochii din ecran, plictisit de poeziile fără aplomb, pe care industria cerşitului nu le-a perfecţionat încă.
De amintiri trag, ca hoţii de cai, nu mai vor în lumea asta, şi mă refer la cele care nu s-au materializat într-un viitor mai aşezat. Clipa e clipă, clipa de reverie e în zbatere şi e sabotată de clipa nevoilor elementare.
Abia târziu, nopţii îi vine să mă întrebe ce fac, dar cască şi mă înghite cu izul ei de primitivă sălbatică şi-mi vine să-i călăresc copacii, cu pieptănăturile lor ţepene. Cu ochii vrăjiţi, îmi iau avânt şi dispar în văzduhul cândva albastru, însă mă întorc la fel de repede, fiindcă mai am câteva lupte de dus pe-a…ici…am căscat! Îmi înghit ultimele gânduri, iau cârpa de praf şi-l împrăştii în aer…Bună dimineaţa, planetă! Bună dimineaţa!
Te-mprăştii în comentarii, suflete… Aşa mi-ai fi plăcut acasă! Îmi placi oricum, oriunde. Lasă-mă să-i sparg dinţii, să-ţi fie doar soare…!
Ştii cât costă o plombă?!
Eu cred că soarelui nu i se cere totuşi nimic, de-o carie, aşa c-am să te las. 
O, Viaţă-nucă, sparge în coaja ta dinţii Soarelui, să le simt răceala topindu-se de ruşine în faţa ta!
“o, viaţă eunucă” ai vrut să spui?
Eu nu că tu nu că ea nu că n-ar vrea,
Dar cine de-aici să-nţeleagă ceva…?
sonia, ca şi sâmbăta trecută (da, da, te iert că ai dănţuit cu laliciu-licuriciu în vreme ce noi eram de straja cuvintelor) am ales nu 12 ci 24 de cuvinte. de fapt sâmbăta trecută erau de toate vreo 30…
dacă am vreme şi îmi iese, duminică seara o facem om de zăpadă!
pfuuui, ce-mi faci!
sincer… habar nu am! desigur că musai un mâţ pervazier, dar cum?! 
cam aşa să fie? mă gândesc că musai trebuie să-l conţină pe “psi”
Am postat link-ul aiurea in tabel, pot sa il rectific si sa il sterg pe cel deja introdus?
rostogolirile tale de cuvinte pleaca in lume si gasesc inimi. isi fac culcus cald si dau la schimb bucurii. sau primesc bucurii… cu patalama si stampila
. ce frumos… abia astept sa vad ce iese .
Am incercat sa ma inscriu in tabel dar am aceeasi problema, nu pot copia link-ul . Nu stiu ce sa fac.
Pe mine nu mă prinde noaptea, îi scap printre degete… şi mă prind zorile cu gânduri pribege
am rezolvat eu, roxana, deşi nu ştiu de ce nu te poţi adăuga…
rămâne aşa, dana. cel mult un psi adăugat la ea.
am corectat eu. vă ciufulesc eu pe toţi!
Multumesc! Nu ma lasa sa-mi adaug link-ul.
Cum nu faci nimic? Ia uite….. si e destul
frumos! n-am avut cum si pentru ca n-a existat cum sambata pentru scris. azi e bine si azi, da!
Merci de corectura, acum am invatat ce si cum.
Mi-a placut din articol ideea de a creea partie spre cunoastere prin zapezile tacerii, m-a pus pe ganduri!