să stai desculță pe marginea gândului,
pe marginea apelor coborând, ezitând,
să atingi cu talpa fiecare cuvânt,
înflorindu-l,
trezindu-l la viață,
în cerc.
să alergi desculță pe marginea cercului,
în miezul adânc al vieții privind,
să urci înspre cerul cu nori hohotind,
să atingi cu șoapta fiecare cuvânt,
înflorindu-l,
trezindu-l la viață
încet.
să pășești desculță pe oglinzile nopții,
liniște, liniște albă mușcând
din încheietura fiecărui cuvânt
când viața este numai un dans
aproape rotund, balansând,
iar tu, întâmplare, minune,
pasăre, flacără, dor
ce cuvânt!
la viață trezit
pe sub tălpi adormit
te rămâne.
sursa foto: salome
Te rămâne şi te simte.
Minunat! Am zâmbit larg la primele versuri, am început aseară o poezie cu “desculţ prin gânduri bla bla…” nu ştiu dacă reuşesc să o termin.
ba să poftești să o termini!
să aibă și mâțul ce citi!
Desculta si goala,pe margini de gând,
meditând elevat,între cer si pamânt,
dincolo de moarte,de spatiu si timp,
e taina Vietii,simtita prin Spiritul Sfânt …