ai fost aici, știu, știu de dinainte de a deschide ochii. un semn ca o primăvară rotundă mi s-a legat de încheietura mâinii stângi și era de la tine. bodhicattva. 
este ceea ce este.
zâmbesc. liniștea nesfârșitelor păduri ale minții este limpede astăzi și, după îndelungi și inutile zbateri, eu știu. dharma.
astăzi este ziua scriitorului, deci și a mea. e puțin frig afară așa că îmi voi lua o căciulă înainte să ies, este puțină iarnă încă. mi-am pierdut luni una dintre mănușile roz. am zâmbit și atunci. chiar din clipa în care am știut că s-a dus.
pacea este un semn care vine din inimă. ca și iubirea.
dacă va fi să trecem prin foc ca să ajungem iarăși la lumină, o vom face. dacă va fi să nu ajungem curând la lumină, tot vom trece.
astăzi vreau doar să îți mulțumesc.
O primăvară întreagă mi-ai dăruit prin cuvintele tale și îți mulțumesc! <3
Mănuşa roz poate fi un bun titlu de roman sau măcar nuvelă. Ştiu că s-ar încheia cu un zîmbet şi pace.
La mulţi ani şi ai grijă de “suportul” căciulii, da!?
cu drag, dana, cu drag.
mulțumesc, dragoș. suportul e ok.
nu mă împotrivesc vremilor, le iau cum vin.
Eu le iau cum ţuică sau cum vodcă, mai rar cum vin, da’ acu’ le iau cum plouă (în gură).
Ai grijă de tine, da!?
da, da, am. atât cât depinde de mine.
Uneori ma intreb daca drumul spre lumina nu trece oricum prin foc, fie si metaforic.
Purificarile au fost intotdeauna complicate, insa este nevoie de ele daca vrem sa inaintam.
Multumesc pentru acest arabesc superb. Sa-ti fie bine, psi!
Floricica creste…
La mulţi ani!
Şi să nu-ţi pierzi zâmbetul, chiar dacă nu mai pierzi mănuşi.
suzana, toate schimbările au fost oarecum dramatice, cu sânge și foc, asta e limpede. important e ca, la capătul lor, să rămânem întregi, vii.
mie mi-au înflorit crăciunița și crizantema peste noapte, sunt absolut minunate. și cred că asta este o lecție pe care o am de învățat: viața curge în toate formele ei.
zâmbetul e la locul lui, potecuță!