prințesa ședea pe jllțu-i, mai mult plictisită decât obosită, ușor aplecată pe o parte, iar de sub tivul rochiei lungi ieșea un condur, cel tocit de atâtea sărutări ale supușilor.
condurul fusese făcut de un meșter vrăjitor, cu multă vreme în urmă, dintr-un material special și al cărui parfum amețitor, care nu se risipea niciodată, aproape îl invita pe cel care se înfățișa înaintea domniței, la aplecare, supunere. “sărută-mă!” parcă şoptea a mosc şi vanilie pantoful, deformat de piciorul prea mare al prinţesei, dar omul era cuprins de vrajă şi dintr-o dată o vedea pe suverană strălucitoare şi frumoasă, aşa cum o arătau portretele mari şi aşa cum nu fusese de fapt niciodată, dar sub vraja aceea se apleca iute a sărut.
privită de departe, de la o rezonabilă distanţă la care parfumul nu avea efect, cea pentru care se bătuseră duci şi regi în dueluri era pur şi simplu respingătoare. nu avea nicidecum părul de aur coborând în valuri, precum cântau poeţii, ci rar şi puţin, de o culoare incertă, prin care i se vedea scalpul roz, iar pe bărbia dublă avea mereu pete de grăsime, rămase de la ospeţele lungi, stropite din belşug cu vinuri alese, căci prinţesei îi plăceau şi mesele îndestulate, dar şi paharele dătătoare de bună dispoziţie. din acest motiv şi trupul îi era greoi, diform, cu pliuri ce tremurau flasc, la fiecare mişcare, odată cu zorzoanele şi dantelurile rochiei strălucitoare, întotdeauna prea strălucitoare.
prinţesa ştia foarte bine toate acestea, doar se vedea pe sine în fiecare zi, dar mai ştia şi că acel condur fermecat, care deforma realitatea, îl căpătase cu preţul propriului suflet şi nu regreta nicio clipă, căci valuri de laude şi de aprecieri care mai de care mai siropoase şi dulci se revărsau în jurul ei, iar ea le primea cu mare plăcere şi fără pic de modestie. ea era regina și i se cuveneau așadar toate aceste osanale.
aceasta ar putea fi o poveste sau măcar începutul ei şi ar putea să ne vorbească despre oamenii de lângă noi, cei obişnuiţi şi asemenea nouă, dar care trăiesc atât de intens din laude false, încât nu mai pot vedea realitatea (uneori mai frumoasă) şi care pupă condurul oricui şi oricât, numai pentru a fi mai aproape de o lume poleită la care nu pot altfel ajunge şi din care sunt expulzaţi aproape instantaneu atunci când mirosul falsităţii îşi pierde efectul.
sunt printre noi acei oameni care, doar pentru că sunt ceva mai ridicaţi decât noi, iluştrii anonimi, se cred peste noapte îndreptăţiţi la un val de admiraţie nestăvilită şi la o copleşitoare apreciere, de parcă ar fi unşi cu soare. oameni care nu vor ajunge niciodată prea departe sau prea sus, deşi tânjesc la aceasta cu înfocare.
am cunoscut oameni care îşi hrănesc astfel orgoliile şi mi-a fost milă de ei. am văzut oameni atinşi de furie doar pentru că altcineva a refuzat să le pupe orgoliile şi cataramele ruginite ale vanităţii şi nu, recunosc, nu i-am înţeles.
printre puţinele cele spuse despre mine am repetat mereu că nu îmi plac complimentele. ba chiar mă tem de ele, pentru că cer mereu o plată. oare de aceea îmi ascund condurii sub tivul rochiei? oare de aceea nu sunt deloc şterşi de pupături? de fapt, cum spunea un prieten sunt un om atât de vertical, prea vertical pentru mine însămi.
