martie. astăzi ninge. am primit ieri de la tata o zambilă. deși palid și slab după tratamentul pe care îl face, tot s-a dus după flori pentru noi.
e o zambilă roz, ca și anul trecut, doar că anul trecut mi-a adus-o el. acum nu a mai răzbit așa că m-a rugat să mă duc eu la ei. oricum mă duceam. mamei îi cumpărase un borcan de ghiocei și, în camera goală, bunica nu mai este.
număr zilele ca pe niște mărgele care nu-și mai au rostul.
te-am visat azi noapte, am visat întoarcerea ta și m-am trezit cu gaița zeflemitoare în minte. deocamdată niciun semn de la tine, așa că maya îmi țese promisiuni. eu o cred, ca totdeauna.
nu, nu sunt promisiuni de primăvară ci de rămânere. la noapte se anunță geruri, oare ai mănuși?
ai grijă de tine. ai grijă de inima ta.
ps. mărarul și-a scos nasul la purtare. când ai să vii o să râdă spre tine o tufă întreagă.
M-a cuprins un frig, un frig ca de tristețe și dor!
Dar îmi trece repede, mai ales că mărarul își ițește firele verzi și spre mine.
Să fii bine, Pisic! <3
Acum ai un motiv în plus de bucurie întreagă, rotundă și verde.
e o bucurie amestecată, dana. e multă tristețe când știi că sunt oameni bolnavi, că sunt oameni care mor sau pot muri în orice clipă.
îți amintești că acum 2 ani îți spusesem că pandemia va dura atât? și te-ai mirat…
Of. Gând bun de bine, Psi!
pe care ți-l întorc cu tot dragul, potecuță!
Chiar mi s-a facut frig. De multe!
Insa am incalzit un gand bun si ti-l trimit!
Poate ca nu e prea mult, dar e din suflet!❤️
Eu îţi doresc să-ţi fie zilele nenumărate (sic!) şi să-şi aibă fiecare dintre ele un rost care, uneori, să te şi surprindă – neapărat în mod plăcut.
Îmi amintesc și m-am mirat, e adevărat. Ne este greu să acceptăm schimbările drastice care vin peste noi, mai ales cele negative. Tristețea ne învăluie, dar vor trece toate. Ce preț vom plăti, rămâne de văzut. Să-ți fie bucuria mereu aproape, Pisic!
mulțumesc mult, suzana! pe suflet l-am pus. <3
păi toate zilele (și emoțiile) au un rost al lor, dragoș, chiar dacă nu totdeauna pricepem asta, vine tâlcul din urmă.
nu, dana, nu ne este greu și nu cred că există schimbări pozitive sau negative cât schimbări. este ceea ce este, zicea pisica înțeleaptă a lui dalai lama și eu o cred.
și nu există preț, nici asta nu cred, în măsuri și măsurători, dar cred în bunătate și în oameni. și știu că știi asta.
Atunci şi mărgelele au rostul lor, nu? Poate dacă le zici mătănii…
Cît despre rostul ăla mare – cam greu să ne detaşăm în entitate cosmică pentru a pricepe. Greu dar nu imposibil.
toate au rostul lor, dragoș. un rost și un tâlc pe care poate le pricepem, poate nu. uită-te la pisică, de pildă. ea nu caută să afle, ia totul cum vine.
este ceea ce este.
Din păcate mă cam uit cum dispar, rînd pe rînd. Goldy n-a mai venit acasă, dispărut de pe data de 4 pe la ora 11 conform înregistrării de pe cameră.
În schimbul lui s-a aciuat însă, din nou, un cotoi bătrîn, tot galben, care ar putea fi taică-său (şi al lui Bebiţă).
Totuşi pisica are curiozitatea ei, doar n-o fi vorbă goală vorba ceea tristă pe care unii o vehiculează fără s-o înţeleagă cu adevărat. E verificată. Şi cred că e firesc să vrea orice fiinţă să ştie, să înţeleagă mai mult. E parte a evoluţiei, aş zice. A te preda inevitabilului e stagnare, renunţare, abandon. Ar trebui să ştiu cum este, sînt aproape acolo. De n-ar fi fost copiii…