o sută patruzeci de perechi de aripi
albind cerul, parcă tot mai îngust,
ca o pleoapă căzută peste oboseala zilei
şi în spatele ei o singură voce,
o singură inimă bătând.
o sută patruzeci de aripi legate,
purtând şoapta departe,
mai departe,
inerţia zborului zidită în cuvânt:
recită, suflete, recită
ceea ce inima nu ştie a scrie
simţind.
o sută patruzeci de aripi
şi acelaşi cer
pe care se aud în rostogolire
silabe curgând către mâna dreaptă, întinsă,
când stânga atinge pământul,
rotind.
o sută patruzeci de aripi întinse:
eu am venit ca să te învăţ
să fii tu.
şi-apoi liniştea mare,
nemărginita linişte dintr-un zâmbet:
eu sunt
ancoră inimii mele pe pământ.
39 thoughts on “o sută patru zeci de perechi de aripi”
Comments are closed.
Cine este ca Dumnezeu?
mă cutremură, alma gândul că ceea ce am scris despre gabriel, îngerul, are cu totul altă conotație acum când am aflat și eu despre gelu. Dumnezeu să-l ierte! noi doi am fost mereu potrivnici în cuvânt, dar tot doare faptul că inventarul lui a ieșit așa cum a ieșit…
Gelu era cu oricine potrivnic în cuvânt, dar era un jucăuș, de-asta. Eu am rezistat tentației de-a mă supăra pe el, atâta tot.
Și, firește, cumva cuvintele se așază singure uneori, mânuite de un gând care poate că nu e al nostru.
ei dar crezi că eu m-am supărat pe el?
știi prea bine că iau oamenii cum vin (și cum se duc) dar te pocnește așa când se duc de tot…
Djibril, îngerul cu o sută patru zeci de perechi de aripi i-a dictat lui Mahomed Coranul. Foarte interesantă poezia ta.
ştie mâţ, ştie, wwfirst, dar sunt sigură că ştii asta deja. jibreel, djibril sau gabriel.
poezia e plină de simboluri, pentru cine ştie. 
iar azam ali cântă, printre altele, şi muzică sufi, deşi catalizatorul a fost cu totul alt cântec, deocamdată păstrat pentru sufletul meu.
Sura mea, ești plină de simboale. Ți-ai ales o temă „țâță de mâță”, iertată-mi fie exprimarea! Citindu-ți și recitindu-ți poezia, am rămas cu gândul la liniștea din final. Și nu știu de ce, mi-am imaginat-o fugind cu carul mare.
Iar stelele prinse-n roți, sunând ca niște clopote uriașe, încercau să-i frâneze înălțarea.
„o sută patruzeci de aripi legate…”
Am citit textul tău cu muzica potrivită pe fundal…
A liniște…
surioară blănoasă, da tu crezi că eu mi-am ales tema? ca la loz în plice? ce imaginaţie ai şi tu!
şi da, de o vreme scriu mai rar, etirez.
dagatha, cineva care mă cunoaşte bine, citind aseară poezia, mi-a spus că se teme că vechile mele himere încă sunt prin suflet. şi cred că oricât aş spune că are legătură cu x sau cu y, ceea ce scriu, nevoia aceasta de linişte bunăoară, este despre mine.
Dear, să nu-mi zici că ea te-a ales pe tine, vrei să-mi cadă blana de ciuda?
miau, mâlc tac. niciun sunet, ţine blana pă tine.
că îi un friiig.
Frig de mi-a înghețat și diacritica.
Doar nu credeai c-am mâncat-o! 
pun de-un ceiuc?
https://www.youtube.com/watch?v=nZ7Ixr18rp8
Credeam că nu mai întrebi.
Numa’ de ghimbir să nu fie. 
verde cu tămâioasă să fie?
Tămâioasă, dear! Verde nu-i musai, dacă n-ai. Nu fac mofturi, poți să dai și veche de câțiva ani.
Nici noi nu mai suntem chiar verde-crud, dar, ni la noi, ce bune suntem! 
noooi? că ca noi nimninea nu mai iegzistă.
Hai să trăiești! Și să mai cultivi! Să ne facem cele mai cultivate de culte.
ca să fim mai cultivate de-atât tre’ să scoatem plugul de la naftalină. plug prin blăni? eu zic că suntem supercalifragilisticexpialidolious! dimpreună, simultan şi concomitent, ba chiar şi deopotrivă. hîîî?
