… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
semnele de zăpadă nouă, abia aşternută, încă nu se vedeau, cel puţin nu de la înălţimea aceasta cu care nu reuşise să se obişnuiască, aşa cum nu se obişnuise de fapt cu multe de când plecase de acasă. “o să locuim în nori!” îi spusese adele ciripind veselă în braţele lui, atunci când îi spusese … Read more
erau cinci copaci pe deal. puteam să-i văd de la fereastra mea cum stau drepţi, ca degetele răsfirate de la o mână şi singura lor mişcare era un cântec nedesluşit al frunzelor atinse de vânt. nu-l auzeam, dar îl puteam ghici. departe, în zare, desenat direct pe cer, un munte zâmbea înclinat spre fratele lui … Read more
așa cum am început de vinerea trecută, iată că deznodăm poeziile pe-aici şi vă invit la a doua ediție de viersuială şi poezea. cum ştiţi joaca e joacă, nu dăm note, doar aplauze, aşa că vă invit să scriem versuri şi încep eu ca o gazdă ce ar trebui să fiu. iată ce mi-a inspirat … Read more
mă pregăteam io asară, dară, ca tot rumânu, să văz cum se-nfiripă primăvara europeană încă din toamnă (deşi io-s cu gându la mannschaft mai degrabă decât la vaslui) şi un frig îmi încolţi la tâmplă… 30 septembrie. wet, wet, wet… adică marti pellow pe vremea când era sexos şi mai făcea prăpăd numai când glăsuia … Read more
semne de joi au venit mai apoi peste noi îmi desenez în fiecare dimineaţă un fluture. uneori arcuit, alteori transparent, astăzi, nu ştiu de ce, el este dantelat violet. pe discul somnoros al soarelui văd cum toamna îşi înfige colţii de rugină în strugurii rămaşi mici ai verii, învineţindu-i, apoi râde spre mine brumat. nu … Read more
există un bărbat. mă iubeşte. îmi spune: ” te iubesc de-or să-ţi sară fulgii!” şi eu râd până mi se tivesc genele de lacrimi. se întâmplă câte o eclipsă de lună atunci şi pe când se formează inelul de diamant, eu dau cu mâna deoparte fulgii, ca să te văd mai bine. maldăre de fulgi … Read more
trecuse deja multă vreme de când tăcea, nici nu mai ştia de fapt de când îşi păstra cuvintele pentru sine ca pe nişte petre de domino pe care odată rostogolite nu le-ar mai fi putut opri. şedea lipit de copac, fără să aştepte ceva, doar privea în jur încercând să-şi aşeze gândurile peste vara care … Read more
te cunosc parcă de ieri şi parcă de astăzi, ştiu despre tine atât de mult şi iată… atât de puţin. te-am însoţit într-un pelerinaj pe care într-o zi îl voi face şi eu, pe străzile transformate astăzi ale oraşului şi ale amintirilor tale, pe drumuri lungi, prin doruri la care nu am răspuns şi astăzi, … Read more
am trecut astăzi strada ţinând pe mână un porumbel călător, prea speriat ca să facă asta singur în prima lui zi de şcoală. purta uniformă din pene moi, asortată cu ghoizdanul pe care o pisică alerga după un şoricel. ceva mai încolo, încălzindu-se la soare, un fluture alb îşi aduna creioanele mici, colorate, risipite pe … Read more
recunosc: nu-mi place culoarea roz, nu mi-a plăcut niciodată, mi se pare exagerat de siropoasă. îmi aminteşte de spuma aceea ciudată şi prea dulce, înlocuitoare de frişcă autentică în deserturile copilăriei şi de o glazură pe care eu o numeam “electrică” şi care strica aspectul unei prăjituri, motiv pentru care nu am fost niciodată curioasă … Read more
câmpuri de aur mi se adună în palme, în clipa aceea, miraculoasa, în care noaptea şi ziua se iubesc cu patimă şi un cer gri le striveşte sărutul. câmpuri de aur mi se adună pe gene, atunci când rostesc numele tău, cel real, cel copt în inima coaptă a soarelui şi atunci, eu ştiu că … Read more
porţile s-au deschis mari, largi, ca atinse de vânt şi în spatele lor acelaşi decor ştiut, neschimbat, în ciuda timpului care trecuse, era destul de mult. veneam ca după un somn lung, ca după o uitare, cu sufletul ghem, aducând noi amintiri, noi trăiri, ba chiar şi rochii noi cu mine. şi mă temeam că … Read more
flăcările tale se preling cu limbile lor iuţi, ca nişte şerpi alunecând în calea nopţilor… de-ar fi să mă cauţi, la inceputul fiecărui amurg pe lespedea goală a gândului mă vei afla: asemeni orbilor, eu ţin căuşul mâinii întinse la răspântii de clipe şi în el am o singură rugă, de început: învaţă-mă trupul … Read more
nu, eu nu mă tem de cuvintele tale, mă leagă ele de tine, ca un fir, mă aduc înspre cuvintele tale o urmă, ancestral indiciu al nopţii, mesaj venit dinspre inimă. nu, eu nu mă tem de cuvintele tale, mă leagă astfel de tine o culoare mă aduce la tine un cuvânt ca un … Read more
a trecut un înger prin ochii mei şi mi-a spus:- rostogoleşte-te! tu nu vei fi vreodată asemeni pietrelor mari ce ascund vietăţi neştiute pe care soarele nu le iubeşte, iar noaptea le alungă de la sine. mică şi rece tu eşti făcută să cauţi rostogolirea în spatele fiecărui cuvânt. a trecut un călugăr şi mi-a … Read more