… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
dăruiesc îmbrăţişări. uneori cu naivitate, cu încăpăţânare, cu bucurie. uneori cu drag, uneori cu timiditate, uneori cu spaimă, uneori cu lacrimă, uneori…. la capătul săptămânii trecute, după ce am trăit emoţia primei ninsori cu tunete din viaţa mea, am avut ocazia să mă revăd cu o parte dintre fetele cu care am scris ani de … Read more
mugur de alb, soarele-şi râde închinăciune abur de lapte prins în căuş invers deschis boltă pe uşi bob de tăciune. povestea celuilalt crin, parfumatul, mai jos. un crin… – Psi-words un crin… numit şi lilium longiflorum, originar din japonia (insulele ryukyu) crinul de Paşte a devenit un simbol nelipsit al mesei de sărbătoare pe care … Read more
“eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeşte“ 31 martie 1933 – 13 decembrie 1983 floarea se numeşte calceolaria sau papucul doamnei şi râde pe pervazul meu. sâmbătă i-am promis lui sava un vers… cu ea. se înnoptase soarele în noi. era decembrie şi visam zori: – îmi curge prin vene o primăvară, o … Read more
eau, caleche, equipage, terre… d’hermes. arcadianul care patrona odinioară negoţul, dar şi sporturile, zeul mesager şi călător, descendent din marele zeus şi frate al lui apollo, hermes apare în mitologia greacă de două ori: o dată aşa cum tocmai l-am descris şi a doua oară ca un cunoscător al secretelor divine, patron al scrisului şi … Read more
motto: “taci. în mine urlă un porumbel” (undeva în “cioburile mele” ) îţi datorez de multă vreme această “recenzie”, poate chiar din ziua aceea în care te-am citit pisiceşte, pe tăcute, mirată de faptul că pdf-ul acela nu roşise de atâta sensibilitate. de emoţie. şi îmi pun drept scuză convingerea că mă pricep mai bine … Read more
mai întâi îmi aşezasem pe umăr un gând ca o pasăre de hârtie, strivind norocul între penele lungi, amăgitoare mai întâi îmi aşezasem pe umăr un cuvânt. înapoia lucrurilor se făcuse amiază şi parcă ne dureau toate încheieturile atât de puţin obişnuiţi să ţinem coasa în mâini, atât de striviţi de frumuseţea pământului, coborâtoare până … Read more
sunt zile în care te iubesc mai mult şi-atunci, aproape mirată mă aduce spre tine un vânt, tremurând rozmarinul din poartă. sunt nopţi în care te visez mai mult, cu alb şi albastru tivind gândul şi peste amintirile mele toate parcă mi se năruie vântul deschizând între noi o poartă. sunt zile în care mă … Read more
nympheas- claude monet sursa foto: wikipedia traversăm de puţine săptămâni începutul, cel puţin calendaristic, al primăverii, anotimp al culorii şi al florilor ce dau în rod şi din care se vor naşte iar şi iar alte parfumuri, unele după reţete secrete, păstrate prin ani, altele ce aşteaptă încă să se nască în sertarele magicienilor … Read more
braşov. din căldarea de lumină… astăzi vă invit prin biserica neagră. cumva toate drumurile şi toate privirile par să ducă spre ea, ca şi cum acolo, sub piatra ei neagră se află- şi mai bate- inima bătrânului burg. de pe strajă sau de mai sus de turnurile cetăţii, din belvedere sau de pe uliţele căldărarilor … Read more
unele cărţi îmi vor însoţi sfârşitul de săptămână care se apropie, lecturi mai noi sau mai vechi, mai dragi sau mai… foarte dragi, căci aşa trebuie să ne fie mereu încrustările în hârtie ale prietenilor şi ale oamenilor cunoscuţi prin blogosferă şi care au ieşit în lumină cu curaj, s-au aşezat în cărţile lor. pe-afară iarna … Read more
http://psi-words.com rămâne-mi tu. cea de pe urmă lacrimă în ascunzişul de ploaie grăbită al primăverii ce ne risipeşte. patimă. din cele patru zări ale inocenţei să-mi fii numai tu, ca o adâncitură de dor în claviculă, intimă şi să ne vie povestea aceasta a noastră, îmbrăţişare tradusă de zori în repetate şi uitate limbi ale … Read more
cineva dă buzna în viaţa mea. să ne punem un şorţ, să aprindem lumina. poate vrei o cafea cum stăm aici, rătăciţi printre vorbele încă ascunse ca un fum iluzoriu, de ţigară uitată. să facem o pâine nouă ori un pretext pentru întâmplarea aceasta că cineva, apărut de niciunde, dă buzna în inima mea. eşti … Read more
inima mea este o casă de oaspeţi, o poartă spre soare, deschisă sub vânt, inima mea este piatra neagră de-atâtea păcate inima mea este un vis. prin cele patru cămări se scutură vântul şi noaptea îşi face deodată culcuş inima mea e o casă de oaspeţi în palmele tale bătând.
mă leagă de tine o întâmplare sau un vers rătăcit, am uitat am uitat atât de multe tot căutând sensul albastru şi invers al nopţii. mă leagă de tine o mirare sau un cântec de primăvară vopsită în negru deşi mai cred, tot aşteptând în fereastră că ai să-ţi aminteşti. mă leagă de tine un … Read more
povestea a apărut mai demult aici dar…. „într-o zi, în provence, timpul s-a oprit. mă găseam în mijlocul unui câmp de lavandă, un val albastru mă înconjura. apărură atunci amintiri din copilărie, distilarea lavandei împreună cu bunicul meu, jacques. această floare este gravată în amintirile mele şi este mereu una dintre preferatele mele.” (jean paul … Read more