… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
viața este un curcubeu ce unește inima și sângele, aerul din plămâni, viața este o casă de oaspeți în care se-adună zilele pe rând, întâmplările și respirațiile, anotimpurile repezi ale iubirii, visurile, ca niște fulgi de zăpadă dansând și crescând. viața este o întâmplare norocoasă, o minune cu două sute de aripi, un lac de … Read more
din tine însuți nu te duci nici dacă umbra, nici dacă șoapta, nici dacă păsările trec și-ngheț atinge frunza. în tine însuţi nu rămâi şi nu ajungi că nu e lacrimă mai mare decât să fii cuvânt şi nu din întâmplare metaforă arzând. din tine însuți nu te duci nici dacă viața, nici dacă noaptea, … Read more
#confuz, alex andronic. o lansare la libris, pe final de mai, într-o zi oarecare, dar miraculos însorită, cam așa cum ar trebui să fie sufletul când știi cine ești, când, după o cursă nebună prin caruselul numit viață, nu mai ești #confuz. o carte despre care, atunci când am aflat de la alina grozea (mulțumesc mult … Read more
tăcerea din cireși…. să vă ajungă. de-o iunie și-un asfințit de mai. nu ştiu să fiu altfel decât sunt: un trecător prin lumea aceasta ce îşi poartă sufletul bandajat într-un cuvânt. nu vreau să fiu altfel decât sunt: doi ochi mari ce caută prin lumea aceasta frumosul fără de care nu poate trăi. nu înţeleg … Read more
de câte feluri e iubirea? în câte feluri râde noaptea de câte ori, nemărginirea ți-am dat? în câte rânduri șoapta ne va găsi purtând pe brațe, cireșe dulci, copilărie? de câte feluri e iubirea? de câte lacrimi e nevoie, să speli un suflet sau o clipă? din câte bateri de aripă se naște liniștea, înaltul? … Read more
îmi tac un gând, îmi plâng un braț. precum o față de damasc, sălbatic gând în mine nasc, când pe sub ușă cânt de vânt, pe albul zilei fluturând. de apăsare, apa limpezește numai părelnic, cum ai da pe-arsură cu răsuflarea rece, dinspre gură când cercul de tăcere te păzește ca un trecut uitat, un … Read more
ca un mac înflorind îmi aud inima, cum cântă și râde, cum se înalță, prin cele mai firave crăpături de asfalt ale vieții, peste câmpuri sălbatice, rotunde. ca un mac înflorind îmi simt inima, ea bate și bate, e-un ocean de mirare și încântare și-o părere de grâu mi se coace la tâmplă, prin câmpuri … Read more
te privesc uneori. ce departe ne suntem pe sub cuvinte pe care am uitat să ni le mai spunem, la început de teama de a nu părea penibili cu emoțiile noastre, mai apoi, stânjeniți de… mersul lucrurilor. te privesc uneori. este atât de multă înstrăinare în îmbrățișarea de-acum, că mă întreb pe furiș dacă mai … Read more
de la cinci la șapte. o iubire. și întrebarea: ce faci de la cinci la șapte după amiaza? îți permiți curajul, nebunia și bucuria să iubești cu totul altfel, atipic, diferit de tiparele pe care le știai, le-ai văzut în jurul tău? hm? ai curaj? ai curaj să recunoști și să accepți iubirea asta care … Read more
cracovia. toate drumurile acestui oraș care mai păstrează încă atât de proaspăt aerul medieval, duc către wawel, dealul sub care dormea odinioară dragonul emblemă al orașului- smok wawelski și pe care se înalță astăzi, mândru și atât de frumos, castelul lui cazimir cel mare. legenda spune că, demult, pe vremea lui krakus cel înmormântat astăzi … Read more
cracovia. povestea de primăvară merge astăzi mai departe, așa cum vă promisesem în episodul trecut, și-am ajuns, iată, după o plimbare prin cartierele evreiești (și o mică lecție de istorie) să ne întoarcem în nowy plac și în rynek glowny. este sâmbătă după amiaza, grupul nostru s-a reunit la timp pentru o bere la terasa … Read more
cracovia. sâmbătă dimineața devreme. soarele parcă vrea să râdă puțin, promițându-ne o zi mai aproape de primăvară. de la fereastra camerei noastre privesc către nowy plac și mă gândesc deja încotro ne vor purta pașii în această zi: un cartier prin care data trecută, acum mai bine de cinci ani, nu am reușit să ajungem: … Read more
noi ne legaserăm tăcerile de genunchi. ziua cobora peste noi cu pleoapele ei obosite şi amintirile ne vorbeau despre un mâine deja trecut. inventaserăm un asfalt pe care eu desenam dâre lungi de parfum, inventaserăm poveşti despre monitoare cu ochii legaţi. îţi promisesem ţie toate aşteptările, îmi dăruisei mie toate şoaptele ca pe nişte fulgi de vânt … Read more
cracovia. rubin sau chihlimbar, zâmbet strivind ploaia care abia ce tăcuse. ajungem la b&b kolory în nowy plac cu mult mai devreme decât ora la care anunțasem și încă și mai devreme decât scria pe site că se face check-in-ul. dar mateusz intră în scenă cu zâmbetul lui cald și ne trezim sporovăind de … Read more
e-atâta iarnă între noi că floarea s-a ascuns, sfioasă și tremură lumina-n glastră și plâng de dor, tăcuți, cocori e-atâta iarnă-n primăvară și curg zăpezi din ceruri surde miros de cruci pare să-inunde botul de-april și căprioară e-atâta iarnă albă-n noi că am uitat, că ne-a durut al primăverii început și-n straie albe vrem… … Read more
zicea bogdan ieri, citind trailerul acestui film numit cracovia un lucru care, cumva, m-a pus pe gânduri: mă transform oare într-un condei serios și meticulos atunci când povestesc micile noastre escapade prin lume? se pare că da. din prea mult plin și frumos ori din dorința de a lăsa aici, pentru mâine, aceste impresii, devin aidoma … Read more