tu mi-ai spus

by

tu mi-ai spus: nu mă voi sătura niciodată să te citesc.
apoi, cu veşmânt nou, ca din ziare vechi pe umeri,
ai plecat. păreai uşor grăbită şi indecisă la intersecţie
în stânga şi în dreapta ta lucrurile se aşezaseră egale
ca un aliniament de pietre bătute de vânt.
aşa ai plecat, cu firul poveştilor neterminat
ca un tiv cusut pe jumătate,
ca o îndoială
şi în urma ta eu doar ce am ridicat din umeri.

tu mi-ai spus: aş vrea să te ştiu mereu aici.
să te găsesc la capătul fiecărei strofe,
să îmi fii, pentru că am nevoie de cineva
ca de un stâlp al caznelor pe care să mă reazem
atunci când muza îşi varsă furia metaforelor peste mine.
apoi ai plecat. îţi dădea supa în foc sau aşa ceva,
era o grabă uşor încordată în gestul tău
ca o lepădare de sine,
ca o negare sub voalul imaculat al uitării
şi în urma ta eu doar ce am ridicat un zâmbet,
singurul care ne mai ţinuse împreună.

tu mi-ai spus: ne vor fi de-ajuns toate păsările ca să ne construim un cer.
se făcuse amiază între noi,
cumva trecuse şi iarna cu mâna la gură
aşa cum fac adesea copii, în joacă,
şi pe paginile de-acum oarbe ale tăcerii
fulguia indecent.
aşa ai plecat. ca o mare şi repetabilă minciună
peste care eu am trecut cu cârpa de praf.
în urma ta doar un rest de aripă veche
şi atât de multă, inutilă, tăcere.

am ridicat din umeri.
un zâmbet mi se desena pe gură.

sursa foto: salome

 

49 thoughts on “tu mi-ai spus”

  5. și dacă plec, te iau cu mine, pisoi. happy acum o să impodobesc pereții de aici, tot sperând ca o te conving să te prind între coperți și, de câte ori mi-e greu , să-ti răsfoiesc versurile.
    lasă-mă cu ‘nevermore’, e luată licența. (Poe) tongue

  7. Mă intrigă cuvîntul ‘incedent’. Poate-s eu prea incult, dar nici DEX Online nu-l cunoaşte, m-a redirecţionat la ‘incident’. Poate era o anume indecenţă în dansul fulgilor, sau el chiar era incident pe paginile acelea oarbe…
    Ei da, un mic incident indecent… happy

    Dar tu de ce n-ai prins-o de mînă cînd a dat să plece, mă întreb în sinea mea publică?

  8. mulţam, dragoş. mulţam că ai văzut. ce mă enervează când-deşi ştiu că inversez litere- nu-mi sar în ochi să le corectez. kiss
    şi ca să-ţi răspund la întrebare zic aşa: dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, lasă-l să plece…de va fi să fie cu tine, se va întoarce. vorbele sunt ale lui marques. winking

  9. Două zâmbete desenate și pentru gura mea, când treceți să luați comanda! Unu-l consum la
    ‘mneavoastră, dar pe celălalt să mi-l puneți la pachet, dacă nu vă e cu deranj. Și să se noteze că e una dintre poeziile mele preferate. Dar nu pe pachet, că fuge zâmbetu-n colț și-i strâmbă estetica.

  10. dendată coniţă! pachetu’ cu fundiţî sau fără? laughing
    tocma’ ce-i spuneam lui kenza pă feisbuc că şi mie îmi place cum a ieşât plăcinta asta. bună făină!

  11. si io-s la fel de dislexică, pisoi. am citit lejer indecent. chiar de mai multe ori, că-mi placea imaginea. nu-i scapă nimic lui Drug. laughing
    io îl prefer pe Poe , chiar dacă e macabru de multe ori.

  12. că bine zici, kenza! va trebui să-mi bag în venă nişte poe că de multă, prea multă vreme l-am lăsat dioparte.
    niciun corb nu va mai fi vreodată precum al lui şi nicio pisică la fel de neagră.

