psi-words

ea vine acasă. se întoarce, purtându-și coroana de oase și lacrimi, purtându-și toate rănile dezlegate, din care mai curge și sânge, și puroi. fiecare pas este el însuși o nouă durere, fiecare colț de piatră spintecă, încă o dată, pielea și așa fragilă și totul, durere și efort, rană și urlet, o aduc mai aproape … Read more

astăzi este luni. aproape a trecut de fapt ziua aceasta în care martie stă cu picioarele în zăpadă și privește mirat. semnul șapte. 🙂 voiam să îți spun că în weekend mi-am mai împlinit o dorință: o floare. ornithogalum dubium, adică steaua de la bethleem. are una dintre culorile tale preferate, portocaliu. sora ta este … Read more

    am primit multe cărți în viața mea. aduse de curieri, cumpărate de cel care mă iubește atât de mult încât știe că mi-aș da banii de pâine pe cărți. astăzi am vrut să îți scriu despre flori, despre gânduri… despre zăpezi. cel puțin așa credeam până a sunat curierul că vine, fără să … Read more

ai fost aici, știu, știu de dinainte de a deschide ochii. un semn ca o primăvară rotundă mi s-a legat de încheietura mâinii stângi și era de la tine. bodhicattva. 🙂 este ceea ce este. zâmbesc. liniștea nesfârșitelor păduri ale minții este limpede astăzi și, după îndelungi și inutile zbateri, eu știu. dharma. astăzi este … Read more

de la un capăt la altul, pe sub zorile ochilor tăi, poveștile mingii de foc ale războiului, crâncenul, mă năruie, mă mistuie, mă duc mai departe, dureros departe de visările dintre castani, de inimă, de lacrimă, trăiri. palide, slute, pași în doi, ca la ieșirea din sertare a liniștii, pași solitari ca o zbatere în … Read more

scriu. scriu mai cu seamă să nu uit cum îmi bate inima nebunește în așteptarea unui semn. afară este zăpadă, astăzi m-am uitat cât de departe aș fi față de un adăpost antiaerian pe care îl știu deja insalubru, ba chiar inutil, cine știe cât de dezafectat. chiar departe nu este, așa zice și maya … Read more

astăzi este 1 martie. mărțișoare. pe whatsapp am primit o grămadă de mesaje voioase de la oameni cu care nu am vorbit de dinainte de pandemie. nu, nu am fost politicoasă, le-am șters. la televizor se aud rafale și chipurile oamenilor zidite în spaimă alunecă încet. fum. soră-ta e în ședințe și știu, că doar … Read more

astăzi a nins. astăzi, în ultima zi de iarnă, calendaristic cel puțin, zăpada sărută urmele pașilor tăi. și mă gândesc la tine. eu, ultima fiică a iernii cer pentru prima oară primăvara. ieri am plantat mărar. pentru că pur și simplu știu că îți place. și pentru că semințele au mirosul speranței. de va fi … Read more

ani de zile v-am așteptat aici, pe calea cuvântului, în clubul psi, în intersecțiile bătăilor de inimă care ne-au legat, care ne-au adus împreună din drag de scris și citit. ani de zile m-am adăpat din frumosul vostru, din metaforele, inspirația, frumusețea scriiturii voastre. aidoma lui khypi, am învățat cu migală să așez cuvânt lângă … Read more

ajunul trecu repede. în cer toată lumea, de la mare la mic și invers, petrecu ziua întreagă făptuind toate cele rămase neterminate, pe pământ, pe la casele oamenilor forfota mirosea a brazi împodobiți, a lumină și cozonaci, iar acolo unde nu se putea altfel, a bunătate. chiar și prin casele de oameni singuri cel fără … Read more

cu trei zile înainte de crăciun se lăsa peste pământ și văzduh o noapte mare și lungă, cea mai mare și mai smolită din an, împodobită toată cu ger și tăcere. și atunci, în somnul pământului, din ochiurile mari ale cerului, curcubeul își isca vânturile nevăzute și repezi. orice spiriduș știa și desigur că și … Read more

pe pământ zilele aveau doar două culori: un albastru aproape ireal, atunci când norii dormeau prin cotloanele ascunse privirilor curioase și un soi de gri apăsat și apos, atunci când soarele dormea leneș sub pledurile groase ale norilor. atunci și oamenii parcă umblau mai aplecați și forfota lor obișnuită se auzea mai înfundat decât de … Read more

-șapte zile până la crăciun! – anunță merin și în vocea lui, altminteri potolită și caldă, se ghicea  o undă de febril și de agitație pe care verin o putea vedea lesne în ochii tuturor, chiar și în ai lui.  ultimele trei zile trecuseră cu iuțeală și lăsase deoparte povestea flautului lipsit de grație și … Read more

verin se așeză la masa lui micuță, imediat de lângă ușa atelierului, suflecându-i mânecile de catifea, gata să vină în ajutor fraților lui, dar mai cu seamă concentrat la treaba rămasă neterminată de ieri: un copil își dorea un flaut fermecat și oricât se târguise cu meșterul fierar nu reușise să obțină instrumentul care, chiar … Read more