se poartă bilanțurile și se poartă dorințele acum, că tot suntem la capăt de an aşa că voi încerca să conturez şi eu câte ceva. 2014 a fost un an despre care se spunea că va răsturna puțin lucrurile și că multe din cele știute se vor arăta în adevărata lumină. multe chipuri pe care credeam că le ştiu s-au dezvăluit altfel şi nu neapărat frumos. a fost un an în care am dus mai departe cele începute în genunchi, în 2013, viață și moarte amestecate. se spune că porţi crucea pe care o poţi duce. probabil că aşa este.
mi-a fost anul orb și greu, dar l-am dus cum am știut și cum am putut. cumva, vom intra în 2015 cu inima strânsă: doi oameni apropiați nouă se vor stinge, sunt pe ultima linie a vieții, poate prea devreme, dar în fața bolilor incurabile singura variantă este acceptarea, eliberarea; sigur, și în acest an am închis uși, am rostit plecări sau doar le-am făptuit pur și simplu, pentru că trebuia, am tremurat pe drumuri lungi și în fața ușilor albe și am acceptat ce era de acceptat. cum bine ştiţi nu am aşteptări, aşa că tot ceea ce mi-a fost dăruit a fost preţuit pe măsură.
printre frumuseţile acestui an, printre amintirile pe care le voi duce cu mine peste cumpănă sunt semnul spre carte şi sonia, tudor şi fetiţa lui, bogdan şi poezia noastră într-o ordine amestecată, pelionul şi revederea vienei, timişoara plină de ciori într-o dimineaţă întunecată şi soarele din zâmbetul mihaelei, oamenii care au plecat, plecarea mea dintr-un club pentru care am investit cândva suflet şi timp, o plecare care a semănat până la un punct cu o eliberare, oamenii care s-au arătat aşa cum sunt înainte să mă doară cu adevărat, bucuria de a semna coperta unei cărţi de poezie, zalele lui adrian, drumurile alinei, viaţa…
un an greu în care prezenţa falsă şi preţios politicoasă m-a deranjat ceva mai mult, un an în care laudele poleite m-au întristat, un an în care… am trăit, am greşit, am iubit, am muncit, am scris… şi am mers mai departe. celor care mai treceţi pe aici vă mulţumesc pentru că o faceţi, cumva locul acesta mi-este şi mie departe şi deoparte, poate că am pierdut pe undeva naivitatea aceea de demult, entuziasmul, poate că este de vină doar oboseala ori albul cernit din fereastră mă ademeneşte mai mult. cam multă tristeţe, nu? 
şi totuşi… un an se stinge, altul… iar eu am încetat să mai cred în “anii minunaţi” şi mă rezum la cei în care sunt sănătoasă şi duc ce e de dus. cu un dram de noroc în buzunar şi acelaşi zâmbet.
sărbători cu bine să aveţi! la mulţi ani!
later edit: a fost totuşi anul mannschaft! 
Un AN Nou frumos iti doresc ! Nu exista perfectiune, exista doar acceptare si eventual, fuga, indignare.
Nu știu dacă am să-mi fac bilanțul, cumva mi-e lene până și pentru asta. Ceea ce știu este că sper la un an mai bun pentru noi, de aici, și pentru toți cei cunoscuți, oriunde sunt ei. Atât, sper. Din nefericire nu pot să și fac ceva pentru asta.
Să fie mai bine, zic eu. Și să zâmbim mai des.
un an bun să ai, abisuri! cu oameni care contează aproape, cu un dram de noroc, sănătate şi fericire. şi mulţumesc.
poate după şoareci.
fugă şi indignare zici? eu cred că indignarea vine din aşteptări, ceea ce lipseşte la mine cu desăvârşire, cât despre fugă…
bogdan, tu eşti unul dintre cei care ştiu mai mult depre anul meu care se stinge, aşa cum şi eu ştiu ceva mai mult despre anul tău. să zâmbim mai des… da, este o dorinţă de păstrat aproape, numai că există momente în care te întrebi… până când, cât mai poţi… uof. azi mă ninge trist se pare.
