pentru că zilele care urmează sunt dedicate celebrării iubirii, fie prin sărbătoarea sfântului valentin, care va fi sâmbătă, fie prin cea de dragobete, de la finele lui februarie, vă aduc în dar un articol apărut ceva mai demult şi completat astăzi, din aceeaşi lume magică a parfumeriei. în rest, cum ştiţi, consider că iubirea se trăieşte şi se manifestă în fiecare zi, prin gesturi simple şi mici, fără atac la portofel şi fără pluşărisme…
dar pentru că iubirea este –ca punct de discuţie ori ca temă în parfumerie- ceva extrem de cunoscut nouă tuturor, un subiect vast la care, deşi ne pricepem cu toţii, s-ar mai găsi mereu ceva de învăţat, am ales astăzi un personaj, un designer celebru care să ne vorbească prin munca sa, prin creaţiile sale despre iubire, o iubire a frumosului, frumosul ridicat la rang de artă, arta pe care nu poţi decât să o iubeşti.
pe jumătate spaniol, născut în gibraltar, dar crescut la londra, aflat la cârma creaţiilor haute couture ale uneia dintre cele mai cunoscute case de modă franceze, dior, al cărei designer şef este din anul 1996, john galliano este marele romantic considerat înaintea timpurilor noastre, un om vizionar dar şi extrem de ambiţios, al cărui geniu recunoscut este tocmai acela de a reda prin hainele pe care le creează acea lume de basm plină de frumuseţe, un om care a declarat despre sine „rolul meu este acela de a seduce” şi o face de fiecare dată cu succes.
lansările sale, apariţiile sale electrizante vorbesc despre un om care ştie să redea frumosul aşa cum îl vede şi îl vede în cele mai surprinzătoare moduri şi poate că tocmai de aceea a fost îndelung aşteptată intrarea sa în lumea parfumurilor, o intrare precedată de colaborările sale mai mult sau mai puţin directe la crearea a două parfumuri dior- miss dior cherie a cărei imagine este de puţină vreme actriţa americană natalie portman şi j’adore- dar şi de celebra rochie albastră purtată de actriţa eva green în fabuloasa reclamă ce a însoţit lansarea parfumului midnight poison în anul 2007, un parfum inspirat din basmul cenuşăresei, o rochie care a fost un omagiu adus de designer lui christian dior şi divei sale, îngerul albastru.
primele compoziţii înmiresmate care îi poartă numele au fost lumânarea şi sprayul de cameră diptyque cu miros de mesteacăn, iris şi vanilie, dar intrarea sa oficială în lumea parfumurilor, unde fanii îl aşteptau deja, are loc abia în anul 2008, când, în vara acelui an, a fost lansat john galliano.
parfumul creat de christine nagel şi amintind de celebra pictură a lui giovanni boldini, marchesa luisa casati, este definit ca fiind un floral aldehidic şi este un parfum gotic, întunecat, destinat femeii mature, elegante, deopotrivă modernă şi retro şi este o esenţă cu trimitere directă la perioada de sfârşit a secolului XIX în parfumerie, perioadă dominată de romantism, discreţie, eleganţă, mirosuri suave şi batiste parfumate.
în flaconul ce este el însuşi o operă de artă şi al cărui buşon este împodobit cu iniţiala G, neagră, o literă gotică, se ascunde un parfum romantic ce se dezvăluie în notele de vârf aldehidice, cu floare de neroli, angelica amăruie şi bergamotă, coborând în miezul floral de trandafir marocan, iris şi bujori, un buchet îmbogăţit de violete, demonstrând astfel că violeta poate fi o floare extrem de actuală, şi un strop de lavandă. notele de bază sunt moscate, cu tuşe de fân şi tutun, patciuli, cedru de atlas, chihlimbar şi tămâie.
la o distanţă de doi ani, john galliano a revenit în lumea parfumurilor cu o nouă creaţie semnată de alienor massenet, un parfum chypre fructat având-o ca imagine pe cântăreaţa americană taylor momsen, cea care este imaginea hainelor şi accesoriilor linie „material girl” aparţinând madonnei.
parfumul, destinat femeii tinere şi rebele, vorbeşte despre o tânără star rock ce se trezeşte rătăcită în berlin, după o serie de concerte, lipsită de mijloacele moderne de comunicare şi care, pentru a-şi declara iubirea va recurge la clasica scrisoare de dragoste.
parlez-moi d’amour, căci aşa se numeşte parfumul lansat în toamna anului 2010, aminteşte de cunoscutul cântec al lui edith piaf, a fost gândit ca o exprimare a principiilor de extravaganţă şi feminitate ale marelui designer şi poate fi descris ca fiind fructat, dulce, picant şi romantic, închis într-un flacon ce reprezintă stilizat un plic ce ascunde note de vârf proaspete şi picante de ghimbir, afine şi bergamotă, note de mijloc florale create în jurul iasomiei de sambac şi a trandafirului turcesc, acest duo inefabil al parfumeriei, veritabilă odă a iubirii, iar notele de bază sunt puternic moscate, ierboase, muşchiul de stejar specific parfumurilor chypre fiind înlocuit cu absolut de chiparos şi patciuli.
