ţie, pe-o grabă de seară…

am uitat deja cum ne-am întâlnit,
dintr-o încăpăţânare a iernii, poate,
deşi noi o tot pofteam afară
să facem loc, cu atâta grabă,  florilor.
vezi tu, am uitat deja multe,
corabia zorilor de zi pe care stăteam
fiecare în bătaia propriului vânt,
aşteptând parcă un semn,
domolind parcă un gând.
am uitat să te scriu
cum stăteam amândouă departe
şi mă recunoşteam tot mai mult
în tristeţea ochilor tăi.
dar pe tine, de fapt,
nu te-am uitat niciodată.

la mulţi ani…. urmează.