din paharul cu vise al unui copil

unii dintre voi ştiu deja despre ce va fi vorba în această postare pe care am promis-o încă de săptămâna trecută (şi îmi cer scuze lui manuel şi corinei pentru că nu am reuşit să o scriu aşa cum plănuisem) s-a mai vorbit pe facebook despre aceasta.

când am ales tema de joacă pentru psilunelile noastre, unul din gândurile mele a fost să vă invit la un exerciţiu de echilibristică într-un pahar cu vise de copil…

dacă aş putea să mă fac auzită acum, v-aş ruga să închideţi ochii şi să îmi ascultaţi povestea. imaginaţi-vă numai ninsoarea ce curge acum dincolo de ferestre cu dansul ei tăcut şi în căldura casei pare  că toate lucrurile au suflet şi în ele luceşte aşteptarea sărbătorii de care ne despart numai două săptămâni, aceea pentru care, în sufletele noastre de copii se mai scriu scrisori. ce v-aţi dori să primiţi în dar? ce v-ar place să dăruiţi unui copil neştiut? nu aştept răspuns la aceste întrebări, dar vă doresc de pe acum să vă fie împlinite dorinţele.

şi vă invit să privim mai cu atenţie în camera aceasta în care se naşte povestea noastră, un loc cu lucruri puţine şi sărace, în care un copil îi scrie lui moş crăciun pe o bucată de hârtie ruptă dintr-un caiet primit de curând. el ştie că în paharul lui cu vise, acelea pe care le avem cu toţii în suflete, sunt şi unele pe care nici măcar moş crăciun nu le poate împlini, de aceea îşi alege cu grijă cuvintele, sperând cu tărie că cineva îl va auzi. a renunţat de multă vreme să mai aştept acele jucării despre care a auzit la colegii de şcoală mai înstăriţi şi care se găsesc din belşug la magazinele cele mari, unde el şi ai lui nu merg niciodată pentru că ei nu au bani şi, oricum, sunt prea departe. visul lui mic, aşezat pe o bucată de hârtie, adoarme în fereastra dincolo de care ninsoarea desenează mai departe pleduri albe.

în căldura puţină, mai mult amăgită a casei, liniştea răstoarnă paharul cu vise de copil, aşezând altfel noaptea aceasta în care moş crăciun chiar există şi are ajutoare de nădejde: pe prietenii noştri de la reeija şi agapedia cei care au mai întins o dată mâna lor darnică către cei 35 de copii în toamnă, atunci când am strâns rechizite pentru ei (dacă daţi un click pe linkul de mai sus, acela cu caietul, puteţi vedea şi imaginile cu ei).

deschide ochii acum şi priveşte în jur, către lucrurile familiare şi dragi. de undeva neştiut, pe tastele din faţa ta pare că a apărut o bucată de hârtie, aceea pe care un copil a scris doar atât: “dragă moş crăciun, chiar dacă ştiu că nu ai să poţi, eu te aştept să vii. şi te rog să îmi aduci… o ciocolată” tu eşti moş crăciun cumva? este numai alegerea ta. în fond cât de mult costă o ciocolată?

pentru aceia dintre voi care doresc să se alăture acestei campanii aşa cum am decis şi eu că voi face, le spun doar că ne pregătim să aducem bucurie pentru 10 copii cu vârste între 6 şi 10 ani şi 25 de copii cu vârste între 10 şi 16 ani care trăiesc în braşov, săcele, dumbrăviţa şi budila. vom strânge dulciuri, jucării şi hăinuţe şi vă mulţumesc de pe acum pentru fiecare gest.

pentru că moş crăciun… poţi fi şi tu, iar paharul cu visele unui copil nu trebuie să fie plin… de lacrimi.