”pot jura
că ești acela
care s-a îndrăgostit pentru vecie
de fata aceea
al cărei nume îți scapă mereu” (marin sorescu- la dumneata)
sursa foto: salome
pot jura că ești acela de-al cărui cuvânt m-am legat demult,
ca într-o mirare a sufletelor,
ca într-un altfel de anotimp,
răsturnat,
ridicat,
la rangul verilor absolute.
pot jura că ești acela de-al cărui zâmbet m-am înfiorat,
ca într-o noapte de vară cu zburători,
ca într-un cântec cu pescăruși
care râd,
care plâng,
care vorbesc în sălbăticia lor despre tine.
pot jura că ești acela spre care întind mâini,
atunci când vreau să tac,
atunci când vrei să privim,
despicătura aceea din suflet,
a dor și a zbor,
pe la marginile cerului strălucind.
pot jura că ești acela de care îmi pasă,
așa cum ți-am spus demult,
așa cum te simt
atunci când te-așezi în inima mea,
aproape plângând.
… scrisori către un prieten… poate…
Știu că nu-ți place dar eu tot îți spun
, SUPERB. Ambele amândouă. Weekend de poveste să ai, pisic! 
am roșit, dana. cu sorescu nu pot să mă compar nici n-aș îndrăzni, dar de la el s-a rostogolit epistola asta. e bine să stai în umbra marilor poeți, cred.
weekend cu examen va fi, dar de poveste. să fii bine, suflet bun!
De ce acest “poate…” relativ,incert,îndoielnic ?!…
așa vrei tu să-l percepi, iosif.
eu îl văd ca pe o certitudine.
“poate” ai dreptate.Cuvintele nematerializate au sensuri,forme si întelesuri percepute relativ,subiectiv,în functie de nivelul perceptiei cititorului/ascultatorului .
Pot jura că la tine găsesc mereu ceea ce sufletul are nevoie ca să simtă că mai poate zbura puţin.
he, he, ce bună înțelegere avem, iosif.
zbor întins, potecuță! zbor lin și întins!
Precum a câinelui cu pisica.
câinele și pisica se înțeleg. dacă vor.
Depinde de mai multi factori,conditii si împrejurari.
eu zic că cel mai mult depinde de cei doi comunicatori, abia apoi intervin factorii, condițiile, împrejurările.
ce frumos e aici la tine… Uitasem… Și mi-a fost dor…și am îndrăznit și eu…
bun venit, ci șăzi la o cafia, dagathă?
Păi dacă tăt am vinit…șăd…
mi-era dor de tine, să știi.
<3
Și pe mine mă mai ia dorul de mine…
știi tu…
<3
Dar cum am dat peste tine acum…mi-am amintit lucruri frumoase și m/am trezit scriind…așa, în joacă…știi, ca pe vremuri!
Mulțumesc! Că m mai trezești!
frumoase jocuri, este?
poate mai inventăm de-astea literare. mai ascuțim condeie…
Păi da!! Așa ne-ar fi frumos!
ne-ar.
să vedem ce zice muza responsabilă.
o convingi tu cumva, nu???
îi râd cu toate mustețile!
așaaa!
Jocuri, jocuri, şi eu visez jocuri… frumoase… ca pe vremuri…
De versurile tale nu spun nimic, că ştii că-mi plac… întotdeauna… şi dintotdeauna…
poate că într-o zi vei găsi jocuri la fel de frumoase ca cele pe care le porți în amintire. poate că într-o zi vom inventa, împreună, jocuri noi, mai frumoase. cine știe, vero.?!
… sau poate că doar vor putea continua de unde au rămas, cu forţe noi…
cine să continue, dana?