ieri am primit bucurie așa că o s-o las aici, să ne amintim cândva totul. și îmi amintesc bucuria, nu frica tatei care a fost și ea pe-acolo ca și chipul mamei pierdut între lumi.
ieri sora ta a atins cartea. am simțit asta și m-am bucurat nespus. cumva, eu așteptam întoarcerea ei ca să o trimit chiar eu pentru că legăturile noastre din veac în veac, toți trei, a rămânere, nu au nevoie de explicații. gestul era firesc. și da, la fel aș fi făcut și eu, știm cu toții.
ieri oameni dragi cu care m-am intersectat uneori, mi-au trimis poze cu cartea primită. aveau iz de îmbrățișare și m-am simțit nespus de bucuroasă de susținerea lor. de răbdarea cu care m-au așteptat și de încrederea cu care m-au primit să le fiu metaforă pe raft.
astăzi… astăzi este tot iarnă. și-am primit vești de viață. pentru că viața merge mai departe oricum. chiar și atunci când noi nu vom mai fi.
ca și cărțile. ca și cartea aceea minunată cu tine care se naște acum. 
ai grijă de tine! o să tot repet asta cât am lumină.
Lumină și bucurie să-ți fie mereu, Pisic! <3
știi că nu îmi este mereu, dana. dar ar fi cumplit să fie doar așa.
E un tîlc aici în toate epistolele pe care nu încerc să-l descifrez, fiindcă e personal, intim, chiar dacă (a)pare public. Doar merg pe lîngă gard, de partea cealaltă, privind şi zîmbind. Şi voiam să ştii asta.
știu că știi.
mulțumesc!
Știu, dar mai știu și că ești o persoană puternică, organizată, cu picioarele bine înfipte în pământ , iar sensibilitatea, romantismul și marea frumusețe a sufletului tău echilibrează în mod fericit totul. Te îmbrățișez cu drag și îți transmit gând bun acum și mereu! <3