scriu. scriu mai cu seamă să nu uit cum îmi bate inima nebunește în așteptarea unui semn.
afară este zăpadă, astăzi m-am uitat cât de departe aș fi față de un adăpost antiaerian pe care îl știu deja insalubru, ba chiar inutil, cine știe cât de dezafectat. chiar departe nu este, așa zice și maya clipindu-mi cu încredere.
în zile ca acestea, de când tot aștept un semn, de când cerul se încăpățânează să tacă și oboseala e mai grea ca pământul, încrederea și liniștea ei mă uimesc. și mă întorc la este ceea ce este. ia lucrurile așa cum vin, pas cu pas. știu că mi-ai spune asta dacă ai putea.
am încetat să mă uit la știri, e obositor și ușor fals adevărul văzut dintr-o parte, tricotatul mi se pare obositor, cartea… ei, bine, cartea mi se pare o glumă acum. o glumă care nu-i a mea.
deși, uite, vezi, vorbesc atât de multe și uit… voiam de fapt să îți spun că cineva se bucură de proză de pisică. și mi se înoadă lacrimile amintindu-mi cum te-ai bucurat tu de mult.
știu că e sec și că nu mă auzi, dar te rog, cu cerul și pământul te rog să ai grijă de tine!
Las doar un gând. Bun şi cald. Să fii bine!
Dumnezeu știe ce va fi potecuță dragă! luptăm cu stiloul, ca să rămână cândva, undeva…
și te îmbrățișez tare.
Scrie. Adevărul n-are loc în cărţile de istorie ci doar în sufletele şi minţile oamenilor ce-l trăiesc.
Scrii și te scrii în cuvinte ce vor Alina inimi și altă dată, nu doar azi. ♥️
adevărul umblă prin lume cu ochii legați, dragoș. nu-l bagă nimeni în seamă.
cine știe dacă va mai venit altă dată, dănuța, cine știe…
Sau mai degrabă oamenii-s legaţi. Nu doar la ochi ci şi în alte sensuri. Orbecăind dau peste Adevăr şi tot ei îl îmbrîncesc în şanţ fiindcă le stă în cale. Dar mulţi nici ocazia asta n-o au.