te aşezasem în gândul meu ca pe-o mirare:
ochii tăi îmi semănau ca şi cum
priveam dintr-o dată lumea prin tine.
ţi-am trimis mai întâi un ghem,
ademeniri de pisică ce-aşteaptă adevărul,
dar în inima mea se zbâteau clopote de bucurie.
am vrut să mă conving atunci
că a venit primăvara,
cum stăteam amândouă pe marginea orei,
ca şi acum,
când aştept să se nască iarăşi ziua ta.
pe urmă, eu am plecat.
aveam de împărţit cuvintele la răscruce,
copii mei orfani şi fără noroc,
aveam de alergat prin lumea devenită prea mare
şi atât de uitucă.
tu ai rămas acolo zâmbind,
în locul meu cald numit inimă
ca şi acum,
când aştept să se nască
ziua ta.
la mulţi ani. pe astăzi pe mâine, pe ieri şi pe o mie de vieţi. tu. îţi mulţumesc. 