rapidă ai mai fost. așteptam să văz ce ți-a ieșit la ceas de seară
Aha, bag seama ca asta-i post cu destinatari! Sau sa le spun direct, destinatare? 😆
) 😆
In ceea ce privesc incaltarile mele, sunt destul de lustruite de buzele altora, tot asa cum si buzele mele au lustruit incaltarile multora. Dupa cum am mai spus-o, nu sunt vreun model de virtute si nici nu ma straduiesc sa fiu, dar cel putin o constientizez, spre deosebire de altii, si asta ma face sa cred ca sunt normal si nu mi-am pierdut inca mintile in narcisisme (si superlative
Pai, hm, a fi vazut frumos si a fi frumos sunt lucruri diferite. A fi vazut frumos implica un intreg, complicat, mecanism de functionare, pe cand a fi frumos implica simplitate. Cei cu adevarat frumosi doar fac, pe cand cei care vor a fi vazuti frumosi premediteaza o presupusa frumusete. Cea de-a doua categorie are nevoie de confirmari si validari, pe cand categoria celor frumosi nu se gandeste la frumusete, ci doar e.
Unii, in questul lor de a fi vazuti frumosi, chiar reusesc sa fie. Dar asta implica o doza importanta de bun simt. Adaugand la intentia lor bunul simt, ei reusesc sa fie MAI frumosi. Eu cred ca in orice, pana la urma, diferenta o face bunul simt. Asadar, intre frumusete si nefrumusete se interpune bunul simt.
Tu vorbesti despre bun simt, pelerina frumusetii e doar ajutor de caz.
Psi, orgoliul e omenesc. La fel si vanitatea.
. Daca stau sa-mi bat capul cu toti, s-ar putea sa nu-mi mai ramana timp pentru cei ce, cu adevarat merita. Asa ca, aplic legea selectiei. Desigur, subiectiva fiind, ca ce-mi pare mie frumos, nu e neaparat sa para la fel si altora.
Fericiti cei ce au avut intelepciunea de a intelege, cata desertaciune ascunde asta.
..
Prima data, am crezut ca n-am citit bine
Mi-am zis: ia te uita ! ce Printesa mai e si asta ? Cred a a muscat cam cu pofta dintr-un copan de pui, de i-a ramas pata de grasime pe barba
…
Sincer, cred ca e treaba Printesei si nu treaba mea ca, a hotarit sa investeasca atat de mult in imagine/ aparente si mai deloc in continut.Nu mi-e nici mila, nu mi-e nici cum de ea. O priveste
…
In ce priveste complimentele, cred in calea de mijloc.
Faptul ca eu percep un om avand anumite insusiri, faptul ca-i spun despre asta, nu inseamna ca incerc sa-i flatez narcisismul.
Dar ma bucur daca acel om, poate primi ceea ce simt si cred despre el.
Nu cred in declaratii pompoase si am oroare de cuvinte excesive gen : vaaaaai, da cat de minunata esti si ce te mai iubesc eu pe tine ! Si dupa aia, cand ti-e lumea mai draga : zbang !
Oamenii ce-mi sunt aproape, imi pot spune orice. Includ aici, vorbele blande si bune si mustruluielile
…
Acuma fix cand scriu, sunt desculta, stau cocotata pe scaun in fata biroului. Iar condurii, ma asteapta cuminti intr-un colt. Sunt niste conduri obisnuiti. Normali
Nici mie nu-mi place să sărut condurii altora, dar cred că s-ar putea spune că am făcut-o, când şi când, când n-am avut de ales, încercând pe cât posibil să mimez sărutul, să nu ating nimic cu buzele. Şi am râs în sinea mea de josnicia omenească, la fel cum am făcut şi atunci când s-a întâmplat, tot destul de rar, să simt că se apropie buzele cuiva de condurii mei
Pisic, io iti fac ,totusi ,un compliment -imi place cum scrisesi..Si nu astept nimic in schimb…Ba da, un mieunat frumos…
pisic, cine te-a suparat atat de rau?
mai pup din necesitate cate un condur, fara a-mi face scopul vietii din asta. in viata personala imi place sa cred ca stiu cand merit o lauda si o primesc cu placere, iar cand e exagerata imi ascut simturile sa vad de unde vine cererea
condurii mei sunt niste slapi fara toc adesea prafuiti de atat mers pe jos si pe care nu-i dau la pupat
Buna dimineata, la cafea am iciti aceasta poveste, constatind ca am mai intilnit multi oameni, posibili actori reali in acest scenariu de viata.