  13. Fără fundițî, că mă-ncurcă la gură și-mi ies cuvintele-nfundate. laughing
    Aha, alte glasuri, alte încăperi, bag seamă. Io-nțeleg că ești mândră de plăcintă, da’ să muți petrecerea, frumos îți șade? tongue

  14. ba parol şi pardon! e tropăială pă la ţucănberg p-acasă, da plăcinţile le păstrăm icişia, pă pervaz. n-am mutat nimic! meoww! nu vezi câta prafu prin colţuri? de la nemutare şi nemişcare vine… prafu’, de el zic. un încremenit.

  15. până la Poe în venă, ce plăcintă visezi? ai zis clar ca e doar o supă, cel mult cu găluști ca să fiarbă mai mult și să dea mai greu în foc. între clocotul supei și ștersul prafului, numai tu puteai scrie o astfel de poezie- cum poți să alternezi metaforele, parcă te-ai juca cu Maya. io cred că tu nu realizezi cât de bine scrii, și de aceea mă gândesc serios să te bat la cap, să-ți explic…happy

  16. poi fix plăcinta pe care comentăm acuma, kenza! big grin cine crezi că stă atâta în bucătărie până se împufoşează găluştile? is not meee(ooow)! rolling on the floor cât despre scris: ştiu când scriu prost. altfel, e mult exerciţiu şi o imaginaţie nebună. tongue

  18. pisoi, plăcinta se face mai greu decât se împufoșează găluștile.
    scoate limba cât vrei, dar știi când scrii foarte bine? presupun că orice scriitor a avut momentele lui de îndoială, poate chiar și după recunoașterea oficială. (Balzac, de ex., iși rescria textele cu furie de maniac laughing)
    cât privește imaginația ta, nu mi s-a părut nimic nebun; etalonul normalului, la mine, glisează, nu e un reper fix. rolling on the floor

  19. apoi la plăcinte până şi o vagaboandă ca mine se pricepe. la găluşti, dacă nu-s de cartofi dulci şi n-au sos de varză roşie, nu mă bag. bug eine kleine zuppeeee…
    rar de tot ştiu dacă scriu bine, de cele mai multe ori mă îndoiesc şi foarte rar (spre deloc) ţin minte ce-am scris sau mă recitesc. maculatură… de parcă ar conta?!

  20. D’apoi bine ştii că doctorul nu se poate trata pe sine, că-i subiectiv. happy Să vezi ce dislexie pe mine prin mesajele private… graba, chioreala, ochelarii de zece lei din obor cu distanţa focală incorectă, oboseala – are rost să mai număr motive? Shit happens, help is always welcome. winking

    Ştiu bine cugetarea aceea, am învăţat s-o aplic cu inima (şi mintea) deschisă. Dar tot aş apuca-o uşor de mînă şi i-aş şopti: “am să te aştept…” înainte de-a o lăsa în drumu-i. Doar aşa, ca să ştie…

  21. bine, plăcintă să fie! laughing sau trecem la tiv descusut? happy orice metaforă o accept, dar maculatura, nu.
    fain oareceva-ul , deși mă pregătisem pt. jazz.

  23. Există-n viaţă clipa aceea critică, fierbinte, cînd crezi că evidentul se (sub)înţelege, pe cînd el – vai! – e pus la amarnică îndoială. Îndoiala poate fi un motiv al plecării, poate chiar unicul. În acea clipă ai de ales. Spune-o, nu va fi niciodată prea mult. winking

    Enjoy your jazz pie! happy

  24. îmi place mai mult cu Sting, trompeta lui Botti. ( parcă din Toscana se aude mai bine)
    dacă e o mare și repetabilă minciună, las-o să plece, pisoi, doar de aceea ți se desenează zâmbetul de final.
    este, în primul rând, poezie. una foarte bună!

