sub gheaţa rece, un trandafir încremenit
strânge ploile lui noiembrie.
inima lui, petală în neofilire
mai cheamă zadarnic
un pretext de iarnă.
câtă tristeţe doarme în floarea prinsă
în capcana fragilă,
aproape invizibilă?
cât de rece trebuie să fie lumina
în iluzia de zahăr topit
care ne acoperă aşteptarea?
sub haina rece a tăcerii
mă simt uneori ca un trandafir
înflorind cu încăpăţânare
prin gheaţă
şi numai inima bate
ca un nasture cusut strâmb
la încheietură.
imaginea este preluată din ziua mea de astăzi. pentru că tot aşteptând iarna, noiembrie ne-a îngheţat ploi peste gene.
mâţ, tu ai lasat trandafiru’ afara, in frig?
si de ce … trandafir? de ce femeilor le plac cel mai mult si mai mult trandafirii? mie mi plac toate florile , dar le prefer vii, in gradina, nu in buchete, pahare, glastre…
daca de poezie nu pot spune nimic, rocku e tare fain
singuratatea rece a imaginii noastre
scurge-ntrebari peste lumina lunii.
reflexii de vis ale unei morti albastre
pe trupu-nghetat de o toana a iernii.
Păi, unde-ai fugit, dear? S-a tras dublă la ciori?
Nici eu nu-s de acord cu masacrarea florilor și ținerea lor în captivitatea unei glastre. În captivitatea gheții însă, trandafirul tău îmbălsămat pare mângâiat de timp.
kenza, trandafirul şedea până mai ieri în grădină, mândru foc că toamna. însă iată că şi toamna de la finele lui noiembrie poate să aducă gheaţă, aşa că îndrăzneţul a rămas încremenit de mirare…
şi doooi, nu-mi plac trandafuhrerii.
şi treei… îmi place mult herr sammet, cu tot cu trandafirii lui:
https://www.youtube.com/watch?v=D8eAMKoZMR0
sau….
https://www.youtube.com/watch?v=XLeC73quN5s
cât despre poezie… mai mergea şlefuită pe ici, pe colo.
exact, ano. mă întreb însă dacă ploaia cu gheaţă este un fenomen ce ţine de iarnă sau de toamna sălbăticită de prea multă şedere…
în plus mirosea aprig a usturoi sfântu’ aşteaptă ăsta. pff…
ma belle, am fo’ prin târg. umbla vorba că sântandrei face daruri la pisicile cuminţi. aiureaaa… miau îgheţat musteţile, ăsta-i dar?
sântandrei a inghetat si el de ceva vreme… e greu sa stai pironit in pozitie erceta, promitand mereu si again, na… acu’ e cristalizat ca o roza, daca vrei tu, bun de pus langa moaŞe.
da’ pisicile , in general, merita pres(z)ent , ca timp, in modul gerunziu- altfel cum ar ajunge la atatea vieti?!
poezia las o asa, pe mn ma fascineaza frustu’, imprecizia, imi da senzatia spontaneitatii netrucate si curajoase. si apoi, ai zis ca nu te apuci (inca) de literatura…
Metallica- Until it Sleeps cam prea metal, da’ e pt. tradafiru’ ala inghetat.
https://www.youtube.com/watch?v=eRV9uPr4Dz4
daca-i dai un bobirnac acum, vei avea mii de trandafirasi …
este perferctă piesa, kenza, perfectă.
cât despre poezea, dacă a apărut aşa rămâne: incompletă.
rata, să facem din ei un par…fum?
https://www.youtube.com/watch?v=8nkKGbcsJ3Q
Mai pâlpâie-n piept fir de viață un timp
încerc să mă mișc dar ceva m-a țintit
langă mine te simt cum tresari anotimp
și devin prea curând trandafir cremenit…
Pfuuu, vrei să zici că nici cadou n-ai primit, nici blana nu-ți miroase?
Sigur nu te dai cu mustața înghețată ca să nu-mparți cu noi?
sunt pe cale să primesc astăzi un cadou…
aştept cu emoţie, dear…
Ș-ai primit, ai primit, psipsină? Zi-mi și mie ce trebuie să faci ca să primești.
a trebuit doar să aştept… un copil s-a născut de puţină vreme. un copil dorit, aşteptat de nişte părinţi minunaţi, oameni pe care blogosfera aceasta mi i-a adus în cale.
românia are de puţină vreme încă un copil, iar faptul că sunt părtaşă la această bucurie este pentru mine un dar imens.
Mă bucur că ești bucuroasă, dear! Să fie sănătos și norocos!
să fie… fetiţa! să fie.
ce frumoooos!