este un parfum ce vorbeşte despre iubirea tânără, proaspătă, care se poate naşte şi hrăni şi fără internet, e-mail şi telefon mobil, retrăind emoţiile scrisorilor de iubire, dar care a fost aspru criticat de specialiştii care l-au considerat inferior brandului galliano, numindu-l chiar „un coş de căpşuni”. rămâne însă de văzut dacă tinerele femei îndrăgostite îl vor aprecia sau nu, dacă numele va fi îndeajuns de puternic pentru a avea succesul predecesorului său, aşa cum se întâmplă de altfel de multe ori în lumea parfumeriei (chiar şi chanel bleu a avut parte de critici negative, dar succesul de casă a fost datorat în mare măsură numelui său şi intensei promovări). de altfel atât primul său parfum, cât şi parlez moi d’amour au avut parte de modificări şi relansări, primul în varianta edt (2010), iar “parlez moi”… în variantele edp (2011), encore (2012), gold edition (2012), eau fraiche (2012) sau charming edition (2013).
anul 2013 a fost şi anul apariţiei primului parfum masculin sub numele lui galliano, “before midnight” un parfum picant, lemnos, în care tuşele verzi, ierboase, se amestecă cu lavanda şi frunzele de violetă, iar notele de tutun din baza parfumului se împletesc cu cele tipice ale parfumului oriental, ambră, boabe de tonka.
parlez-moi d’amour,
redites-moi des choses tendres.
votre beau discours,
mon coeur n’est pas las de l’entendre.
pourvu que toujours
vous ripitiez ces mots suprjmes:
je vous aime.
(edith piaf)
sursa foto: la presse
pisoi, de cate ori te apuci sa scrii despre ‘parfume’ , parca nu mai esti tu… devii un mâț constiincios, care-si face temele de acas’ cu atentie, dar si placere.
app., parca am citit un articol intr-o revista d-aYa cu coperti lucioase din cabinetele stomatologice; acolo, nu cre’ ca l-as fi citit in intregime, desi… in asteptarea torturii de pe scaunul ala, orice e bun. 
so, iti place ‘ cosul de capsuni’ sau ‘cenusareasa’? presupun ca le-ai mirosit deja… o tanara star rock , in timpurile ns, chiar crezi ca ar scrie o scrisoare de dragoste? interesanta gaselnita sunt curioasa insa pe cate convinge. doar culoarea, rozul pal, si trandafirii ( turcesti, adica extrem de dulci? )imi pare o intoarcere la clasic.
dintre parfumurile lui galliano, kenza, m-ar tenta primul. miturile urbane, fie ele desenate chiar la berlin (interesantă alegerea, chiar interesantă pentru un excentric) conturează- doar din descriptori, fără tester- un parfum departe de gustul meu. şi aici recunosc, cronicarul îşi ţine părerile deoparte şi doar relatează. aşa mi se pare corect.
practic duceaţa este dată de etilvanilină, cea care liftează notele de fond ale unora dintre parfumuri.
trandafirul turcesc este din specia damascena, în vreme ce trandafirul francez este centifolia, cam aceasta ar fi marea diferenţă dintre cele două, nicidecum dulceaţa. dacă mai adăugăm că în parfumeria de masă trandafirul se numeşte galaxolide şi damascenone… ştii.
Ați dat cu ceva, coniță? Că taare bine mai miroase dupe pervaz. Uneori mai ung și eu liana cu miss dihor și de s-o găta, am să vin la mătăluță să mă cinstești cu un puf. Dacă mai pui și-un pi(l)af de protocol și pe marchiza Casati în ramă, putem spune că avem tabloul unei întâlniri perfecte. Fără nicio legătură cu sfinți sau Valentini.
îîîu! dau liana cu dihor? ş-apoi te miri că stă ţapănă dă frig.
despre sfinţi şi călindare numa’ de bine. cu o condiţiune: făr de roşu şi făr de pluş în prefaţa musteţilor că mă fac taor.
şi da, am dat… cu mopul.
Tu nu știi că maimuța de la liană se-mpute?
Așa că mai bine țapănă de frig, decât transpirată. Imaginează-ți atunci combinație de dihori! 
