… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
în ştreangul zilei atârnând un rest de timp din întâmplarea noastră privea mirat în jur la întunericul prelins pe masă ca un ştergar abandonat şi strâmb. cumva aproape, suspinând în apa-i veche, adormită, stătea stingher un semn de primăvară lucind încet ca o ispită şi era cald în jur şi era bine sub poarta liniştii … Read more
în cel de-al doilea episod al plimbări noastre prin “braşov. căldarea de lumină” facem cunoştinţă cu părintele berii româneşti (ciucaş şi ursus) şi palatele sale braşovene. puţini mai ştiu astăzi- şi i-am promis lui vladen mai demult că îi voi spune povestea aceasta, că în spatele numelui ursus- regele berii din românia, se află o familie … Read more
eu am învăţat să număr primăvara deodată cu tine. şi până atunci, la ceasul primei noastre numărători, treceam prea lesne cu vederea orice colţ de verde sfâşiind sticla zăpezilor. eu am învăţat să-mi ascult iernile pe o piatră, sub palme. ştiu că aşa, dacă am puţină răbdare, am să simt cu o secundă mai repede … Read more
tu mi-ai spus: nu mă voi sătura niciodată să te citesc. apoi, cu veşmânt nou, ca din ziare vechi pe umeri, ai plecat. păreai uşor grăbită şi indecisă la intersecţie în stânga şi în dreapta ta lucrurile se aşezaseră egale ca un aliniament de pietre bătute de vânt. aşa ai plecat, cu firul poveştilor neterminat … Read more
braşov. 🙂 am spus întotdeauna, oricui şi-a dorit să mă asculte, că de-ar fi să aleg eu însămi semnul naşterii mele, acesta ar fi fără îndoială acelaşi, căldarea de lumină de la poalele tâmpei, ocrotită de dealurile melcilor şi al străjii, locuri în care- ştiu datorită curiozităţii mele- s-au născut şi au trăt “ai mei”, … Read more
cerul mâinii mele domuri de cerneală peste nopţi cu stele astăzi se răscoală cerul mâinii mele peste ochi ridică cuvinte nuiele, gard pentru pisică. cerul mâinii mele adăpând lumina şi furtuna-n stele iama dă, calina. ceruri vechi, dantele prinse-n ochiul mic colorând castele din fum şi nimic. cerul mâinii mele astăzi l-am legat peste porţi … Read more
și dacă m-am desprins? ca un fluture din plasa de aur lăsând în urmă orice dâră de inocenţă. sprijinit de tocul uşii, ca într-un tablou abstract, al nepăsării, el mă privea cu genele curbate. ca de prea mult praf m-am şters, ca de prea multă zgură pe gură şi-am plecat lăsând totul aşa, în îndoială, … Read more
prima oară am văzut maci pe un câmp care se desena până pe marginea drumului de cale ferată. de fapt, îmi amintesc perfect de bine, aveam şase ani şi plecam pentru prima dată la mare fără părinţi, la năvodari, în tabăra “cutezătorii”. eram prea mică, prea sălbatică şi încă prea legată de “ai mei”. aşa … Read more
mă sperie vântul care se ascunde perfid sub plapuma liniştii. mă sperie gândul că tulburări de ape se ascund încă ochiului, cel dinadins orb. de o vreme mă sperie liniştea şi mâinile întinse a pace, când ochii lucesc a sânge şi a cuţit. mă sperie gândul că poate într-o zi, curând, va trebui să fug. … Read more
pentru că zilele care urmează sunt dedicate celebrării iubirii, fie prin sărbătoarea sfântului valentin, care va fi sâmbătă, fie prin cea de dragobete, de la finele lui februarie, vă aduc în dar un articol apărut ceva mai demult şi completat astăzi, din aceeaşi lume magică a parfumeriei. în rest, cum ştiţi, consider că iubirea se trăieşte … Read more
mi-am dus, pe furiș, inima la culcare pe sub porți de hârtie, albind iarăși oglinda timpului care ne despărțise de atâtea ori doar ca să ne ademenească din nou în aceeași sleită îmbrățișare. mirosea a cafea în dimineața următoare și a lacrimă goală, ca o fecioară vândută la târgul de vechituri, ca o fereastră deschisă … Read more
e-atâta dezlegare între noi şi-atâta frig, coborâtor în oase, e-atâta-nsingurare printre ploi când iarna trece jalnic peste drum alunecând în alb în palid nor de scrum, jelit ca o prinsoare azi pierdută e-atâta risipire oarbă, mută când se împarte iar lumina-n doi şi vorbe moi coboară ca un plânset, pe sticla rece-a unui cântec fereastră … Read more
se numeşte “ora de medicament”. este cel de-al treilea volum de poezie al lui radu sau ratzone cum îl mai ştim. volumul va apărea curând şi am emoţii (să nu uitaţi vă rog, primul său volum “sunt un gunoi, sunt un nimic” participă la concursul cea mai bună carte românească din anul 2014 şi vă rog … Read more
peste cerul lui luni se aşează minuni desenând peste nori stoluri albe cocori de iluzii din marţi când trei ceasuri împarţi doar un bob de noroc prins de gleznă. în joc miercuri cade rotund ca un gol, fremătând ca o şoaptă din pâine ca lătratul de câine joi se-aşează cuminte miez de vară pe tâmple … Read more
mă gândesc de când am citit, de când am aflat despre sufletele care au trecut dincolo, la ea. inima lui mama, aşa o numeam, o mai numesc şi astăzi. mă gândesc mai cu seamă pentru că ştiu, în astfel de momente, cuvintele îşi pierd forma şi înţelesul şi orice ai spune e ca şi cum … Read more
eu ştiu acum că mor din când în când, aşa cum moare floarea şi dulceaţa, dar am ales să-ntorc cuvintele pe rând, bolnav căutător de sensuri. dimineaţa, când paşii mei se vătuie-n tăciune şi întâmplări mai bat încet, fără noroc în poata unui suflet gol şi fără nume eu mor încet şi mă ridic la … Read more