se-aşează ca apa pe palmele goale,
se-aşează cenuşă pe gând
şi dor ca un nor, fumegând
tăcerile albe şi liniştea moale
în care încape, ca gheaţa în oale,
o inimă mare, arzând,
se cer şi se prind pe sub pleoape de vânt
ecouri de apă curgând
şi zilele trec rând pe rând
ca apele, demenţiale
iar anii năvalnici cu doagele goale
se trec peste noi fluierând
o viaţă din apă, pulsând
ce lut suntem noi pe pământ!
ce inimi în dor: rotocoale
de apă, de foc, de cuvânt.
<3
Dear, văz că ai rămas cu doagele goale. Pare-se că la petrecere te-au cinstit numa’ cu apă. Ca să fii ușurică la dans. Sper că nu și ușuratică…
apăi să ştii că fix apă am băut. ş-am vorbit despre cum am votat eu cu kelemen hunor.
a fost horror!
Vaaai, psipsină, în cazul ăsta n-o să te am în vedere pentru nicio petrecere.
în loc să te bucuri că rămâne mai mult pentru tine! think goose! of, of….
Mă bucur, psipsină, dar oricât de „bucuroasă” aș fi, tot n-aș putea înghiți povestiri (d)elect_orale, oricât de hunorabile ar fi.
glumam.
situată între un rumân ş-un ungure. 
Ș-așa gândeai matale că vei stârni pasiuni combinatorice? Nu era mai simplu cu niscai permutări?
păi nu se putea altfel. eram ca isus între tâlhari, ori ca nedumerilă între funar şi marko bella. uneori eram hunor, alteori vadim…
Vezi, dacă nu bei?!
apa fara nicio muzica e apa chioara, mâț
la eutanasiere am inteles, desi mergea si acolo un mars , ceva….
in glob, in cascada, cu Maya … nu ca n ar trebui, is curioasa. o sa te costumezi si Craciunita? 
care i treaba cu pozele?
nu-i nicio treabă cu pozele, kenza. m-am jucat. cea de pe blog va dispărea cândva, că tot mi se pare mie irelevantă moaca pervazieră…
cea cu momoțica rămâne emblemă, așa cum este și cea alb/negru din header. și nu, doamne feri să mă fac crăciuniță… ar fugi moșul.
nu fuge, mai.
se confuzeaza de tot si si varsa tot sacu’.
btw, la ce cadou visezi ? parca vad ca scrii un parfum .
kenza, din lumea parfumurilor mi-am primit deja premiul: o invitaţie de a alege cele mai bune parfumuri ale anului, pe un site de specialitate.
ocazie cu care, în zilele următoare am să vă scriu de ce prefer de departe terracota-guerlain, tom ford- tabacco-vanille şi altele.
moş crăciun e mai sărman aşa, mai bătrâior, nu mă risc să-l trimit la adulmecat flacoane că el ştie numa’ reni, spiriduşi, brad. dacă-i zic de cauciuc, beton sau galaxolide, strică naibii sania.
nu l mai menaja: o fi el Mos, da i rosu, cel putin pe dinafara
, si are ditamai sacu’. nici nu te astepti la ce poa’ sa scoata din el. din sac. sa pastram mitu’. cel al surprizei.
sa stii ca in continuare sunt incurcata in setari: mi e imposibil sa ‘ te urmez’ , la un prezent continuu din limba IT ului. sa ‘nteleg ca pt. pervaz imi tre’ alte abilitati, din alt domeniu?
si o piesa la poezia ta, incerci?
încerc o piesă… mai încolo. acum sunt încă dincolo de pervaz, mâţ truditor. cât despre blog, spre deosebire de cele pe wp, căsuca mea e pe domeniul ei, cu setprile ei, dar am primit mail cum că mă urmezi deja. so? care-i baiul? ce nu mere? 🙄
a… pe adresa asta de japonez nu stiu daca am intrat de 5 ori.
ok, tu ai o casuta speciala.
e de fapt o căsuţă ca oricare alta, kenza. pe cuvânt de mâţ.
doar că regulile casei sunt ca mine: ciudate.
ş-o apă, kenza, cum am promis:
https://www.youtube.com/watch?v=tb2gjwq1WXg
şi fără legături apoase, o voce care mie îmi place mult, roy khan (şi pe care nu l-am mai ascultat parcă de ceva vreme)
https://www.youtube.com/watch?v=IH_otgmeCCs
e o casuta de unde rasuna rocku pana … hat departe.
so, n ai cum s o ratezi. de parfumuri ce sa mai zic. 
De la Roy iti place vocea, zici? 
ok, te cred pe cuvant tastat. 
faine piesele. Amorphis il ascult des in Thousand Lakes, imi place pianu’ care rezoneaza ca intr o catedrala , culmea.
vocea. oricum norvegianul s-a retras din ale cântului de ceva vreme aşa că trupa fără el… hm!
thousand lakes? că bine zici, sis! 
asa… acu’ mi intra cascada .
direct, ai eludat malul de japonez, cam zdruncinat si cu porniri sinucigase. 
si rocku’ 
poezia ta mi intra oricum in cap, cu sau fara abilitatile tale in ale setarilor.
Esti frumoasa
nu, cita, chiar nu.
adevărul ăsta este și îl știu. dar… contează? 
kenza, acu e di-vină poezia?
Rămâne cuvântul când trece o apă
și-mi cazi a mirare pe bulbi si sepale,
iar calul din mine din ape s-adapă,
și freămat, și scurm în palmele tale.
…
A insistat copilu’ să-i zic cu cine am votat! Și i-am zis ca tine! 😆
Faină poza!
Despre text…nu pot să apăs decât ”Like”
îţi fac şi ţie o poză dacă vrei.
Psi, ce aer de pakistaNirvaneză ți-ai tras, mamă, nu prea se simt anii trecuți peste mata, iar doagele-ți sunt la locul lor, judecând după rotocoalele de cuvinte despletite în albite rime…
adică îți păream atinsă de senectuți, miai? 🙄
No way!! Mă refeream la prospețimea feciorelnică din privire, asociabilă purității primei vârste. Sorry de neînțelegere, dar scriu de la birou. Și, chiar dacă lucrăm cu motoarele aproape neturate, tot am discernământul puțin afectat
pffff ce de-a basme înșirate ca ghirlandele în pom! vezi să nu cumva să apară maya să le prăduie!