un ger năprasnic ni se albea în oase, în ora aceea care amuţise plutind indecisă între noi. ca un animal hăituit ea îşi strângea secundele orfane pe sub fusta zdrenţuită, de nu credeam că se mai poate atâta dezvăluire pe pământ. plângeau în noi semninţele uitării ca nişte ghimpi şi prin porţile deschise, ianus trecea râzând.
era un ger năprasnic în sărutul nostru de nou şi pe sub pleoapele grele şi obosite ne închideam în gânduri şi în gesturi străine, politicoase şi reci ca ferestrele în care lumina încremenise. bătrânul cu două chipuri obosise în veghea lui nemuritoare, poate că obosise să ne aştepte pe noi, rătăcitori şi încăpăţânaţi în neştiinţa noastră.
prin poarta cea nouă au trecut opt zile. scame de alb şi de timp ni se prind iarăşi pe mâini şi pe chipuri, a iarnă. în alb inimile par să bată mult mai încet. şi pe sub giulgiul cel nou, trecutul se topeşte. am nevoie să ştiu că eşti bine. voi fi şi eu.
sursa foto:salome
eu sunt bine. sa fii si tu !
da, albul ăsta ne face să credem că sub el e bine… de s-ar “lua” imaculatul albului şi la oameni…
Eu sunt prima poarta a paradisului, pazitorul meu e Pan, u mentioned me, here I am!
eu mă bucur să văd aici
Alb imprejur si in privire
Verde ni-i gandul spre mai bine…
Sa ai un nou an asa cum ti-l doresti!
În-ger se căleşte sufletul, din alb în roşu-n negru-n roşu-n alb s-ajungă iar…
Şi eu sunt bine, psi. Mă doar doar ochii, uneori, de la prea mult alb nefiresc sau de la prea mult negru foarte real, dar îmi pun ochelarii (nu ăia de cal) şi îmi trece cumva. Ochelari pentru sufelt vor fi existând?
to all: mulţam de gânduri!
măcar mil asum!
ianua, vine el şi textul lui ianus, cel scris la început de an. dar ştiam că eşti pe-aici. ştiam.
imaculatul, vavaly, se va lua dacă şi nuami dacă vom învăţa că nimeni, dar absolut nimeni nu este mai presus de semenul lui. “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!” ei, uite că se mai arată o dată exact opusul…
dana, singurul lucru pe care mi-l doresc este sănătatea. un an bun şi ţie. pe potriva dorinţelor.
ochelari pentru suflet, sonia? dimpotrivă, umblăm cu sufletele larg… acoperite. de le-am dezveli, poate că am mai avea o speranţă. ştiu, numele meu este naivitate.