să zâmbim aşa… şi să scriem cu rost.
https://www.youtube.com/watch?v=4Ny5ajCn0xw
Mă gândeam mai devreme dacă să scriu (sau nu?) despre finalul acestui an și despre clipa aceea de cumpănă (dintre 2014 și 2015) care nu este decât un iluzoriu hotar dintre un mâine care va fi aproape la fel ca azi. Aș putea spune că am avut un an bun, îl închei însă cu un ușor gust amar. Mi s-a părut că în 2014 lumea a dat tot ce a avut mai rău. Pe internet, în presă, la televizor, la coadă la supermarket sau în autobuz. Prea mulți nervi și prea multe zâmbete false, prea multă minciună, prea mult război. Și totuși…
Încerc să adun din micile bucurii o urma de speranță că normalitatea ar putea deveni ceva normal și nu excepția care ne lasă, de cele mai multe ori, cu gurile căscate.
Ți-aș face câteva urări de sfârșit de an, dar încă nu este vremea. Așa că îți voi spune doar atât: mergem mai departe!
bilant in alb si negru, in cuvinte putine dar cuprinzatoare, in oameni si ganduri, in treceri, renuntari si pe undeva eliberari. asa e bilantul tau, asa mi l simt si eu pe al meu.
da, ninge trist. poate viata ne a adus in pragul in care sa vedem lumea asa cum este de fapt, dezgolita de poleiala si de false cortine. de acum cred ca va fi mai simplu. sau ar trebui sa fie.
chiar daca eu am vazut si simtit nici rautatea nici lumea incrancenata, simt ca am ajuns la un fel de detasare de multe. si tare I bine asa.
ai adunat si frumuseti in anul ce se trece iar ele sunt cele ce conteaza acolo, in rabojul propriu cu amintiri.
trecere lina sa avem. catre anul nou, catre zile noi, catre intamplari ce vin.
Ufff…, măi Psi-ică. Cumva, ar trebui să fie organizată blogosfera asta doar la nivelul localităţilor. Adică să nu poţi intra în contact decât cu bloggeri care locuiesc la câteva străzi de tine sau în cartiere învecinate. E teribilă de multe ori emoţia care răzbate din spatele unor cuvinte şi e nedrept să nu ai “armele” adecvate pentru a ajuta, atât cât, şi cum, poţi. “Prieteniile” din virtual nu sunt de prea mare folos. Un gest, o privire, o mână întinsă sunt lucruri mai valoroase decât mii şi mii de cuvinte. De aceea nu am să spun prea multe lucruri. Decât câ îţi doresc un an mai bun. Cu sănătate. Ţie şi celor dragi ţie.
Bilanturi am incetat sa mai fac de-o vreme. Incerc sa ma concentrez pe prezent si pe viitor, fiindca oricum nu pot schimba ce s-a petrecut deja.
Un an nou fericit sa ai alaturi de cel drag! Cu sanatate, bucurii si seninatate.
Sănătate şi Speranţă – din ele se trag Zîmbetul şi Puterea, de ele îţi doresc să ai parte necontenit pe parcursul Drumului tău…
LA MULŢI ANI!
Ce an imi trece si mie… nu mai vrei sa aflii! Tu ai si realizari pe langa zbucuim si dureri… Si asta este bine, foarte bine!
Pentru mine a fost… In fine “a fost” si trece, aproape a trecut!
Dar pentru ca sunt la tine, trebuie sa spun ca simt o durere caci pare ca piere, dureros si trist, Clubul nostru – care, chiar daca mai palpaie… este altceva! Am invatat insa ca si durerile isi au rostul lor, orica de mari ar fi ele si oricat de traumatizante!
Asa este in viata: lucrurile se schimba… si, ne place sau nu, ne adaptam!
Imi este totusi dor de noi, Clubul, asa cum imi este dor de mine, cea de odinioara!!!
Sa ai un an mai bun, sa ti se implineasca dorintele de bine si sa ne ajute Domnul sa ne si vedem!
