mi-e tulburare şi sărut,
mi-e moara sufletului grea,
mi-e pâinea coaptă-n palma ta
şi mi-e melancolie.
mi-e tâmpla arsă ca un lut,
mi-e dor şi mi-e teluric,
mi-e greu să nu mă ştiu a ta
anosmic şi sulfuric.
mi-e inima magnet bolnav,
mi-e margine-n cuvinte,
uitări pe gânduri cad, concav
şi mi-e perpetuu… ţie.
picior de vers, invers
cântec de şagă
pe un prag de toamnă.
9 thoughts on “mie, mie….”
Comments are closed.
Mi-e că prea te-ai ruginit
Și-o să cazi, necontenit,
Ca o frunză-n bruma grea
De te mai citesc așa.
Dar păstrează anotimpul
Și când ți-o veni și timpul,
Invers să te-arăți, zglobie,
Ca un fulg de păpădie.
Nu e-un sfat, e-o jucărie,
Am căzut în psi-erie.
sunt versuri de acum o sută de ani, alma. desprăfui…
Ahaaa, păi prea le scoteai la foc automat, deci e cu repetiție !
bine, recunosc, miai! am şlefuit-o dăz-dimineaţă. bine aşa?
Știi vorba aia: ”mai răsfirați, băieți, mai răsfirați!”
Auzi, cherie? Da mata ai scos și posibelitatea de a copy-pasteuriza până și prin commenturi? … Păi treabă-i asta?
aham. e treabă! da di ce? voiai să-ţ sustragi metafora comiculturală? spune care şi -o livrează mâţu pă mail!
mai răsfirăm, mai prăşim… stai liniştit. azi a fost excepţia dinaintea pauzei de inspiraţie…
Nu, alta e treaba. Scrisesem ”mai răsfirați…” și voiam să mai scriu ceva pe tema asta și am dat copy și nu mi-a luat. Merci.
eu intru mereu…dar nu s atat de destept incat sa zic ceva. ma uit si incerc sa inteleg. si caut sensuri in mintea mea stiind ca nu gandim la fel. d aia nu zic nimic. ca poate spun prostii.
“mi e greu sa nu ma stiu a ta” asta mi-a placut mult…
eu îţi mulţumesc, dan, pentru orice semn laşi, pentru orice trecere. te asigur că contează.