… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
în ziua când te-am desenat pe fereastră a fost de fapt prima şi singura dată când te-am văzut plângând, nu tu, cel real, ci imaginea ta pe sticlă curgând. prea cald ca să rămâi, prea departe ca să vii, ochii tăi de nori şi de fum, zâmbetul tău de icoană păgână, vocea caldă şi astăzi … Read more
se duce vara şi dacă mă întrebi ce-aş vrea să iau înapoi din toate nopţile ei toride, pe care ni le-am dăruit unul celuilalt, nemaiştiind prea bine care şi cui aparţine, ale noastre împreună fiindu-ne, ţi-aş cere înapoi o singură clipă, doar una, cea fără de care nimic nu aş mai putea să îmi amintesc, … Read more
există un înger. îmi tot repetă că te iubesc, mai cu seamă atunci când plouă în inima mea. şi nu, nu îl cred. mi se agaţă de rochie, de firul dus de la ciorapii de mătase, de sacoșa mea plină de cuvinte. îmi spune: “hei, oprește-te! nu mai alerga atât!” dar eu mă prefac că … Read more
m-am trezit de dimineaţă cu o ciudată senzaţie că ai fost aici, că mi-ai vegheat somnul şi noaptea cu ochii tăi de noapte şi tăcere, că mi-ai învelit visurile cu tonuri de albastru şi de linişte, o linişte făcută căuş. ba mai mult, pe când îmi dădeam formă genelor, am văzut limpede cum se ridică … Read more
atunci când vin, atunci când mă chemi pe numele meu, nu cel ştiut şi trecut în acte ci acela real, săpat în suflet şi pe care puţini îl cunosc, eu aduc spre tine toatre pisicile lumii. tărcate, vărgate, albe sau negre, cu pete roşcate, cu ochi de noapte şi de chihlimbar, ele vin deodată cu … Read more
prințesa ședea pe jllțu-i, mai mult plictisită decât obosită, ușor aplecată pe o parte, iar de sub tivul rochiei lungi ieșea un condur, cel tocit de atâtea sărutări ale supușilor. condurul fusese făcut de un meșter vrăjitor, cu multă vreme în urmă, dintr-un material special și al cărui parfum amețitor, care nu se risipea niciodată, … Read more
Am cunoscut un om. Un om, cu rele si cu bune. Efectul prezentei lui in viata mea a constituit o adevarata piatra de incercare. Am incercat sa iau ce e mai bun din asta, dar, deocamdata, nu am reusit. Probabil ca trebuie sa mai treaca timp. Dar am descoperit o metoda simpatica si destul de … Read more
aş putea chiar să scriu astăzi despre grecia atinsă de amurg, despre tristeţea plajelor aproape goale, aşa cum le-am văzut cu o lună în urmă, dar nici acesta nu mi-a fost gândul atunci când am început să scriu acest post, ci unul mult mai aproape de suflet. amurgul zeilor… nu va fi vorba nici despre … Read more
am visat azi noapte că mă plimbam pe străduţe vechi, pietruite şi înguste, străjuite de o parte şi de cealaltă de case mici, albe, cu flori în ferestre. am visat că veneam dinspre marea cea albastră, purtând încă pe piele semnul ei, rozariu transparent, invizibil, legat de gleznă. se înserase deja cald, mirosind a cer roşu … Read more
în ziua căsătoriei cu luisa, carlo era ceea ce se cheamă un om împlinit. avocat cunoscut şi extrem de căutat la milano, îşi construise o reputaţie solidă şi fusese extrem de vânat de domnişoarele dornice de măritiş care cunoşteau, nu făcuse din asta un secret, sensibilitatea lui faţă de femeile frumoase. se mai vorbea încă, … Read more
se numea octavian, nume des întâlnit în transilvania şi era, aşa cum el însuşi se rostea, un suflet de ţăran din lisa, cea din ţara făgăraşului şi de la poalele caţaveilor, coborât din miez de sat şi din neamul palerilor, în inima bucureştilor, din drag de carte. avea o vorbă a lui, ca o bucată … Read more
îi promisesem lui coolnewz o poveste, ca semn de mulţumire pentru darul francez (pisica pe care aţi putut-o admira în later edit-ul postului trecut) pe care l-am primit şi cum ştiu că poveştile mele despre parfumuri, cele pe care le găsiţi de opt luni în alte pagini virtuale, îi fac plăcere, mi-am luat gândurile la răsfoit … Read more
dona luisa se născuse parcă cu soarele în palme. copil unic, cu o doică elveţiană ce nu reuşea niciodată să ţină pasul cu ea, învăţase repede că totul i se cuvine, că tot ce o înconjoară îi aparţine şi trebuie numai să întindă mâna pentru a lua. moştenise de la maică-sa un soi de nepăsare … Read more
trecutul lui era unul obişnuit, oarecare, de copil crescut din munca pământului şi din războiul de ţesut al mamei sale. fraţi nu avea, dar îşi împărţise devreme nevoia şi bucata de pâine cu verii lui. pe atunci nu se simţea sărac şi nici nefericit. mergea la şcoala din sat ca toţi copiii, nu pentru că i-ar fi … Read more
– să îl alegem pe ăsta, carlo!- zise femeia privind şirul de bărbaţi flămânzi care îşi ofereau braţele, munca, pentru o bucată de pâine şi un zâmbet îi linse privirea umbrită de genele lungi, false, în vreme de bărbatul numit carlo îşi aţinti la rândul său ochii mici, înecaţi de grăsime, spre omul indicat, cântărindu-l … Read more
când semnele verii mă prind în undița lor, aducându-mi miros de vacanță, ușor aspru și cald, ușor aromat și uscat, ca un vânt ce umflă pânzele corăbiei mele cu dor și cu amintiri, mă trezesc cu dor de grecia și îmi iau la numărat visurile, îmi potrivesc haine pentru zile însorite, oricât ar fi de înnorat … Read more