Mai bine facem un montaj foto 
Ca, daca mai asteptam mult, o sa arat ca o mumie si nu mai merita sa faci efortul de a ma cunoaste!
Tuturor celor dragi tie – familie si prieteni – le urez sa fie sanatosi si fericiti si tu pe langa ei asemenea!
Cu drag, mereu
slvc, un an senin să avem. şi mai cu răbdare.
mulţam, dragoş. mulţam mult de urare. un an mai liniştit îţi doresc, mai lipsit de poveri şi mai plin de motive de bucurie.
cita, chiar da, îmi doresc şi eu tare mult să ne vedem cândva. şi ştiu câte ceva despre tine, pentru că ştii, te însoţesc tăcând pe drumul tău. şi îţi admir seninul, puterea, acceptarea. cât despre club…. de când am plecat ştiam că mă voi însoţi doar cu câţiva dintre voi. era, este firesc să fie aşa, în fond adunăm simpatii şi antipatii pe drumul nostru, aşa este viaţa. iar eu trebuia să plec, ştiu şi ştii că trebuia să o fac şi încă de multă vreme, dar am tot amânat până când devenise prea greu, prea mult, se adunaseră multe frustrări şi nemulţumiri, eu nu mai puteam face faţă la tot şi mă schimbasem urât, nu mai eram eu. dar cred cu tărie că tu eşti aceeaşi de odinioară. iar dacă acum clubul este altfel, şi asta este firesc să fie aşa: sunt alţi oameni, alt fel de a aşeza lucrurile, este diversitatea din noi. să nu renunţaţi la bucuria de a scrie! e tot ce vă urez vouă, tuturor.
alături de familia ta, îţi doresc să îţi fie anul ce vine binecuvântat. să ne întâlnim în anul ce vine.
cu preţuire şi recunoştinţă, ca mereu…
Săru’ mîna!
Orb si greu? Ma’ntreb care ar fi antonimul lor, pastrand metafora, ce sa sa te sorcovesc.
, chiar si pe mine, desi imi place matematica. O fac pe sarite, de data asta, adun numai ce vreau , momentele dragi si le tin strans, doar pt. mine.
Nu tre’ sa te apuci de bilant, contabilitate intristeaza pe toata lumea
Un gand bun, mâț, din partea mea si nu neaparat ca vine ..15. Ca in Alice: ar tre’ sa(ne) sarbatorim mai des- ‘ nezilele de nastere’- ale fiecaruia sau ale unui an calendaristic.
Am invatat multe in anul ce trece uşor şi nu asa cum mă asteptam. Pentru mine a fost un an dificil, bunut şi de neînteles pe alocuri. Nu aştept nici binele, nici raul, astept o normalitate pe care, până una alta, mi-o conturez eu cum pot. Nu mai am regrete dar nici asteptari. Nu mai fac declaratii mărete şi nici nu mă mai atasez de oameni, fie ei chipuri virtuale sau nu; am doar simpatii şi afinitati. Despre club..am spus demult tot ce am crezut a fi corect. Imi mentin vorbele trecatoare şi nu mai imi pasa. A fost. Ceea ce e acum e altceva şi nici nu trebuia sa fie altfel. Orice om cu putină inteligenţă ştie ca lucrurile se schimba mereu şi nu contează ce şi cine le schimba. Iţi doresc un an mai bun, iar eu mulţumesc pentru implicarea in proiectul sotului meu. Cam atat. Din afară, oamenii vad diferit situatii, simt altfel vorbe, gusta viaţa şi in functie de ce aleg de pe tarabă. La mulţi ani, tuturor!
kenza, mă gândeam acum că ziua mea de naştere este una dintre cele mai mari tăceri ale mele. mă
oripileazăstânjeneşte asaltul de urări de carton ale momentului la fel de mult ca gesturile care “se fac” ori “trebuie făcute” în anuminte momente ori zile. să ne serbăm aşadar nezilele şi… însoţirile. aşa cum sunt ele.adriana, dacă am făcut ceva, am făcut pentru că am putut şi am vrut să fac. aşa cum îi spuneam lui mihai, doresc să mai fac… pentru că vreau şi pentru că pot. şi pentru că în naivitatea mea eu cred cu tărie că dacă vrei să primeşti, trebuie să înveţi mai întâi să dăruieşti şi să fii recunoscător pentru ceea ce ai deja. tu spui că nu te mai ataşezi, eu m-am dezlegat. de tot. mulţumesc de trecere. la mulţi ani!
