… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
locuiesc într-un cuvânt albastru. între două consoane perfect imposibile şi-o vocală supraponderală, cu vedere la cerul la fel de albastru, mi-am făcut eu culcuş într-o zi. vezi, tu, pe-atunci credeam că te cunosc. că tot ceea ce rostesc îţi seamănă pentru că eu mergeam pe stradă cu ochii după tine, de mă cunoşteau toate pietrele … Read more
te aşezasem în gândul meu ca pe-o mirare: ochii tăi îmi semănau ca şi cum priveam dintr-o dată lumea prin tine. ţi-am trimis mai întâi un ghem, ademeniri de pisică ce-aşteaptă adevărul, dar în inima mea se zbâteau clopote de bucurie. am vrut să mă conving atunci că a venit primăvara, cum stăteam amândouă pe … Read more
se înnoptase de-a binelea atunci când omul, aplecat deasupra instalației la care tot lucrase în vremea din urmă, își ridică privirea. urme de oboseală îi conturau, ca mereu, ochii frumoși și întunecați, în care scânteiau gândurile, focul nestins din inimă. în jur, toate lucrurile familiare stăteau cuminți, primind și ele valurile de răcoare albastră care … Read more
am uitat deja cum ne-am întâlnit, dintr-o încăpăţânare a iernii, poate, deşi noi o tot pofteam afară să facem loc, cu atâta grabă, florilor. vezi tu, am uitat deja multe, corabia zorilor de zi pe care stăteam fiecare în bătaia propriului vânt, aşteptând parcă un semn, domolind parcă un gând. am uitat să te scriu … Read more
sursa foto:salome anii au sunat ca niște fire de nisip, ca niște lacrimi în curbura gândurilor, ochii au privit cerul ca pe un lacăt, ca pe întâia poartă a răsăritului. între noi, atâtea motive de rămânere, bandaje murdare albind boala, între noi, atât de multe cuvinte amăgind nimicul cu colțurile rupte. anii au sunat ca … Read more
în liniștea serii de luni, îmi agăț toate gândurile, ca într-un cui vechi toate hainele înserărilor noastre. miroase a ceai între noi, deși tu ești în lumea ta și eu în propria-mi lume, însă de dragul frazei sau al armoniei cromatice, ne putem preface foarte bine că locuim vremelnic în această frază obosită. la televizor … Read more
un ger năprasnic ni se albea în oase, în ora aceea care amuţise plutind indecisă între noi. ca un animal hăituit ea îşi strângea secundele orfane pe sub fusta zdrenţuită, de nu credeam că se mai poate atâta dezvăluire pe pământ. plângeau în noi semninţele uitării ca nişte ghimpi şi prin porţile deschise, ianus trecea … Read more
tăcerile noastre sună ciudat și ne bântuie a iarnă tâmplele cum stăm așa, pe un capăt pierdut de oră, pe-o dezrădăcinare a silabei curgând. luminile noastre ard ciudat, ca o risipă de funingei pe sub vânt, acest frate mai domol al viscolului cu care ne priveam mai ieri unul pe celălalt. inimile noastre bat ciudat … Read more
se poartă bilanțurile și se poartă dorințele acum, că tot suntem la capăt de an aşa că voi încerca să conturez şi eu câte ceva. 2014 a fost un an despre care se spunea că va răsturna puțin lucrurile și că multe din cele știute se vor arăta în adevărata lumină. multe chipuri pe care … Read more
tuturor celor care mai treceţi pe aici. şi mulţumiri pentru însoţire, pentru gând, pentru zâmbet, pentru uitare, pentru tăcere, pentru bucurie, pentru cuvânt. crăciunul este pentru mine sărbătoarea aceea în care bucuria, deplinul, zâmbetul, liniştea, tăcerile toate se adună ca un mănunchi şi împodobesc chipurile celor care, orice aş face şi oricum aş gândi, îmi … Read more
pe vremea când eram copil, una dintre poveştile cele mai dragi mie era albă ca zăpada. bunicii mei se tot chinuiau să îmi spună povestea lui tei-legănat (bunicul din partea mamei) sau a lui greuceanu (bunicul din partea tatei) dar eu visam mai departe, cu încăpăţânare, la scena în care vrăjitoarea otrăvea merele. ador merele. … Read more
sursa foto: salome visez să-mi ningă mult, pe săturate, mi-e dor de albul abundent, năvalnic, visez tăceri cu gulere brodate cu viscol greu, dar o aştept zadarnic şi mă mai tem că pe sub poarta mică alaiul iernii şi-a trădat amar venirea iar în absenţa de noroi eu sunt pisică torcând chemări, vânând în orb … Read more
ca în mai toate domeniile și în lumea parfumurilor, în aceste ultime zile ale lui 2014 se vorbește despre “cele mai“… şi aici putem adăuga orice adjectiv cu privire la ceea ce a însemnat acest an (sucit, obositor, împovărat sau miraculos). după ani buni de când sunt membru activ pe un site-enciclopedie din această lume, … Read more
se-aşează ca apa pe palmele goale, se-aşează cenuşă pe gând şi dor ca un nor, fumegând tăcerile albe şi liniştea moale în care încape, ca gheaţa în oale, o inimă mare, arzând, se cer şi se prind pe sub pleoape de vânt ecouri de apă curgând şi zilele trec rând pe rând ca apele, demenţiale … Read more
aş fi vrut să înţelegi că trebuia să plec. în felul meu, poate ciudat, poate greşit, trebuia să pun capăt zilelor care încetaseră să mai aducă între noi acea culoare pe care o ştiam doar noi. ceilalţi o numeau pur şi simplu “lumina”, o acceptau ca pe ceva firesc, prezent parcă de totdeauna, deşi noi … Read more
o sută patruzeci de perechi de aripi albind cerul, parcă tot mai îngust, ca o pleoapă căzută peste oboseala zilei şi în spatele ei o singură voce, o singură inimă bătând. o sută patruzeci de aripi legate, purtând şoapta departe, mai departe, inerţia zborului zidită în cuvânt: recită, suflete, recită ceea ce inima nu ştie … Read more