Condurii mei sunt cam plini de praf…
Si as fi ipocrita sa spun ca in cateva etape din viata mea(nu multe) nu am pupat condurii altcuiva…ba da,am facut-o din necesitate si neputinta…
eu n-am conduri. hihihihhi
Draguta mea, dragi prieteni, intru in graba sa ma delectez cu creatiile voastre si imi place sa va simt proaspeti si plini de dorinta de a scrie.
Despre orgoliu… eu il socotesc un mare pacat caci el aduce o intreaga pleiada de pacate si iti fura sufletul!
Mi-a placut scriitura ta, psi, si ideea deasemenea.
Acum eu inca am nedumeriri cu privire la jocul vostru, si indraznesc sa spun si al meu, jocul duzinei de cuvinte.
Astept lamuriri caci duminica ajung din nou la Paris si sper sa imi revina cheful de scris.
Cu tot dragul
haoleo, psi, pupa-ti-as condurii tai de patruped… e ora de rugaciune, asa ca ma duc sa ma spal pe picioare, altfel raman la spam. cu ceilalti.
Draga mea, din nefericire mama a orbit si nu e nici o sansa de redresare…
Eu am trait o luna plina de tristete si de dezamagiri dar…prefer sa le las in urma. Important este ca am scos-o pe mama din starea de letargie si ca am gasit calea de a-si trai boala si batranetea in demnitate, in casa, inconjurata de iubirea fetelor si nepotilor ei!
in rest…rugaciuni si atat.
Astept lamuririle legate de joaca de-a scrisul. Voi sta cateva saptamani in Franta si sper sa am dispozitia de a va fi alaturi!
ma impresioneaza prietenia voastra!
N-as suporta vreodata sa-mi pupe careva condurii…deci ai mei sunt ca noi.
Ba eu sa stii ca nu ignor condurii care merita sa fie pupati. Nici pe ceilalti nu-i ignor, dar daca nu-i scuip, ii pup functie de necesitati si obligativitati, nu cu placere. E foarte adevarat ca e posibil sa scuip ce-am pupat odata, dar niciodata nu voi pupa ce-am scuipat in prealabil
pisi: Nu mai stiu. Multe lucruri nu-mi mai sunt asa de drepte, de tepene. Pana si pozitionarea fata de frumusete imi e mai putin fixa. Nu imi mai e nmic clar, orice se poate dilua si chiar dispare. Oamenii au convingeri si e bine sa le aiba, lumea toata are nevoie de ei. Dar si mai bine e sa nu le aiba, ei insisi sufera dezamagiri mai putin severe. Nu mai am asteptari de la oameni. Culmea e ca, brusc, am inceput sa fac bani. De neunde. Si poate e mai bine asa, am o mica idee despre ce pot cumpara ei. Pot cumpara fericire? Pentru unii, da. Iar noi, in profunda necesitate de ei, le oferim ceea ce-si doresc. Astfel, cei dragi sunt niste aserviti, nu oameni. Si e mai simplu, le dam picioare in coaste si schelalaie, dar vin inapoi. Si e frumos, fiindca ni se intempla strict ceea ce credem. Viata e o iluzie de cacat, dar devine mereu, cu staruinta, promisiune.
Condurii mei nu sunt pupati foarte des, dar sunt destul de “lustruiti” atunci cand cineva vrea ceva. Asta nu imi place deloc, dar cei din jurul meu continua sa se incapataneze…
As fi vrut sa particip si la duzina de cuvinte, dar am fost plecata toata ziua…
, pentru ca am fost plecata (acelasi motiv ca sambata, am fost voluntar la cateva actiuni).
Am scris si eu despre condur, mai mult pe fuga
Fain mai scrii, Psi! Când am început să descopăr descrierea “prinţesei”, am râs cu poftă, căci mi-am şi imaginat pe cineva care se potrivea descrierii! Deh, nimeni nu-i perfect!
Scuze pentru această precizare cam…indecentă!
Cât despre pupatul condurilor…e de preferat (în anumite limite) decât pupatul altor zone mai….dorsale, pe care unii le preferă din plin!
O zi frumoasă!