eu am învăţat să număr primăvara deodată cu tine. şi până atunci, la ceasul primei noastre numărători, treceam prea lesne cu vederea orice colţ de verde sfâşiind sticla zăpezilor.
eu am învăţat să-mi ascult iernile pe o piatră, sub palme. ştiu că aşa, dacă am puţină răbdare, am să simt cu o secundă mai repede cum te întorci mirată printre oameni, atât de străină lor, căutându-mă cu privirea pe mine.
eu m-am legat de tine cu toate primăverile care au fost, ca nişte batiste strivite de vânt şi cu cele care vor mai veni, sub acelaşi legământ de numărătoare fără sfârşit.
potriveşte-ţi inima ca pe un ceas. eu voi fi acolo, cu tine, numărând de sub viscol, primăvara ta. este o oră potrivită pentru aceasta, îmi spun, şi este ora noastră. şi ştiu, cu certitudine ştiu că şi tu numeri dincolo de fereastră.
cu întârziere, ţie.
https://www.youtube.com/watch?v=E6EQgzPX7G4
Mi-aș potrivi inima cu un ceas cu cuc.
şi cine te împiedică? mathias malzieu cumva?
Mă împiedică chiar cucu’, că se ascunde. Mecanica inimii mele, deh! Uh, îh, bleah…
Măă pisic, după 6 zile de Târg de Mărțișor, mi-aș potrivi inima cu orice pân’ la urmă. Primele două zile parcă au fost de marți(de la a doua zi a săptâmânii)șor. De fapt, marți a și început.
marțea are mereu trei ceasuri bune! acu’ te plângi???
Ei vezi că tot la vorbele mele ajungi? Când e ora potrivită… e.
ţi-am spus, sava, că voi folosi vorbele tale.