uneori orele trec atât de repede, ca anii, ca viețile, ca uitările. știi? ca o căprioară speriată inima te recunoaște. râde. doar eu o aud cum lovește pereții de sticlă și de coaste, încetișor, ca un pescăruș captiv, predat unei clipe de demult pe care o uitaserăm amândoi. o aud și tac, legându-mi taina aceasta de încheietură. râsul ei mi se prelinge totuși pe gură. o înflorește.
reperele unui ieri în care tâmplele ne erau desenate cu cărbunele și cu verdele crud al tuturor naivităților noastre dau năvală peste ziua de astăzi strivind ploaia într-un colț al nepăsării. inima râde așa cum se întâmplă atunci când, după un drum lung și istovitor, te întorci acasă, biată bărcuță călătoare, atât de micuță în fragilitatea ei de roz, de rotund.
cuvinte. între noi cuvinte și ochi blânzi. zâmbetul tău ca de ulise ars de soare și de toate iubirile care te-au făcut ceea ce ești astăzi. între noi curg milioane de secunde ale unui trecut ca o felie de pâine dezintegrată în particule mici, invizibile. aș fi vrut să te întreb dacă ți-a fost dor. mi-a lipsit curajul. cumva, totdeauna am fost sperioasă în preajma ta. aș fi vrut să te ating, să te aduc din ieri înspre mâine, aș fi vrut să te fac cumva să auzi râsul inimii mele. dar pânza pe care te desenasem odinioară s-a decolorat de prea mult soare sau uitare.
inima mea râde. în ciuda ploii și a frigului, inima mea râde pe toate străzile. și eu o aud. de fapt asta e tot ce aș fi vrut să-ți spun…. o să te mai aștept vreo nouă vieți. alegria… 
Cuvinte. Cuvinte balsam pentru suflet,, de fiecare dată ale tale pentru mine așa sunt. Aștept cu mare nerăbdare cuvintele tale prinse între coperți. <3
Cuvintele tale, Psy, sunt o incantare si merita sa le astepti oricat, fie si noua vieti
mult nu mai este dana. mult nu mai este și voi anunța.
și îți mulțumesc pentru prietenia ta din veac în veac, pentru bunătatea și frunmusețea ta.
ca și ale tale, cristina, ca și ale tale.