…sau cum suntem noi, mâț. Pe carton stau prajiturile. Trebuie este un verb impersonal , asa ca, daca in poezia ta n-are ce cauta, io il folosesc doar la serviciu cand sunt f. obosita . Asaltul infricoseaza, nu stiu daca mai e timp de oripilat.
Trebuia sa vina 31 decembrie ca sa-mi spulberi iluzia? Nu de alta, dar ce sunt eu atunci? S-a zis cu ‘gloaba de brad’… 
Tonul tau este mult prea serios si cu o usoara nuanta de tristete, de parca vrei sa ma convingi, pe mine, restul prietenilor/ amicilor tai te cunosc deja, ca in spatele nickului este un om cu bune si rele, cu bucurii si amaraciuni si nu un mâț pervazier.
..da, bine spus. Cu cat citesc mai mult, chiar si aici, mă dezleg şi eu de tot. Am mai invăţat ceva. Incă o dată toate cele bune, chiar şi pentru zilele ce vor veni şi se vor sau nu sarbatorite.
șezi în brad că șezi bine, kenza! eu atâta îți zic! maya are treabă cu șoarecii de i-a căpătat, cu biluța ei cu pește, iară eu, dintre două prăjituri și un pește decedat, tot mâț pervazier sunt.
adriana, sunt sigur ciudată, dar în ciudăţenia mea ador să fac daruri şi să-i bucur pe cei din jur, chiar şi de zilele lor. când vine vorba însă de mine… mi-e bine aşa, în ungherul meu. şi poate că corect ar fi stânjenită… da, cred că da.
Neavand pretentia folosirii cuvintelor asa cum o faceti voi, iti doresc un an nou in care sa te simti bine cu tine! Ma bucur ca ne am cunoscut
mulţumesc mult, dan. pentru că ne ştim, pentru că toate cele câte au fost şi vor mai fi. şi, te rog eu mult, foloseşte cuvintele tale care sunt la fel cu ale noastre, nu te mai gândi că noi, că tu… mie îmi face plăcere să vă citesc exact pentru cum şi ce scrieţi voi. un an cu linişte şi cu călătorii… perfecte!- vă doresc. poate una va încăpea şi întâlnirea cu mâţu’
hehehe, mi-a plăcut later edit-ul!
Anii vin și trec…cu bine și cu rele…
Nu se știe cum va compensa acesta…
Draga mea Psi, în inima mea ai adus bucurie! Sunt recunoscatoare ca am privilegiul sa te cunosc…sa-ti “citesc” gandurile scrise cu atata maiestrie pe blogul tau. Multumesc ca esti! Un an mai bun iti doresc! La multi ani, Camelia!
şi eu mă bucur, letiţia, că ne-a găsit acest an, de-acum trecut. un an frumos, liniştit, bogat în lucruri dragi ţie să ai! la mulţi ani şi mulţumesc mult pentru tot.
uitasem ce bine ma pot simti aici! m-am cam indepartat de toate si de scrisul meu… si de-al altora. dar mi-e drag sa-mi amintesc de clipe frumoase, de citiri incrucisate, de ganduri alese. nu prea pricep ce s-a intamplat si-mi pare rau sa te gasesc trista. o imbratisare stransa si poate data viitoare cand dai prin timisoara, ne vedem
nici nu prea ai cum să pricepi ce s-a întâmplat, pentru că nu am spus.
cât despre revenirea la timişoara… sper să nu… nu mai.
la mulţi ani şi mulţumesc de vizită anca.