  26. wonderful tonight la tine, pisoi. o să-l ascult în continuare pe Clapton cu ‘tears in… somewhere’, fiind atee, nu recunosc nimic. happy

  28. Depinde ce vrei să spui atunci. winking

    Muzicile astea vin din trecut, le-am mai prins la tine şi le recunosc, ar trebui să le şi am pe undeva, că le-am coborît de-atunci în peştera-mi… O haos, despleteşte-te din mintea-mi şi-adu-mi ‘napoi claritatea de odinioară…!

    Şi-acum îmi împuternicesc cuvintele să-ţi tacă. happy

  29. happy da, dragoş, în muzică sunt cam conservatoare. greu mă scoţi din ceea ce mi s-a lipit de suflet. o frântură, un minut, un sunet oarecare îmi amintesc de scântei. care revin cu aceeaşi incandescenţă. deşi, şi-asta-i drept, metalele nu prea le pun pe blog şi cu ele scriu doară.

  30. a, da, chitara lui sună bine rău happy, asta recunosc. ‘ heaven'(ul) nu-l recunosc. pe Poe îl trimit să te bântuie doar dacă mai tastezi ‘nevermore’. tongue

  32. De-aia se şi numesc ‘metale rare’, nu? happy

    Şi eu sînt la fel cu urechea trecutului la poarta inimii, doar că prea rar îmi mai acord îngăduinţa călătoriei în urmă, fiindcă rîcîie, zgîndăre buba. Sau era ‘urechea inimii la poarta trecutului’? Nu mai contează, nu pot da înapoi să corectez, las aşa. Oricum promisesem că devin puternic…

  33. de mieunat ai voie , chiar si pe note de jazz laughing metalele să le pui la mine, dacă la tine nu mai e loc. tongue la muzică și io sunt conservatoare, dar asta nu înseamnă că dacă dau peste ceva care-mi place mult, nu îi fac loc. oricum, cred că numai muzică am în cap și multă oboseală sedimentată.
    somn ușor, pisoi!

  40. mi-ai amintit de Nichita…
    nu cred că poezii ca acestea se cer comentate
    doar absorbite, direct în suflet
    cu subiect și predicat

  41. după cum cred că ai văzut deja, sava, numai de poezie nu vorbeam pe-aici. big grin ceea ce e bine, zic eu. loc de joacă…

  43. o daaa! o dăăă! vorba lui papi (răstălmăcită): dacă looom viaţa prea mult în serios, ar trebui să fim nemurici! laughing

  44. Cum s-o luăm în serios??? Cine? Cine? =D
    E o glumă mare viața asta. Iar noi, cei care învârtim cuvintele după degete, ne ascundem de multe ori după câte-o vocală (sau consoană dacă suntem mai plinuți), mai ronțăim câte-o virgulă și ne înghesuim în propoziții. ori ne rătăcim în fraze. Și când ne vine să ne poezim, păi ne poezim cât vor mușchii noștri. Uite-așa, că vrem. Că putem. Și că e ora potrivită. laughing)))

  45. mai cu seamă pentru că e ora potrivtă! laughing ăsta da motiv! stai aşa că am să folosesc asta într-o poezea, atâta ce-mi place!

  47. Indragostitii de cuvant, indragostitii de dragoste, indragostitii de fiinta… spun orice, atunci cand “poseda” si au acces la obiectul atractiei lor. Apoi unii pleaca. Important e cel si cea care – raman.
    Frumos scris.

  48. m-am gândit hapi cât de importantă este rămânerea şi dacă este de fapt o chestiune de educaţie. în fond omul este un animal solitar pe care normele civilizaţiei (şi nevoile lui maslow) îl fac să interacţioneze şi să socializeze. eu aş spune că mai importantă decât rămânerea este lecţia trecerii şi că fiecare om care trece prin noi, are ceva de dăruit.

  49. O Doamne, da… Scriam asta pe 1 martie, las indragostitii, mi-e dor de suflete pereche… lectia trecerii e greu, greu de invatat, asumat, de inteles- nu stiu daca o putem intelege.
    Te imbratisez.

Comments are closed.

error: Content is protected !!