Suntem cum vrei tu, chiar și în același timp, numa să nu mă pui să zbor cu umbrela. Asta-i un fel de parașută corcită cu roata de bicicletă și nu-mi pare de-ncredere.
nicidecum. umbrela e pentru uamini şi câini… noi cu liana ne transportăm, ei se acoperă.
Strașnică potriveală! Zici că purtăm același număr la blană. Același număr de purici jucăuși.
da, straşnică potriveală zici tu. da unde ai văst matale mâţ preumblătoriu cu liana? hm? doamne apără-ne şi păzeşte că miau înebunit minţile de mă dau cu sfoara în loc să şăd eu umbros la căldurică. pe frigile astea???
Dacă iegzistă chiar ș-un singur caz, se chiamă că iegzistă. Ș-apăi datu cu liana îi sănătos și prelungeaște viața. Ș-așa cum ai zîs chiar mătăluță, este pre umblătoriu. Adicătelea, precede adevărata umblătoreală. Pentru care, evident, nu suntem pregătite încă.
adică io, care sunt 4lăbonţ ori 4, vreai să spui că încă nu sunt pregătită de coclaur? mhmmmm…. io care caz mereu pe lăboanţă???? apoi cum crezi că am bântuit până să te-ntâlnesc blănoşimea ta? deşi, recunosc, e plăcut să faci economie de mişcare…
De o sută patruj de ori mi-a căzut și mie pleoapa, citindu-ți în zbor arhangelic poema cu tâlcuri inerțiale… căci e greu să țin pasul cu realitatea cotidiană…
Acuș mă retrag în glorie nocturnă, nu fără o replică întunericită:
o sută patruzeci de mucenici
… dar te oprești la patruj de mucenici, p-ăia-i mănânc eu la micul dejun!
puși la fiert
unul l-a mâncat arhanghelu hămesit
și-au rămas…139.
139 de mucenici
puși la fiert
unul l-a mâncat arhanghelu, tot hămesit
și-au rămas…138.
138 de mucenici … zi tu continuarea, că eu pic de somn
bine, miai, bine….
https://www.youtube.com/watch?v=EDySgeN3l7A
No, tu cu mistica, io cu mizanscene hollywoodiene – uite o scenă din ”Delovely”, o mică explozie de exuberanță cu picioarele pe pământ:
– era faza cu Blow, Gabriel, blow …
…………………………….
Din păcate, nu pot da copy paste din youtube, din cauze perfect dependente de tine, așa că tot tu pierzi
Felină, de coclaur ești pregătită nativ, io vorbeam de ievoluție, bre, de adevărata umblăreală, neîmblănită, ierectă și verticală, specifică uaminilor, adicătelea creaturilor superioare. Nu știm încă noi de-astea. Bine, și ei au niște exemplare, posesoare de 4×4, care-s chiar mai puțin ievoluate decât noi.
Și mă omori cu leneveala! Ți s-a lipit pervazu de blană, rău di tăt. Io știam de uniunea uăm-natură, nu de mâț-natură moartă.
Miai, am o preocupare pentru pleoapa matale. Dacă ț-a căzut ca_cortina la bisuri de ostăpajdeori, s-o șî rîdicat tăt de-atâtia ori? In ză morning, mă refer
belle, ma belle, leneveala e un fel de funie prin casa împuşcatului la mine: până hât la jumate de gerar am de triabă de numa-numa.
presimt că voi reveliona după tradiţie: cu scobitoare în ochiu ager la miezu nopţii.
cc, prefer să pierd cum am mai pierdut… doar aparent.
Pfuu, taman acu, în plin sezon de hibernare, ți-ai găsit să te iei la trântă cu trebile!
aşa este treaba lui mâţ… mereu aglomerat în decembrie.
Să fie cu spor, dear!
Dacă îți prinzi mustețile în număratul sacilor cu bani, să mă chemi. Că știu eu pe cineva priceput la numărat . 
El, de fapt, numără fragi, dar cred că totuna îi. 
da, da, totuna îi. de-aş număra şi eu… fragi!
No, căci m-ai lăsat la greu: n-ai continuat poezia, ai lăsat-o la 138 de mucenici, iar eu-s pe parole (deci, parolist): de la 40 preiau, altfel nu!
…. Și asta fără să clipesc! 
Azi doar am mirosit busuioc nesfințit și-am mâncat anafură contrafăcută! De la muntele Venus…nu Athos
muntele venus zici? ahaaa… apoi explicabil că n-ai clipit.
138 de mucenici… 137 rămaşi, 136 număraţi… ş-am halit pân la 40 pe care mâine dimineaţă îi haleşte miai, făr să clipească.