cineva trece prin inima mea. ca un joc al întâmplărilor surde, cineva își potrivește pașii după secundarul uitărilor mele. trecând, ia cu el fiecare sistolă, fiecare abatere de la regula tăcerii.
cineva trece prin carnea mea. mi se pare că doare această reașezare a particulei, dar în realitate ea, carnea, se desfășoară ca o catifea înaintea-i. ca un covor de frunze numit octombrie. ca o ploaie de fulgi numită ianuarie. ca un crâng de păpădii gata să-și ia zborul sub soarele verii. cineva trece zâmbind. cu pasul crud al celui care se știe.
cineva trece prin gândul meu. locuiește acolo ca într-o casă albastră cu ferestre mari, de apă și nod. amintirile se leagă șirag de fiecare zâmbet și batistele cad grele, împovărate. cineva respiră pe tâmpla mea. uneori se teme că îl aud.
cineva coboară cuvintele în cerneala mea. noaptea, ziua, viața, întâmplarea, dorul… oricine poate fi cineva. ca rugină, ca o bucată de aur plânsă, ca o inimă, ziua de astăzi. mereu, cineva trece.
cineva trece dar numai Cineva rămâne…
Totul este relativ,iluzoriu,trecator,doar Cuvântul va ramâne,ca samânta în ogor.
“Cerul si pamântul vor trece,dar cuvintele Mele nu vor trece.” -Hristos Isus –
sau trec toți, potecuță?
nici cuvântul omului, iosif. nici el nu trece… cuvântul, ca și orice altă formă de creație, rămâne.
Depinde de sursa emitenta,de rezonanta,intensitatea si valoarea continuta în cuvântul omului,de capacitatea de perceptie a receptorului si de reglajul frecventei,dintre emitent si receptor.
P.S. Factorul cel mai important,pentru ca aceste cuvinte sa ramâna,tine si de relatia spatio-temporala a comunicarii lor…
la ce te referi când spui asta, iosif? comunicarea autorului cu cititorul nu cred că este legată de locul în care s-a scris opera ori timpul și reversul locul în care și timpul în care se citește de pildă poezia lui nichita stănescu…
Cineva… cineva îți caută urma pașilor, pierduți parcă în pulberea drumurilor. Cineva îți caută parfumul suav, printre florile poienilor pierdute în inima codrilor. Cineva îți caută nuanța părului tău, prin verdele frunzelor. Cineva îți caută ochii privind spre azurul cerului, spre raza aurie a soarelui.
Cineva te caută, iar în trecerea lui te va fi găsit, poate.
Eu cred ca da,tinând cont de evolutie,(eu fiind un credincios evolutionist
)perceptia omului (homo sapiens) se modifica în functie de evolutia gândirii (ratiunii) care, (personal consider) ca nu corespunde cu cea de acum doua milenii…
Chiar perceptia de la o generatie la alta este diferita,aceasta dând nastere la confictele dintre generatii…
conflictele de comunicare, iosif, nu au legătură cu generația cât cu faptul că nu punem întrebări ci presupunem că știm ce-a vrut să zică… autorul. sigur, când autorul este decedat, e mai greu să întrebi. dar rămâme- cred- rezonanța cu opera lui.
vezi, eu nu eram lămurită unde bați și de aceea te întrebasem la ce te referi. aș fi putut presupune greșit.
întotdeauna ne găsim unii, pe ceilalți, mugur. întotdeauna.
și mai devreme sau mai târziu.
“Cerul si pamântul vor trece,dar cuvintele Mele nu vor trece.” – Isus Hristos –
Un week end luminos,frumos,armonios…în iubirea lui Hristos…
mulțumesc frumos, iosif. a fost…