un elefant ermetic şi uşor enervat
de echilibrul precar al pânzei
pe care generaţii întregi se legănară
pe-afară,
făcu într-o zi reclamaţie,
sesizare în scris
cu un studiu de fezabilitate
în spate,
întru eternitate.
vestea se întinse repede
în lung şi în lat
ca un ecou înalt,
ciutele toate cereau o explicaţie
mai vehement
ori cu eleganţă şi dulceaţă
în exprimare,
fiecare
avea o părere a lui
despre pânza din cui.
abia târziu, în noapte,
prin zarva potolită de-acum
sosi un elan
legănându-se-n van
căci ocupat cu elita
haitelor de lupi ce la eclipsa
stârnită de reclamaţie
îi pândiseră somnul cu obstinaţie,
întârziase la citaţie:
– onorată adunare, de firul rupt
doar ariadna-i vinovată,
să fie deci dizgraţiată.
morala ar fi, sunt sigur că ştii, prin labirint nu e bine după fete să te ţii. 
poezia a fost scoasă de la naftalină, ea a apărut pe-aici mai demult…
Ha! Ce dolofant pilduitor! Ariadna, această fătucă îi încurcă citind “cui” și înțelegând “ciocan”.
(Naftalină, naftalină,
Tu lucești a briantină…
Dar eu susțin retoric (și cu-n pic de emfazis)
Că elefantul cam bolea – de elefantiazis.
Deci, treacă-te încoa la nenea medic,
Căci despre Ariadna aș vrea să-ți predic.
Iar speechu-mi pro-dreptate conține doar atât:
De te mai iei de fată, cu tine mor de gât!
aoleooo! am sfeclit-o cum văd. alma zicea că să-mi reviu, hazliu, tu te uiţi urât la gât, cc.
lucru clar: trei postări pe zi dăunează…
na’ seara, mâț !
) fabulizat de tot , ametit de tot adica. ca n’am inteles cin’ a dizgratiat-o pe Ariadna: ala durduliu sau elanu’?ori elanu’ era doar un avant inutil si tot intr-o leganare? app., tema este leganarea tuturor si a fiecarui cum, pe ce poate?
mai(legat, pt ca poti mai mult
chestia cu morala: pai credeam ca stii ca barbatii doar la asta se pricep, sa se tina dupa fete; ar mai fi: sa (se faca)ca repara ceva.
oricum, ala grasuliu , mare din trompa pan’n laba, io cre’ ca are dreptu’ sa se dea uta, zau, nu stiu daca neaparat e infantilism, neseriozitate sau aprecierea inexacta a rezistentei in fir.
Ariadna nu poate fi vinovata nici macar pt. faptul ca s’a indragostit de un aproape zeuT, ca doar nu era sa’i pice cu tronc un pastor, sa zicem.
io zic ca elanu era de vina: ca putea sa’si faca nasu’ ros sa’l imite pe Rudolf, sa lase elitele si sa’mparta cadouri tuturor.
si naftalina e buna: uite cum aduce ea iz de prospetime, padure si leganare.
năă… duminica, kenza! graţioasa ariadnă (şi firul ei călăuzitor) a căzut în dizgraţie numai şi numai pentru că, să ne reamintim, linia dreaptă este nesusceptibilă de încurcare, înnodare şi alte abateri de la reguli impuse. cred.
cât despre elan, dacă revine moş gerilă, presimt că şi el va fi un substitut de rudolf.
team ameţit? mvaaai, păcatele ghemelor mele!