cerul mâinii mele
domuri de cerneală
peste nopţi cu stele
astăzi se răscoală
cerul mâinii mele
peste ochi ridică
cuvinte nuiele,
gard pentru pisică.
cerul mâinii mele
adăpând lumina
şi furtuna-n stele
iama dă, calina.
ceruri vechi, dantele
prinse-n ochiul mic
colorând castele
din fum şi nimic.
cerul mâinii mele
astăzi l-am legat
peste porţi cu iele
peste.. altădat’
şi de-o fi sorocul
cerului să-nvie
am să-i cer să nască
altă poezie.
prinsă-n podul palmei
sau la-ncheietură
cerul, faţa lunii
stăvilind arsură
când îmi cer din ceruri
ban pentru noroc
şi primesc doar resturi
adormite-n foc.
pentru că uneori îmi cer un cer
“Cere şi ţi se va da”. Da… Da… Da…
Peste mînă.
Cer cer albastru, alb astru…
dacă-ţi spun că citeam prin noul cod fiscal şi mă luam de cap!
Curînd ne luăm de furci şi topoare.
Visez, da.
Da’ de ce citeşti cărţi aşa de proaste…? Aveam oarece pretenţii!
daaaaaaa
dragoş, dacă nu cetesc io, ceteşte orişicum anaf-ura… mamii, tatii şi bunicii lor.
Că cam aşa e, ‘tu-i miezu’ ei de nucă seacă! Death and taxes – the only certainties in the world…
Bag seamă că ai rămas și făr’ de gard, ai ajuns gardlesă, cum ar zice ienglejii.
Blănoșime, nu te mai lua la trântă cu fiscu’, c-ai să rămâi și fără ceruri. Nici bolta plantară n-au să ți-o lese. 
iooo???? la trântă cu fixu’??? da de unde! m-am dus şi eu cuminţică azi, în zori (eram o gaşcă mare de nedumeriţi cu cd-urile în lăbonţ şi docomentele zise treisutenoojdoibe în cealalantă membră de mânuire şi cârmuire) ş-am stat să dăschidă fimeia ghişeiul (unele cafele e mai lunji). şi mvaaai! şi ioooi! lacrămi şi jale mi-au auzit urechile şi mi-au curbat musteţile!!! duamna durmise în borcanul de castraveţi al vecinei! da’ io am scăpat iute, fără observaţiuni şi dusă am fost, miau n-am zis. liana ta să fi avut şi nu ieream atâta de sprinţară.
Acu’ m-am liniștit! Că mâț făr’ de gard strașnic, de lemn, cine-a mai văzut? C-apăi cel din cuvinte ține doar până-ntorci foaia. E doar de vreme bună, nu te poți încrede în dânsul.
alooo! care vreme bună? aici ploo şi mi s-a murat blănoasa…
dar zici bine, s-ar cuveni să mai scriu şi eu ceva pe-aici, că s-a cam pus praf… şi pulbere.
Blănoșime, e imperativ să scrii, că văz că nu ne mai înțelegem. Io vorbesc de ploi metaforice și sudorice și mata vii cu starea vremii, parcă te-ai angajat la ANM.
să rezolvă! dupe ce găsesc firul călăuzitor al muzii…
Cu firele e riscant, dear, nu știi niciodată care e cel bun. Mai bine te ții după miros. Cu nasul tău, n-ai cum să dai greș, muza-ți va cădea ca un șoricel în capcană.
măi, aici e şi mai mare dilema! îmi miroase a şoarec mort de vreo doo zle!
Și ce, carnea maturată nu-i bună? Te pomeni ca dorești numa’ prospături, acum fugărite și doborâte prin ograda inspirației.
păi nah, se zice că primăvara -care vine- necesităm totul fraged, proaspăt şi plin de vitamină!