poveşti din labirint

darurile greciei: olive tree. amintiri, gusturi, arome, culori. din fiecare vacanță petrecută pe meleagurile zeilor ne rămân peste ani ele, darurile greciei, amintiri. și pentru că astăzi am deschis bidonul de ulei organic adus de acolo, din neos marmaras, mi-am amintit că printre darurile greciei din acest an se numără și ora petrecută cu vesna … Read more

sursa foto: aici te aştept uneori la capătul cuvintelor, pe locul unde nimic nu mai trebuie rostit şi totul are acelaşi înţeles, profund, tenace, ca simfonia bătăilor de inimă. te aştept cu mâinile întinse, căuş pentru curgerea ta ca noaptea de neagră, ca viaţa de vie, deşi ştiu că tu eşti de necuprins, asemeni râului … Read more

coboram pe treptele ude, spălate de ploaia repede și rece care trecuse peste noapte, îi auzisem tânguirea caldă, atunci când stropii coborau repezi şi intempestivă atunci când tunetul însoţea orgolios în plinătatea lui, celălalt zgomot, măruntul, estompându-l. dincolo de fereastra dinadins lăsată deschisă, chemarea ploii fusese lungă, repetată, dar eu nu o mai urmasem ca … Read more

caii murgi ai nopţii nu mă aduc la tine. în lumina cea nouă a lunii, presărată cu tăceri smolite, eu trec ţinându-mi în braţe florile de cerneală ale gândului, cele pe care le las în zorii zilei pe câte un pervaz străin, a recunoaştere, a promisiune. prin nopţile grele de somn şi de vis, eu … Read more

dacă ţi-aş spune într-o zi că ne vom legăna pe sub apele lunii şi liniştea ne va iubi ca pe nişte fraţi buni, ai să mă crezi? dacă ţi-aş spune într-o zi, că pe sub barca lunii nu curge apă ci liniştea albastră se desenează, ai să mă crezi? eu vin, ca începutul zilei vin, … Read more

tu spui: m-am născut pe o coardă de vânt. și sun. dar cine să vadă ochii tăi în singurătate, cine să îți știe glasul cald, ca o îmbrățișare? tu spui: ești frumoasă când îmi lași urme de ruj pe cămașă. dar cine să știe gura ta când alungi, cu degete moi, ca de apă, zâmbetul? … Read more

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=uob3Mr-PG3g#t=2s … nu este niciodată în inima mea. de cele mai multe ori trec pe acolo, prin sângele meu amestecându-se, năvalnice sentimente, răvăşind apele adânci ale unui lac aparent liniştit şi calm. prea multă linişte nu este niciodată în mintea mea. cuvinte se nasc şi refac adesea podeaua de gânduri, cea pe care păşesc uneori … Read more

desenând idei, aşa mă ştiu toţi cei care trec prin port. ei duc spre corăbii, pe sub soarele galben, catarge noi, în vreme ce eu ţin ochii închişi. îi “văd” prin întreaga-mi fiinţă, cu trupurile lor arse şi arcuite, mirosind a libertate şi a sare, nepăsători şi veseli. ei trec, eu ţin ochii închişi. miroase … Read more

mai întâi trecuse un vânt vesel prin păr, lăsând în urma lui luciri de beteală şi un miros de hârtie glazurată, lipită în inelele unui lanţ ce părea nesfârşit şi pe care se ghiceau încă urmele degetelor mici, de copil. copilul care am fost cândva, cu bretonul sub care se tiveau curioşi doi ochi ca … Read more

trecuse deja multă vreme de când tăcea, nici nu mai ştia de fapt de când îşi păstra cuvintele pentru sine ca pe nişte petre de domino pe care odată rostogolite nu le-ar mai fi putut opri. şedea lipit de copac, fără să aştepte ceva, doar privea în jur încercând să-şi aşeze gândurile peste vara care … Read more

porţile s-au deschis mari, largi, ca atinse de vânt şi în spatele lor acelaşi decor ştiut, neschimbat, în ciuda timpului care trecuse, era destul de mult. veneam ca după un somn lung, ca după o uitare, cu sufletul ghem, aducând noi amintiri, noi trăiri, ba chiar şi rochii noi cu mine. şi mă temeam că … Read more

atunci când vin, atunci când mă chemi pe numele meu, nu cel ştiut şi trecut în acte ci acela real, săpat în suflet şi pe care puţini îl cunosc, eu aduc spre tine toatre pisicile lumii. tărcate, vărgate, albe sau negre, cu pete roşcate, cu ochi de noapte şi de chihlimbar, ele vin deodată cu … Read more

port pe inimă un semn ca o literă stacojie. atunci când vine iarna cu gerurile ei mari şi se dantelează uşa cu gheaţă, semnul meu devine alb, tot mai alb, ca o filă de carte pe care încă nu s-au scris poveştile. îl învelesc atunci cu privirea ca şi cum l-aş putea încălzi astfel şi … Read more

pe când suntem încă fragezi şi mai muşcăm cu dinţi de lapte din feliile calde ale primelor răspunsuri ale vieţii, ni se pune adesea o întrebare care conturează mai mult sau mai puţin calea devenirii noastre: “ce vrei să fii când vei fi mare?” dar între răspunsul dat atunci şi ceea ce devenim există uneori … Read more