mi-am întors toamnele pe toate părţile
ca pe-un buzunar rupt şi golit de înţeles,
ca pe-o linişte îndoită de ploaie,
mi-am luat toamna la rost şi la purtare.
era luni, dimineaţa devreme
şi un cârd de ciori se ridica între noi
şi parcă pădurea verde îngenunchease.
– se dă cu mopul, vă rugăm aşteptaţi!
lipeam pereţii cu inimile noastre, ceasornice,
reaşezam varul printre crăpături,
atât de multe bătăi de inimă în tablou
chemând ziua, poate la joacă,
poate cu teama sfârşitului încă ascunsă,
ca pe-o noapte, ca pe ultima noapte.
era o zi oarecare de luni
ca o fată cu părul roşu,
palidă şi cine să ştie dacă frumoasă?!
mi-am întors toamna pe toate părţile
aş fi vrut să uit:
în pădurea verde ploua iar
cu inimi bolnave.
uneori te întorci cu chipul de dinainte
la răsuflarea cea de pe urmă a toamnei
atunci când ciorile, în stolul lor smolit
întunecă cerul,
biet buzunar golit de stele.
16 thoughts on “în pădurea verde”
Comments are closed.
La tine toamnă, în videoclip iarnă … și închipuie-ți ochii mei cât cepele, văzând actori români jucând într-un clip de-al Anastaciei!!
adevăru e că e plin de rumâni peste tot, cc! aşa cevaaa!
Mi-am intors toamna pe toate partile
Ca pe o inima zdrentuita cu margini de frunze ruginii
Si-am intrebat in zadar stoluri de cocori si ciorile,
Ce ma asteapta de-acum si cand o sa revii ?
Asteptand sa se termine de dat cu mopul,
De parca dupa toamna ar veni potopul
Si fata din ziua obisnuita de luni, cu parul rosu,
Sa adune inimile bolnave din pustiitul codru…
Eu am văzut că ți-ai cam luat toamna la purtare, dar am pus-o pe seama condiției tale feline.
Dar să-ți chemi ziua la joacă și pe mine, nu, asta-i prea di tăt. Auzi la ea, încă și cu bătăi de inimă! 
ba eu te-aş fi chemat, dar am văst liana lipsă şi mi-am zis în sinea mea: iar s-a dus blănoşimea lelea şi-are să vie tăt un praf ş-o obosală când se va întoarce, chef de joacă: pas.
Pfuuuu! Dear, liana era lipsă c-am parcat-o hăt departe.
În București nu găsești loc nici să-ți parchezi lăstunul (mă refer la pasăre, nu la marca de mașină 
), darămite liana. 
amu nu mergea s-o faci colac şi s-o ascunzi pe-aproape?
de-aia mă bazez eu mereu pe lăboanţe: şăd cu mine mereu.
Ar fi mărs, că bine spui. Da’ unde nu-i cap, vai de liană
of, of…. dacă ţ-o şutea careva? la ce bio, eco este…
Dear, crezi că eu stau într-o liană? Sunt putred de bogată (doar eu, lianele nu-s putrede, le am cu ITP-ul la zi). Sunt mogula lianelor
mnooo… blănoşimea ta, mă înclin. da aibi grijă! mare! că acu vine anafu cu rectificările de
pomenibuget şi dna-ul şi te întreabă de ce tu, un mogul de liane, stai la gioc cu prăpădenia de mâţ pă scândura de-i zice pervaz.Eu n-am nimic împotrivă să-și bage bugetul în rect…ificare. Da’, toate ca toate, să nu se ia de înhăitarea mea cu mâțul, anaf…ura lor de invidioși…
Toamnele tale-s ca iernile,
se scutură de frig
și cad, și dor, de prea multă zăpadă,
toamnele tale, ca iernile,
parcă nu mai au timp,
că te iubesc, parcă nu vor să vadă…
… toamnele tale, toamnele mele… m-ai inspirat, din nou…
Mi-am cusut toamna… frunză cu frunză… apoi am întors-o la loc şi am căptuşit cu ea inimi bolnave…
ce bine ar fi să fie aşa de simplu, adrian.