… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
mi se aşează adesea pe gură dinspre inimă venind, ascendent, cu paşi moi şi neauziţi, cuvinte ce spun lumii despre tine. mi se aşează adesea pe tâmplă pe linia fragilă şi albastră a gândului, un dor năprasnic de vieţile care au fost, de vieţile care vor mai fi, toate nouă legate cu firul torsului tău … Read more
cu vedere spre locul unde, nevăzut, zeus mai aleargă nimfe și împarte săgețile lui fierbinți, se află paleos panteleimonas un mic sătuc ce adună pe străzile lui pavate cu piatră mai mult turiști decât localnici, în marea lor majoritate pensionari, retrași în răcoarea muntelui. îl desparte de zgomotul și freamătul rivierei olimpului doar câțiva kilometri … Read more
apoi se făcea că ne așezam rotund, dinspre marginea clipei, încă te visam. îmi bătea inima tare, tare ca aripile unei păsări captive și șopteam, deseori șopteam ca pentru mine: – mă rog să-ți fie bine. zilele treceau incert și sălbatic, colorate în arșița verii, la tine mai cald, mai aprig, la mine umbrit de … Read more
grecia din nou, aceeași dragoste de locurile în care, odată ajuns, îți va fi dor și astăzi vorbim despre o revedere, căci pe la meteora am mai fost în urmă cu mulți ani, în chiar prima noastră vacanță grecească și, de fapt, ele au fost motivul pentru care mi-am dorit atunci să vizităm grecia. între … Read more
grecia, din nou. locuri pe care le știam, locuri pe unde am mai fost dar și altele noi. așa s-a desenat vacanța mea de sfârșit de iulie și început de august, sub un soare miraculos de albastru, de care nici măcar nu mă mai mir, știu că așa este acolo, în țara tuturor începuturilor. pentru … Read more
să stai desculță pe marginea gândului, pe marginea apelor coborând, ezitând, să atingi cu talpa fiecare cuvânt, înflorindu-l, trezindu-l la viață, în cerc. să alergi desculță pe marginea cercului, în miezul adânc al vieții privind, să urci înspre cerul cu nori hohotind, să atingi cu șoapta fiecare cuvânt, înflorindu-l, trezindu-l la viață încet. să pășești … Read more
cineva trece prin inima mea. ca un joc al întâmplărilor surde, cineva își potrivește pașii după secundarul uitărilor mele. trecând, ia cu el fiecare sistolă, fiecare abatere de la regula tăcerii. cineva trece prin carnea mea. mi se pare că doare această reașezare a particulei, dar în realitate ea, carnea, se desfășoară ca o catifea … Read more
ultima oră – o poveste de alina grozea. ea ar spune că este primul ei roman, eu aș spune că este a treia ei carte, după de ce nu-mi găsesc pe cineva și toate drumurile duc la mine. și editura cartea de suflet. nu este nicio potrivire în asta, e pur și simplu așezarea lucrurilor. și … Read more
eu știu să fac cuvintele să tacă, mi-ai spus cândva și tremurând, sub pete de cerneală colorată te-aș fi chemat, te-aș fi găsit urlând. eu știu să fac cuvintele să ardă, să râdă blând, să te dezmierde, și știu că harul tău, ascuns sub gheață, lucește încă stins, dar nu se pierde. eu știu să … Read more
sunt obosită. visez vacanța care, pe măsură ce trece timpul, parcă se îndepărtează tot mai mult. așa că mă opresc și mă întreb: ce se întâmplă cu mine? ce vrea să-mi spună corpul meu despre această lipsă de energie? ce spun aripile mele, abia poleite cu pene noi și atât de puternice, despre această stare … Read more
”pot jura că ești acela care s-a îndrăgostit pentru vecie de fata aceea al cărei nume îți scapă mereu” (marin sorescu- la dumneata) sursa foto: salome pot jura că ești acela de-al cărui cuvânt m-am legat demult, ca într-o mirare a sufletelor, ca într-un altfel de anotimp, răsturnat, ridicat, la rangul verilor absolute. … Read more
narcis și gură de aur, romanul germanului, prin naștere și elvețianului, prin domiciliu, hermann hesse, este printre ultimele publicate și cel de-al doilea care tratează tema dualității umane, după mai cunoscutul- cred- lupul de stepă. apărut prin anii 90 la editura rao, cea care a publicat de altfel majoritatea romanelor lui hesse, narcis și gură … Read more
îți scriam mai demult că mi-e de-ajuns să știu cine ești, biete gânduri prin ploaie pe care astăzi le citesc cu mirare. eu le-am scris? eu ți le-am scris? mai degrabă inima. pentru că ea te recunoștea la capătul fiecărei bătăi, la capătul fiecărei sistole. apoi, nu știu cum, ne-am depărtat în miros de mere verzi, … Read more
ascultă-mă, te rog eu vin, cu vorbe calde, de rubin, să-ți spun povești în formă de lalea, să-ți deslușesc mirarea și culoarea, din vin. ascultă-mă, te rog, am să-ți aduc, sub verdele foșnind a nuc, povești în formă de lalea, lucind cuvintele cu-aroma lor de dor, te vor. așteaptă-mă, te rog, mai sus, de inima … Read more
astăzi te caut printre cărți. sau nu. mai bine te voi căuta printre plasturii dezlipiți de pe ochii zilei. ziua de azi este oloagă, ca mai toate suratele ei, dar chiar și cu asta m-am obișnuit, ca un câine ud ce își ferește lanțul de ape, nu pe sine, ci lanțul. “nu mai am timp!”- … Read more
omul care stă în fața mea are ochii căprui sau de ape în care plutesc leneșe umbrele molcome ale vieții. mă privește zâmbind și, uneori, tace. îmi vede rănile care mai sângerează, îmi vede nodul de lacrimi și stă așa, înaintea mea, acceptându-mă exact așa cum sunt, în spatele zâmbetului meu bolnav. omul care stă … Read more