… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
mi-am pus iarna ta pe tâmplele goale şi m-am privit în oglindă cu sfială crezusem că aşa are să ningă între noi, îmi dorisem un alt anotimp alb, mereu alb în incandescenţă, mi-am pus inima între coastele tale ca pe o mirare, ca pe un scut şi s-a pornit să ningă între noi cu o … Read more
ceva mai sus de genunchi şi mai jos de iarbă pe asimptotele gândului rămas atât de mic sunt zvonuri de retrocedare: veniţi de vă luaţi înapoi luminile, inimile şi cireşele-cercei, stâlpii inutili ai caznelor mărunte veniţi de-i luaţi şi pe ei! suntem parcă prea mulţi pentru o singură noapte, bolnavă, scurtcircuitată şi sinucigaşă când pe … Read more
există un rost în fiecare dintre bucuriile zilelor noastre şi există întâlniri de cuvinte din care se nasc apoi poveşti numite simplu, prietenie. există o zi a româniei de care îmi voi aminti peste timp altfel, pe care o voi privi crescând în hohotul de râs al unei fetiţe născute astăzi, la braşov. pentru că … Read more
sub gheaţa rece, un trandafir încremenit strânge ploile lui noiembrie. inima lui, petală în neofilire mai cheamă zadarnic un pretext de iarnă. câtă tristeţe doarme în floarea prinsă în capcana fragilă, aproape invizibilă? cât de rece trebuie să fie lumina în iluzia de zahăr topit care ne acoperă aşteptarea? sub haina rece a tăcerii mă … Read more
sursa foto: salome el dădu deoparte perdelele care ţineau noaptea cu vârful degetelor. ea zâmbi ca o amforă plină. el privi înapoia lucrurilor, acolo unde începuse de fapt totul, cu un alt zâmbet, aidoma celui de-acum. ea tăcea cu adâncimi de apă în privire. el atinse cu mâna lemnul uscat al mesei pe care lumina … Read more
– numele? – kensi- şopti ea aproape mirată că ştie, cu ochii la omul din faţa ei. de fapt îi vedea doar capul, forma aceea rotundă şi ţepoasă, aplecată peste masă şi mâinile albe, ieşite din mânecile cămăşii ca nişte păsări de hârtie. pe fugă, se gândi că mâinile acelea sunt frumoase şi îşi dori … Read more
ţi-s iarnă azi, şoptind pe tâmplă tu frunza mea cu galbenul plăpând şi dacă-n noaptea asta mai ridic o şoaptă, ancorată-n vânt te ning pe poarta mea de alb, de nins şi pe reverul întâmplării mele te cern eu alb, tu verde stins ca zahărul topindu-şi îndoiala în ceaşca unei vineri mici în care rătăcite … Read more
mi-am întors toamnele pe toate părţile ca pe-un buzunar rupt şi golit de înţeles, ca pe-o linişte îndoită de ploaie, mi-am luat toamna la rost şi la purtare. era luni, dimineaţa devreme şi un cârd de ciori se ridica între noi şi parcă pădurea verde îngenunchease. – se dă cu mopul, vă rugăm aşteptaţi! lipeam … Read more
de o parte şi de cealaltă a mediteranei, în climatul acela cald şi ademenitor, în serile târzii sau dimineaţa, cu câteva clipe mai devreme de trezirea soarelui, dealurile cântă. culegători sau simpli turişti, oameni ai locurilor sau căutători de frumos prin lume, dacă ne aflăm în zonă, vom vedea numai şirurile lungi de arbuşti prin verdele … Read more
mi-am pus inima cu vedere la fereastră printre dantelele zdrenţuite ale întâmplării să o recunoască soarele, firul de iarbă şi oul, indecent dezvelit în tigaie. i-am dat inimii cântec nou în bătaie ca un murmur sub fum de răşină arzând să o recunoască noaptea, firul de veghe şi albastrul din braţele somnului. mi-am aşezat inima … Read more
soarele se ridică încetişor pe cer, ca o pâine coaptă, imensă. bărbatul stă la fereastră. fumează privind acelaşi ritual de răsărit ca la fiecare dintre începuturile zilelor sale. duşul fierbinte, ştergând până şi pe cele mai vagi urme ale somnului, liniştea atât de dragă, prieten apropiat şi de neînlocuit, ochii adânciţi, căutând o imagine anume … Read more
a-lunecare din căuşul nopţii când luna muşcă surd dintr-un genunchi a-demenire pe sub ceasul sorţii ce-şi cheamă iar arvuna din cuvânt alint să-ţi fie vântul rece când ard gutuile în geam şi frâng. într-un noiembrie fierbinte eu pe sub lacrimi stau la geam, mi-e ochiul surd, mi-e pasul mut, când din căuşul şoaptei curg şi … Read more
mi-e tulburare şi sărut, mi-e moara sufletului grea, mi-e pâinea coaptă-n palma ta şi mi-e melancolie. mi-e tâmpla arsă ca un lut, mi-e dor şi mi-e teluric, mi-e greu să nu mă ştiu a ta anosmic şi sulfuric. mi-e inima magnet bolnav, mi-e margine-n cuvinte, uitări pe gânduri cad, concav şi mi-e perpetuu… ţie. picior de … Read more
un elefant ermetic şi uşor enervat de echilibrul precar al pânzei pe care generaţii întregi se legănară pe-afară, făcu într-o zi reclamaţie, sesizare în scris cu un studiu de fezabilitate în spate, întru eternitate. vestea se întinse repede în lung şi în lat ca un ecou înalt, ciutele toate cereau o explicaţie mai vehement ori … Read more
mai întâi se aleg cuvintele. două câte două, ca nişte batiste uscate de vânt, ele sunt albe şi lipsite de noimă la început, ca nişte păsări orbind cerul. dăm deoparte lacrimile, punem punct emoţiilor care mai dorm leneş şi împăturim frumos, în patru, cuvânt cu cuvânt, silabă peste silabă. un eşafod îşi lungeşte urechile, lanţul … Read more
mai întâi mi-am uns o felie de pâine cu toată îndoiala. părea cam uscată la colţuri, i se crăpase coaja de atâta aşteptare şi nesomn, dar era totuşi… acceptabilă. şi-apoi, oricât scotocisem eu prin sertarul conştiinţei, era singura felie rămasă, parţial întreagă. pe restul fie le prăpădisem, fie le dădusem eu de pomană, aşa că … Read more