mai întâi se aleg cuvintele. două câte două, ca nişte batiste uscate de vânt, ele sunt albe şi lipsite de noimă la început, ca nişte păsări orbind cerul.
dăm deoparte lacrimile, punem punct emoţiilor care mai dorm leneş şi împăturim frumos, în patru, cuvânt cu cuvânt, silabă peste silabă.
un eşafod îşi lungeşte urechile, lanţul lăsat liber, ca să priceapă mai bine ziua aceasta cu miros de îmbălsămare în care stăm ca apele tulburate de nelinişte. între cuvinte, aproape roz, gândurile ni se potolesc, parcă râzând.
aproape roz. o definiţie… de cuvinte. 
sursa foto: salome
Mai întâi, se’noptase; asta pentru că soarele nu are timp de tine, ală sau celălalt- are și el treburile lui mult mai importante. Așa că regina de cupă, cu binecunoscutul ei dar pentru ordine și claritate, sau poate doar pentru că-i era frig, începu să zbiere: – Să i se taie capetele!!! Cum, cui? Culorilor aproape! Nu vreau in regatul meu ceva care nu izbutește să fie verde, albastru sau roș: execută tonurile imprecise imediat.
Alice ar fi vrut să strige împotriva acestei nedreptăți, noroc că a oprit-o la timp Iepurele alb, altfel cine știe unde s-ar fi ajuns: e lucru lucru știut că nu poți contrazice o cupă regală. Și pentru că ei îi plăceau toate culorile aproape, luă fiecare nuanță, cu tandrețe pentru intenția lor sugerată și indecisă și le piti într-un ghiveci cu flori, de plastic și cam banal. Toate ca toate, numa’ să n-apară mâțul prin preajmă, să gheruiască după semitonuri; noroc că mâțul e din alte poveste.
ai uitaaat? mâţul e fix din povestea aceasta de fapt. e mâţu de cheshire!
şi da, kenza, ador scena reginei isterice, o ador pe hellena bonham carter în acest rol. dar de unde să fi ştiut tu toate acestea? hmmm…
Hei, habar n-aveam: o fi net, da’ nu te aștepta să fiu vreun făt care te-a ademenit odată, că nu-s. sry… Am făcut o glumă plecând de la poza mea, atât.
Helllena, nu Depp? Ok…
Și… n-am uitat nimic, da’ ăla era ditamai motanu’, nici urmă de mâț acolo, clar!
Asta ca să vezi că niciun basm nu-mi iese, so, nu se susține acuzația ta: să mă repui in drepturi de nasture.
relax, kenza! mă jucam ca o pisică cu ghemele, doar că foloseam cuvintele.
nasture ce eşti!!! acum o dai de-a rostogolul?
Cam, adică tot un fel de aproape, da’ nasturii nu se rostogolesc prea departe, le lipsește convingerea, cred, nu-s ca zarurile, de ex.
Acu’ mi se rostogolesc gândurile în cap: ce fel de mâț oi fi și tu dacă ronțăi felii de pâine- câte una, e drept- cam uscate , în timp ce visezi la fragi sălbatici, de-un gri închis și un gust ratat atât de demult încât nici regretul nu-și lasă culoarea să i se vada?!
The other you e Camelia Sima? So, dacă mă bate gândul de vreo asigurare, la tine să caut?
unul pervazier, kenza. sunt un mâţ pervazier. şi da, “the other” is me… asigurare, training. e o parte din viaţa mea, cea reală să-i spunem.
Neața, dear! Cafeaua amară! Ziua roz! Sau aproape! Să-ți fie!
Sper c-am nimerit perechile. Că n-aș vrea să nimeresc în urechile lungi ale eșafodului.
neața, neața…
o să fie o zi cu drumuri, dar bună! roz și prin blănurile matale să fie, belle.
Mă mulțămesc și cu roșă de n-o să-i ardă de fuziuni
Umblă cu spor!
Mai întâi se aleg sunete,
ca niște cearceafuri uriașe de lume
care se întind pe Culmi, la uscat.
Mai întâi nu sunt albe,
dar au noimă,
fiindcă lacrimile pe care le-au adunat
se transformă în păsări care râd.
Și pe urmă, toate eșafodurile cad în gol,
sub mirosul florilor,
iar între sunete se aștern
gânduri de roz.