mâine încep filipii de toamnă. cumva, ca toate sărbătorile păgâne, și ea este mai mult sau mai puțin amestecată cu cea creștină, vovidenia, așa că nu am să povestesc prea mult despre mit (cine știe, știe). dar e interesant cum, chiar și după atâția ani de când am scris prima oară un text despre lupi (care se regăsește în carte) am rămas fascinată de rădăcina aceasta. interesant pentru că dintre toți companionii cu blană eu aș alege acum… o pisică.
revenind la filipi, am scris un text nou anul acesta cu ei și am explorat puțin o altă formă a poveștilor. nu știu ce să zic, a plecat în lume și nu s-a mai întors. glumesc. sunt o grămadă de concursuri literare, dar nu mi-am propus să bat la porțile tuturor, însă scriu. de ce? habar n-am. și nu, nu voi pulbica nici aici și nici nu am în plan altă carte proastă pe care să zacă praful.
cel care vine din urmă. dacă îl privești prin ceea ce păzește, este bun. dacă îl privești prin ceea ce ucide, evident că este rău. și, de fapt, toate ne sunt așa, colorate în două, până și sărbătoarea cu izvor păgân și amestecată cu creștin ca multe altele. și-mi trece prin minte ce mi-am mai dorit cândva, să studiez legăturile acestea și modul în care totul se schimbă iar noi suntem la fel, amestec de bine și de rău, depinde din ce parte privești. basmele care s-au schimbat, miturile, sărbătorile…
curând aprindem luminile de advent care acum sunt doar patru.
să vă fie bine. multe nu am de spus, nu prea am citit în ultimele zile, nu mi-am cumpărat nicio carte de black friday și, de fapt, nu mi-am cumpărat nimic. dar astăzi îmi vin acasă două noi orhidee… iar cele care sunt se pregătesc să înflorească și-atunci, sper, o să avem postări colorate. apropo, am și o camelie care e plină de boboci! va fi o experiență nouă, am mai avut demult, dar fie nu erau aclimatizate, fie nu aveam mâinile atât de verzi.
să fiți bine.