eu ştiu acum că mor din când în când,
aşa cum moare floarea şi dulceaţa,
dar am ales să-ntorc cuvintele pe rând,
bolnav căutător de sensuri. dimineaţa,
când paşii mei se vătuie-n tăciune
şi întâmplări mai bat încet, fără noroc
în poata unui suflet gol şi fără nume
eu mor încet şi mă ridic la loc.
eu ştiu acum că mor cu orice clipă
şi mă ridic la viaţă iar şi iară,
când carnea mea-n cerneală se-nfiripă
şi noaptea se închide-n călimară.
ce tânăr suflet şi ce an de gheaţă
pe coaja zâmbetului strâmb se ţine
eu ştiu. eu mor şi mă întorc la viaţă
mereu cu sufletul în palme: un tăciune.
eu ştiu acum. atâţia ani în mine
s-au prins tăcut de ochiul orb şi gol
în care mor cuvinte şi rubine
mi se ridică lacrimile-n stol
de păsări mari, ademenind a moarte
şi-a viaţă nouă tainic împletind
o soartă veche tipărită-n carte
cu slovă nouă încă fumegând.
eu ştiu acum că mor din când în când
rostogoliri de vieţi la-ncheietură
şi port pe sufletul bătrân
un chip atât de tânăr: o arsură
şi…. mulţumesc muzei. 
Eu ştiu acum că sufletul îmi ţine
ascunse mii şi mii de gânduri,
ce vor sa zboare libere-n înalturi,
dar cad şi rup cadenţe sau sparg rânduri;
şi adun mirată doar un pumn de fapte
din revoluţia de-o şchioapă ce se zbate
în sufletu-mi bătrân ce parcă plânge
şi-adorm visând cuvântul care curge
…din mine, către tine, înspre voi..
Vă îmbrăţisez, fetelor, cu tot dragul, muzele mele dintr-o seară de ianuarie..
Pisică, tu nu știi să trăiești altfel decât arzând! Te lași mistuită de viață pe dinăuntru și mori și trăiești în fiecare clipă. Tu nu știi altfel, nu-i așa?
recunosc, andreotti, doar aşa ştiu a scrie. tăciune.
de mâţ.
Tu ştii muri din când în când
Pentru a renaşte mai arzândă,
De prin cuvinte tainic adunând
Chiar nemurirea, slovă fumegândă…
cred, dana, ce spuneau scriitorii mult mai mari şi mai importanţi decât mine: că scrisul este o declaraţie împotriva morţii. o rămânere.
Well, dacă m-ai ridicat la rangul de muză, nu pot decât să fac o reverență și să ma înclin în fața ta, felină torcătoare, dar asta dupa ce o să te trag de mustăți!!! Așa, pentru că-mi place! 😆 😆 😆
ok, ok, ai voie, wwfirst!
sper doar să nu fi deranjat cu inspiraţiunea mea. ştiu că “imitaţia este cea mai sinceră formă de flatare” (cc colton) dar departe de mine gândul de a flata. poezia ta mi-a plăcut teribil de mult şi o mai spun o dată, dincolo de tema ei deosebită, ritmul e fantastic. că au vrut cuvintele să se înşiruie şi la mine… da, eşti mare vinovată aşadar.
Să deranjezi? Nicidecum. Îmi place să fiu muză!
eu sunt muza! cum se numeste muza de gen masculin? EO! kiddin’… anyway, psi, esti o traditionalista superba
.
mâț superb? pe-asta de unde ai scos-o, eo?
și beee) unde ai dispărut mă rog frumops? haaa?
Psi world, am disparut de nici eu nu mai stiu
. Am ramas cu umila mea pagina de blog, fara comentarii si fara cititori, sunt bine, asta inseamna 
ești sigur că și fără cititori? liniștea este bună… de la tine am învățat.
Mă tot perind pe aici de ceva vreme…parcă aș încerca să (mă)recuperez…
Mă bucur că mai există cuvinte care mă pot alina…