Poate dau și eu cu mopul mai pe seară, să nu mai primesc reclamății. Numa’ că la mine o să pută a clor, că a-ntârziat curierul lui Galliano. Probleme cu vama, cred.
bun şi cloru’ la o adică! ţ-aminteşti cum umbla mătuşa din italia cu el în poşet?
acu’ daca mi-ai spus ca e …conceput la Berlin, nu-mi mai place niciunu’!
cat d excentric tre’sa fii sa faci un parfum acolo? 
si fara tester??? iti poate placea un miros doar din descrieri?
oricum, io o tin p-a mea, ca doar stii: am mirosit , in Romania, mai multe specii de trandafiri si aveau miros diferit, unii cu o nota in plus de dulceata. cre’ca se face chiar dulceata din ei. 
si bine ca m-ai lamurit cu trandafirii, mi-ai tinut un curs succint intre botanica si chimie.
perfect de acord, kenza, florile miros diferit şi aici intervine specia, dar şi climatul. şi-ţi dau un exemplu mai simplu, rozmarinul: crescut în ghiveciul din bucătărie este total diferit de rozmarinul grecesc şi cu totul altfel miroase rozmarinul de grasse şi este aceeaşi plantă, aceeaşi specie.
şi da, sunt şi trandafiri din care se face dulceaţă. dar în parfumerie poţi îmbogăţi uşor dulceaţa unei flori cu un bob de chimie.
parfumul nu a fost făcut la berlin (să nu dispreţuim germania care ne-a dat cea mai fabuloasă reţetă de kolnische wasser- deşi făcută de un italian- scena reclamei este berlinul, decor urban în esenţă) şi da, pot să spun dacă un parfum îmi place doar din descriptori. există elemente şi acorduri care îmi plac şi altele care nu. de obicei aşa îmi şi caut parfumurile: întâi compoziţia, abia apoi comportamentul pe piele.
vaz ca esti serioasa tare… glumeam, pisoi: sigur ca din trandafirii de dulceata nu se fac parfume si nici Germania nu e de dispretuit. e o … antipatie superficiala, pe care uneori nu mi-o controlez, poate si pt. ca nu-mi iese din cap un anumit fragment istoric.
si desi precis o sa razi, uite ca zic: Kenzo imi place mult, cel masculin insa, casual, cu aroma de citrice. mai, is lesinata dupe el… aveam un coleg la serv. care se dadea cu Kenzo, si atat il adulmecam ca toate fetele au crezut ca mi-a cazut cu tronc. si acum rad cand imi amintesc, mai ales ca , ce nu stiau ele, era ca tipul era gay convins.
mai, tu cand scrii despre parfume ma faci KO!
variantele feminine nu mi-au placut … si de oful parfumului mi-am botezat pisoiul( sg. pui birmanez pe care l-am avut ) Kenzo.
care dintre parfumurile kenzo?
mie îmi place mult l’eau, l-am tot avut o vreme, pentru vară. flower mi se pare prea intens (deşi simbolistica macului mă doboară) şi jungle e prea urban pentru gustul meu. prea făţiş… aşa că prefer parfumurie boss. 
şi da, devin serioasă pentru că parfumurile chiar sunt pasiune veche şi grea… faptul că le scriu aici, e ca să nu uit tot ce am adunat.
Boss?
mai, e ala cu aroma de citrice, nu foarte tare si parca nici asa masculin, nu-i agresiv. habar n-am daca e apa, doar iti inchipui ca nu mi l-am cumparat, desi tipu’ sustinea ca merge si la femei. atat am cautat aroma aia, la citrus verde asa, vag, da’departe totusi, parca am regasit-o.
ca o concluzie: nu-mi place sa miros a floare, prajiturica de vanilie sau trandafiri, ca cica mi-s oama, da’s lesinata dupa citrice, ca si cand as fi o mandarina.
scrie, pisoi, despre parfume daca-ti plac asa mult.
m-ai lămurit buştean.
ai putea încerca o aqua nerolia bianca, din seria alegoriilor guerlain. cred că ţi-ar plăcea. sau orange blossom de la demeter (deşi nu l-am văzut pe la magazinele noastre)
mai, o sa-l intreb, tipu’e in Germania acu’ si-ti zic.
)
un miros subtil, fresh , dar nu sport, cu fragrante de citrice si mai avea ceva,,, parca pere, o salata de fructe vreau .
chestia aia verde n a fost premeditata, da’ e faina rau, las o asa.
e delirum verzişoara. citrică chiar. amu’ aş vrea să ştiu io cum ai făcut-o!
habar n am ! combinari de taste, io voiam sa rad de salata mea si mi a iesit some green.
delirum? mandarinele nu dau delir! 
mutrişoara, breee… numa la mandarine îţi şade mintea. carele mutrişoare se face icişia, vezi la mâţ: = : ) dar făr de spaţii între sămne.
Nu-l stiu, desi are vreo 5 anisori. Am sa-l verific sa vad daca-i bun de un cadou
dacă te gândeşti să-l faci cadou doamnei tale pe parlez…, eu aş zice pas.
mai degrab’ ar fi bun primul, dar este strict părerea mea.